„Dumnezeu a avut grijă de oraşul Câmpina încă de la înființarea lui, dăruindu-i o protectoare geografie a locului și o climă binecuvântată. A făcut să aibă parte de păduri şi ape înconjurătoare, precum şi de cele mai multe zile senine din an – ca locuitorii ei să se umple din plin de căldură și aer curat. L-a înconjurat cu nişte dealuri înalte ca zidurile unei cetăţi – tocmai ca să-l protejeze de vânturile reci şi ninsorile viscolite. I-a dăruit, încă de la înființare, „aur negru” în măruntaiele pământurilor sale, pentru ca, peste veacuri, acesta să poată fi scos la suprafață și folosit pentru o durabilă dezvoltare economică a zonei. Decenii în șir, Câmpina s-a dezvoltat bazându-se pe bogatele sale zăcăminte de petrol care au dat naștere unei importante industrii petroliere locale.
Utilizând curenţii termodinamici ai pantelor care înconjoară oraşul, la Câmpina a funcţionat o şcoală de planorism. Pe lângă această şcoală, Câmpina a găzduit Centrul Naţional Experimental de Aeromodelism unde au fost pregătiţi mari sportivi şi instructori de aeromodele ai României.
 |
| 1975 |
În 1971, Institutul de Cercetări şi Proiectări Tehnologice pentru industria de petrol şi gaze finalizează construcţia pistei de aeromodele captive, pentru desfăşurarea activităţilor de zbor ale sportivilor de la AS Petrolul Câmpina, club sportiv de aeromodele pe care îl patronează.
Pista a fost inaugurată de savantul Henri Coanda, primul om din lume care a zburat cu un avion cu reacţie în 1911” – prof. univ. Daniel Petcu.
Adrian Popescu, fost pilot de linie şi comandant al companiei Tarom:
„Acest sport m-a format ca om şi mi-a dat multe satisfacţii în meseria de pilot”
Ianuarie 2020. Undeva într-un colţ încă neumblat de constructorii şi investitorii prezentului, lăsat în paragină de autorităţi şi devalizat sistematic de cetăţenii tranziţiei postdecembriste, pe dealul Muscel – fostul aerodrom pentru machete aviatice – , o mână de oameni, mulţi dintre ei trecuţi de prima tinereţe, se întâlnesc periodic să îşi întreţină pasiunea de o viaţă, aeromodelismul. La prima vedere, pentru stilul de viaţă al individului social din zilele noastre, îndeletnicirea asta ar putea părea o joacă de copii, un moft, o pierdere de timp, de bani şi energie. Cu siguranţă mulţi dintre cei ce îşi trăiesc viaţa pe repede înainte, acaparaţi de mediul virtual şi neatinşi de meşteşugul unei construcţii concrete, fie ea şi o machetă de avion, s-ar putea întreba ce satisfacţie poţi să ai ţinând legat de o sfoară un mic avion, construit din materiale uşoare, cu un motoraş ce pârâie asurzitor, ce se învârte ameţitor în jurul tău, ca un ţânţar agasant!?
Răspunsul la această întrebare l-am aflat parţial de la d-l Adrian Popescu, pensionar, fost pilot de linie, comandant de aeronavă Boeing 737 şi instructor al companiei Tarom timp de 33 de ani, un om a cărui carieră s-a născut odată cu pasiunea pentru aeromodele şi care se întoarce şi în prezent, alături de prietenii din copilărie, să ridice micile avioane în aer. „Sunt unul dintre cei care au ţinut în viaţă, peste ani, alături de de domnul profesor universitar Daniel Petcu, acest sport tehnico-aplicativ, aeromodelismul, căruia îi datorez şi cariera mea în aviaţia civilă. În anii 70, am început cu aeromodelele, să le construiesc şi să le ridic în aer, am prins microbul şi ulterior am făcut cursurile de planorism şi şcoala de aviaţie. Se poate spune că acest sport m-a format ca om şi mi-a dat multe satisfacţii în meseria de pilot. Pe vremea aia, Câmpina avea o mare tradiţie în acest domeniu, atât în ceea ce priveşte aeromodelismul, cât şi şcoala de planorism de aici, de pe Muscel. Din câte ştiu, pista de aeromodele, locul unde ne aflăm noi acum, a fost inaugurată de Henri Coandă şi cred că mai există şi acum documente care să dovedească acest lucru.
 |
| CÂMPINA. Aerodromul şi pista pentru aeromodele captive (1971). Pe panta din se poate vedea clădirea şcolii şi hangarul între copaci. Adrian Popescu (stânga), Mihai Angheluţă (dreapta) |
 |
| Şcoala de planorism şi Centrul Naţional Experimental de Aeromodelism |
Din păcate, mai ales după 1990, lucrurile s-au degradat continuu şi, după cum bine vedeţi, nu mai există aproape nimic din ceea ce era. Cu toate astea, noi, grupul împătimiţilor de aeromodele de la Câmpina, continuăm să ne strângem şi încercăm să ducem mai departe tradiţia acestui sport. Sperăm să insuflăm acestă pasiune şi tinerei generaţii. Avem însă mare nevoie de ajutorul autorităţilor locale pentru reabilitarea acestui loc. Trebuie împrejmuit şi asfaltat, astfel încât să putem organiza etape naţionale şi chiar internaţionale de aeromodelism. Vă garantez că reabilitarea acestui loc va aduce spectatori tineri şi vă mai garantez că mulţi dintre ei îşi vor dori să practice acest sport. Am înţeles că la iniţiativa colegilor mei, a lui Paul Lăcătuş în special, administraţia locală a promis sprijin în acest an. Sper să fie aşa şi să punem umărul la renaşterea aeromodelismului câmpinean”.
