Administraţia Tiseanu a pus în paranteze sărbătorirea Unirii Principatelor Române

Ca să mai rămână repetentă şi anul acesta la capitolul “Cinstirea marilor înfăptuiri ale înaintaşilor”, administraţia Tiseanu a mai pus o dată în paranteză (ca şi în anii precedenţi, dar ca şi alte administraţii precedente), sărbătorirea Unirii Principatelor, un eveniment crucial din istoria acestui neam, care a constituit practic piatra de temelie a României moderne. Nu-i un lucru prea onorabil pentru conducerea PDL Câmpina, al cărei exponent  şi-o fi zis în sinea lui: Ce rost mai are să le pomeneşti câmpinenilor despre unire (în general) şi despre Unirea Principatelor (în special), când nicicând ţara nu a fost mai săracă şi mai dezbinată în ultimele două decenii? Că dacă multor localnici le-a ajuns cuţitul la os sub falimentara ocârmuire pedelistă, unirea osului cu cuţitul le provoacă prea multă durere câmpinenilor simpli ca să mai vibreze la cuvântul “unire”. Lasă-i în plata domnului (Tiseanu), care va veni (ea, plata), cât de curând, după alegerile din acest an, al naibii de electoral.

Acuma, o unire în rândurile populaţiei s-ar simţi totuşi. E vorba despre unirea forţelor acelora care contestă actuala guvernare (preponderent) portocalie a ţării, dar şi a oraşului, precum şi despre coagularea principalelor partide de opoziţie. Dovezi în acest sens s-ar putea considera manifestaţiile de protest din Piaţa Universităţii şi din zeci de oraşe din ţară (printre care şi al nostru), precum şi buna funcţionare a USL în  teritoriu.
Chiar dacă Prahova nu a fost niciodată hotar între Moldova şi Muntenia, şi nici Câmpina vreun simbol al unirii provinciilor istorice, o mai mare preţuire pentru domnitorul Al.I. Cuza ar putea să aibă administraţia publică locală. Căci Unirea Mică a găsit aşezarea câmpinenilor la stadiul unui târg, pe care primul domnitor al statului român modern l-a ridicat la rang de oraş, în 1864.
Astăzi, puţini câmpineni cunosc acest lucru. Dar nici administraţia actuală (aidoma celor precedente), nu s-a forţat să popularizeze această realitate a istoriei oraşului prin organizarea unor evenimente cultural-artistice. Care nu era musai să fie de amploare, ci doar să existe. Un simpozion şi un spectacol la Casa de Cultură sau la Casa Tineretului se putea organiza, că nu ar fi costat o avere. Nemaivorbind că mai există şi sponsori pe lumea asta. Sigur, s-ar putea spune că localitatea dintre Prahova şi Doftana (menţionată documentar prima dată în anul 1503, consemnată ca punct de vamă pe drumul spre Transilvania în 1593 şi transformată în târg în 1663), merita, prin dezvoltarea la care ajunsese acum 150 de ani, titlul de oraş. Mai ales că, la acea vreme, când satele erau masiv preponderente, iar ţara, eminamente agrară, nu-i trebuiau unei aşezări multe dotări şi standarde ca să devină oraş. 

 Totuşi, un mai mare respect pentru Al.I. Cuza, care a hotărât ridicarea Câmpinei din rândul târgurilor, nu ar strica. Dacă municipalitatea nu a catadicsit să se ocupe de sărbătorirea evenimentului, au făcut acest lucru câteva unităţi şcolare câmpinene, în colaborare cu Asociaţia „Cultul Eroilor” (formată, în majoritate, din cadre militare în rezerva şi în retragere). Astfel, trei lectori din Filiala Câmpina a Asociaţiei “Cultul Eroilor” (lt. col. (r) Gheorghe Nedelcu,  col. (r) Viorel Bondoc şi col. (r) Marian Dulă, preşedintele Comisiei de cultură din Consiliul Local), au prezentat alocuţiuni interesante în faţa elevilor din trei unităţi de învăţământ câmpinene: Colegiul Naţional “Nicolae Grigorescu”, Grupul Şcolar Industrial Construcţii de Maşini şi Şcoala cu clasele I-VIII “Alexandru Ioan Cuza” (fosta Generală nr.8). Cea mai importantă manifestare a fost organizată, cum era şi firesc, la şcoala care poartă numele Domnitorului Unirii. Directoarea şcolii, profesoara de matematică Felicia Turosu, ne-a declarat: «Elevii noştri s-au pregătit foarte bine, chiar dacă au avut puţin timp la dispoziţie, reuşind să prezinte în faţa auditoriului un program artistic din care nu au lipsit celebrele scenete “Moş Ion Roată şi Cuza Vodă”  şi “ Ocaua lui Cuza”, jucate de şcolarii clasei a III-a A. Au mai fost pregătite un montaj de poezii patriotice şi vizionarea documentarului istoric “153 de ani de la Unirea Principatelor”. Aş mulţumi şi pe această cale doamnei profesoare de istorie Elena Vasile, care le-a fost elevilor implicaţi un îndrumător nepreţuit, precum şi domnilor colonei care au prezentat alocuţiunile “Alexandru Ioan Cuza în conştiinţa românilor” şi “Tabăra militară de la Floreşti Prahova”»..