AJUTOR ÎN CERCETARE. Apel de conștiință civică

Dragi câmpineni,

Mă adresez în special celor mai în vârstă dintre dvs., care s-au născut și au trăit în acest oraș și au amintiri din tinerețe și copilărie. M-ați putea ajuta într-o problemă de istorie locală pe care nu reușesc să o dezleg cu ajutorul documentelor, negăsind nimic în arhive până acum. E un subiect important pentru anul în care ne aflăm, în care avem datoria, mai mult ca oricând, să ne amintim de cei care s-au sacrificat pentru ca noi, românii, să trăim împreună azi. E vorba despre vechiul cimitir al eroilor din Războiul de Întregire Națională (1916-1919) și despre soarta osemintelor de acolo.

Cum bine se știe, Câmpina a fost greu încercată în toamna lui 1916, când atât germanii, cât și Antanta, râvneau bogăția ei, care o făcuse celebră în toată lumea: petrolul. Azi nu mai trăiește nimeni să-și poată aminti zilele de groază ale acelui noiembrie plin de flăcări și fum, când echipajul britanic trimis special a distrus cât a putut din sonde, rezervoare și rafinărie, pentru ca prețiosul combustibil să nu poată fi folosit de germanii în mâinile cărora avea să cadă orașul nostru pentru doi ani. Dar acelea au fost doar jertfe materiale, pe când cele umane, ale fiilor orașului, se petreceau departe, pe fronturile războiului, lăsând urme mult mai adânci.

Cel mai apropiat front a fost în acea toamnă cel de la Predeal-Azuga, unde diviziile conduse de generalul Averescu au reușit să oprească inamicul; deși cu mari sacrificii, Bătălia de la Predeal a fost totuși câștigată de Armata Română. Retragerea a fost impusă doar de căderea celorlalte fronturi, dar ostașii care au luptat pe Valea Prahovei își făcuseră datoria cu succes. Cei care au căzut pe culmile împădurite ale Clăbucetelor Predealului au fost îngropați în cimitirele de eroi create la Timiș, Azuga sau Sinaia, dar și în cel de la Câmpina; multă vreme după război, oseminte ale eroilor s-au tot adunat de pe culmile și din văile munților și chiar în ziua de azi, la un secol distanță, încă se mai găsesc oase răzlețe prin pădurile întunecate.

Eroii care au ajuns să fie îngropați la Câmpina făceau parte mai ales din unități care-i recrutaseră din Capitală, din fostul județ Ilfov și din județul Tulcea. Primul cimitir pentru eroi creat atunci, în octombrie 1916, s-a aflat în partea nordică a cimitirului civil, pe stânga aleii principale din cimitir, cea care începe de sub bolta de zid existentă și azi. Parcela inițială era destul de întinsă, ocupând după unele surse o suprafață de cca 50 x 50m (aproape întreaga zonă de azi dintre alee și mormântul pictorului Grigorescu). Spre răsărit, către aleea pe care se face accesul la crucea lui Grigorescu, existau cele 6 morminte individuale de ofițeri, iar la apus de ele se aflau 12 gropi comune în care fuseseră înhumați soldații de rând (unele surse vorbesc de 199, altele de 203 eroi, cea mai mare parte cu nume cunoscute, dar și eroi neidentificați).

În anul 1937, Societatea „Cultul Eroilor” patronată de Regina Maria și condusă onorific de Patriarh, a refăcut cimitirul eroilor împreună cu Primăria orașului, deshumând și centralizând osemintele soldaților într-o criptă-osuar, deasupra căruia au reconstruit monumentul eroilor câmpineni (cu soldatul din bronz pe care îl știm și azi în parcul central), care existase timp de un deceniu ca statuie de for public în centrul orașului. Mormintele ofițerilor au fost păstrate separat, în fața criptei, spațiul parcelei devenind astfel mult mai mic (10 x 6m). Parcela eroilor, dominată de acea criptă-monument, a rezistat astfel timp de trei decenii, foarte puțini câmpineni mai păstrând azi amintiri despre ea. Se afla în apropierea mormântului lui Grigorescu și până azi au rămas din ea doar resturi din împrejmuirea de beton (vezi foto); lucrarea fusese făcută de celebrul pietrar italian Domenico Tramontini (d. 1991).

Din păcate nu am reușit, cu toate eforturile, să găsesc nicio fotografie a monumentului pe acel loc, și nici să aflu data exactă și împrejurările în care a fost dezafectată cripta și întreaga parcelă, cel mai probabil prin anii ’60, și mai ales ce anume s-a întâmplat cu cele peste 200 schelete ale eroilor din Marele Război. Știm sigur doar că cele 6 cruci de piatră ale ofițerilor se găsesc azi în actualul cimitir al eroilor, în partea stângă. Pe locul vechii cripte se află azi un cavou particular, terenul din jurul său fiind puțin ridicat față de mormintele din jur.

Apelez așadar la amintirile dvs și vă rog pe această cale să mă contactați dacă știți persoane care ar putea avea orice fel de informații despre soarta osemintelor sau despre dezafectarea acelei cripte cu fosta parcelă a eroilor. Memoria celor care s-au jertfit pentru noi ne cere ca măcar acum, în Anul Centenar, să nu-i uităm și să-i cinstim cum se cuvine.

Vă aștept cu orice informație, fie personal în timpul zilei la Centrul de Informare Turistică (vizavi de Ceas, lângă BCR), fie la telefon, la orice oră din zi: 0722.560.566.

Mădălin-Cristian Focșa,

cercetător al istoriei locale, membru în Societatea de Științe Istorice