Lingăul are întodeauna un interes imediat pe care-l urmăreşte cu asiduitate, un interes de cele mai multe ori material. Arma la care decurge predilect lingăul este manipularea ce îmbracă o formă destul de simplă: lingăul nu numai că face tot posibilul să devină indispensabil, dar o face recurgând din plin la trucul umilităţii. Al falsei umilităţi, bien sur, căci planul lingăului, nu chiar atât de rudimentar precum am fi tentaţi să o credem, este acela de a influenţa deciziile celui lins într-un sens favorabil lingăului. De aceea lingăul este foarte sociabil, prietenul tuturor dar mai ales al celui lins. Un fals prieten, cum se va dovedi ulterior, căci lingăul nu are moralitate şi conştiinţă, ci doar un interes. Interesul lui nemijlocit. Lingăul este duplicitar, având mai multe feţe. Lingăul iubeşte să manipuleze informaţia, să o filtreze spre propriul beneficiu, de aceea lingăul este un bârfitor de primă mână, extraordinar de capabil de a deforma adevărul. Lingăul practică linsul drept singură modalitate, singur vehicul de ascensiune profesională şi socială. Lingăul este ambiţios pentru că este incapabil să-şi atingă scopul prin alte mijloace decât linsul propriu-zis.
Lingăul este o persoană care nu pronunţă niciodată adverbul negativ «nu» atunci când este solicitat de către persoana superioară, faţă de care se concentrează principalul interes. Lingăul este o specie foarte răspândită în întregul corp naţional românesc, în toate sectoarele societăţii româneşti fiind bine reprezentat atât în viaţa politică (unde ascensiunea se realizează în mari proporţii doar ca urmare a acestei metode, dar şi a filiaţiei) cât şi în viaţa culturală. Pe lingău îl regăseşti în proporţii egale, tind să cred (nu, nu s-a realizat încă nici o statistica şi nici un sondaj INSOMAR ) şi la Stat şi la privat. Managerul străin poate fi la fel de uşor cucerit de abilităţile lui precum directorul de fabrică sau de CAP.
Oare nu cumva primul personaj puternic al literaturii române a fost Dinu Paturică? Un simplu lingău evoluat către alte sfere superioare? Pesemne tentaţia lingăului ne chinuie corpul naţional de două secole. Cel puţin. În mod firesc, lingăul postrevoluţionar îşi trage rădăcinile în licheaua comunistă pe care Gabriel Liiceanu o ruga să se retragă în penitenţă îndemnând-o să lase să se întrevadă o urmă de sfială în privire, să fie o vreme stingheră, să nu mai apară la televizor, să nu mai scrie în ziare, să nu mai ridice glasul decât pentru o scurtă căinţă, să nu mai folosească o vreme vorbele demnitate, libertate, conştiinţă, dreptate, popor. Din păcate licheaua nu a ascultat acest îndemn nobil explodând exponenţial dominând societatea postdecembristă. Tindem să credem că licheaua din 1990 a devenit, între timp, fie distins om politic, cu multiple mandate în Parlamentul de la Bucureşti, fie sau în acelaşi timp prosper om de afaceri de tipul celui care-şi parchează imensul car Tuareg în statia de autobuz. «Poate că totul se explică prin sărăcie; sărăcia insolubilă, sistematică, batjocoritoare, a tuturor lumilor post-comuniste. Dar sărăcia care te face să nu te mai speli, sărăcia care aduce lehamite, grosolănie, iresponsabilitate, îngălare, lipsă de respect pentru aproapele, pentru meserie, pentru îndatoririle elementare, sărăcia arogantă, netrebnică, rea – sărăcia aceasta trădează boli mai adânci şi mai perfide, care nu se pot vindeca prin simple soluţii financiare şi nici prin aderări euforice la organisme internaţionale sănătoase. Ceva, în fibra naţională e, deocamdată, deteriorat » ( Andrei Plesu – Obscenitatea publică, pag. 136). Iar la aceasta contribuie, fără îndoială, cu mult succes şi lingăul. Să-l iertam căci este aproapele nostru? Să-l iertăm, dar să nu-l promovăm!
Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!