 |
| De la stânga la dreapta: Adrian Popescu, Mihai Angheluţă, Daniel Petcu |
Fănică Ştefan, fost instructor de aeromodelism la Casa Pionierilor din Câmpina:
„Să le spuneţi copiilor că joaca asta cu aeromodelele este primul pas spre văzduhul piloţilor”
Completarea răspunsului vine de la d-nii Daniel Petcu, profesor universitar la UPG Ploieşti şi Fănică Ştefan, fost instructor de aeromodelism la Casa Pionierilor din Câmpina, un domn care la venerabila vârstă de 85 de ani încă mai vine pe aerodromul machetelor să asiste la zboruri şi să îşi reamintească vremurile de mult apuse.
„Vă mărturisesc că aeromodelismul este parte importantă din viaţa mea. Am început în anii 60, aici pe Muscel, la cursul organizat la Casa Pionierilor şi l-am avut instructor pe domnul Fănică Ştefan, domnul mai în vârstă pe care îl vedeţi şi azi lângă noi. Am continuat la Clubul Institutului de Petrol de aici din Câmpina şi după aceea am înfiinţat alt club, unde îmi desfăşor activitatea şi azi, la UPG Ploieşti. În tot timpul ăsta am ţinut aproape de pilotul Adrian Popescu şi aş putea să spun că amândoi am făcut ca această pasiune să supravieţuiască. În prezent suntem un grup mai mare şi sperăm să aducem cât mai mulţi oameni tineri alături de noi. Avem o istorie frumoasă în spate şi e păcat să nu continuăm. În ţara mai sunt doar două locuri unde se mai poate practica aeromodelismul, bineînţeles, cu mare greutate, la Dej şi la Câmpina. Eu spun se poate practica în sensul că mai există rămăşiţe din fostele piste, cum e aici, la noi. În asemenea condiţii nu se pot organiza competiţii oficiale, dar ne putem antrena. Tocmai de aceea cred că istoria ne obligă să facem ceva şi să reamenajăm locul ăsta. Avem o promisiune de la primarul Câmpinei şi sper să se ţină de cuvânt. În altă ordine de idei, sportul ăsta are foarte multe laturi de creaţie, este o adevărată inginerie. Să construieşti şi să pilotezi o machetă nu e chiar simplu. Mai ales că aeromodelismul are mai multe discipline, printre care luptele aeriene sau zborul acrobatic. Pentru aşa ceva este nevoie de îndemânare, perseverenţă şi cunoştinte în multe domenii. Eu am acasă şi un strung la care confecţionez diverse piese pentru motor. Cu alte cuvinte, vreau să spun că aeromodelismul te poate învăţa multe lucruri utile pentru viaţă. Tot ceea ce sper este să avem cui să lăsăm acestă frumoasă moştenire şi să reuşim să îi atragem pe tineri” – ne-a declarat Daniel Petcu.
D-l Fănică Ştefan – venerabilul, cum îl alintă prietenii – este profesorul celor care s-au iniţiat, pe vremuri, în tainele aeromodelismului la Casa Pionierilor, azi pensionari şi ei: „Sunt tare fericit să mai văd şi azi oameni ce au rămas cu o pasiune pentru acest sport. Nu mă aşteptam ca după atâţia ani să îi mai văd că aplică şi ceea ce au învăţat de la mine. Îmi amintesc cu plăcere acele vremuri când îi aduceam la aerodrom şi le explicam cum se construieşte şi manevrează o machetă de avion. Nu pot să uit cum decolau planoarele de la ARPA şi ce spectacol minunat era aici pe Muscel. Am făcut şi eu şcoala aceea şi amintirile sunt de neuitat. Bine ar fi să refacem tradiţia asta, cu toate că văd că nu mai există nimici din ceea ce era. Îmi place să vin pe aici şi să mă uit cum sunt înalţate micile avioane şi dacă n-ar fi ameţeala asta din capul meu tare aş mai vrea să intru la manşă. Să le spuneţi copiilor că joaca asta cu aeromodelele este primul pas spre văzduhul piloţilor. De aici se nasc marile pasiuni pentru zbor şi avem atâtea exemple! Şi să le mai spuneţi celor care au puterea să pună umărul la refacerea acestui mic aerodrom că acela ce le dă aripi tinerilor face cel mai important lucru pe pământ”.
Dincolo de faptul că este un hobby pentru toate vârstele, aeromodelismul este sportul nobil care nu doar te învaţă să proiectezi, să construieşti şi să lansezi în aer modele funcţionale, ci te educă în spiritul răbdării, al grijii pentru detaliu şi îţi dă, la propriu, aripi. (F.F.)
