Activităţi multiple la Casa de Cultură

O nouă şi atractivă seară literară găzduită de Casa Municipală de Cultură şi organizată de Cercul Literar „Geo Bogza”, cu tema „Poeţi câmpineni”, a avut loc săptămâna trecută în sala „Constantin Radu”.
Amfitrionul Florin Dochia, jovial ca de fiecare dată, a creat cadrul propice desfăşurării întâlnirii cenacliştilor (fiecare participant a primit câte un exemplar din revista „Biblioteca de Câmpina”, nr. 2 şi ultimul număr al săptămânalului „Oglinda de azi”).

Stimulat de succesul obţinut cu prilejul lansării primului său set de elegii, scriitorul Florin Dochia a prezentat o nouă şi superbă elegie (45), închinată poetului Ion Stratan. Piesa, cea mai lungă dintre elegiile compuse – „Vizită în Cimitirul de maşini sau Două camere la primul etaj” -, din volumul în pregătire, „Elegiile căderii (curs practic)”, este semnificativă: „/…) Mama Poetului este frumoasă şi blândă, este născătoarea de grădini şi de pajişti, este însoţitoarea de îngeri, este paznicul de la  poarta cetăţii de fum în care pereţii albi apasă pe inimă, apasă pu buze, apasă cum degetele pe coaja portocalei ca să provoace şuvoi de siropuri citrice, apasă ca să închidă cu oranj tunelul oranj, ca să amâne deschiderea ploilor de funingine” sau (…) „Poetul îşi aprinde o ţigară de la altă ţigară, leagă un cuvânt de alt cuvânt, leagă un gând de alt gând, o iubire de altă iubire, o speranţă de altă speranţă, o frânghie de o ramură a unui stejar secular, o mireasă de un mesteacăn tânăr, un vis de tâmpla miresei, o mirare de privirea ei. Poetul a îmbrăcat mantaua cuvintelor explozive, e de ajuns un foc de inimă şi totul se va prăbuşi sau se va înălţa, depinde de unghiul de vedere, depinde în ce tranşee îşi doarme somnul soldatul de plumb”.
Frumuseţea elegiei 45 a deschis apetitul invitaţilor pentru comentarii: „Mi-a plăcut mult elegia, m-a emoţionat, în special ultima parte. Accentul pe care îl pune autorul prin repetarea unor cuvinte, pune şi mai mult în evidenţă forţa acestei elegii”, i s-a părut elegia ca un cerc „Eşti tu, este poetul, eşti tu şi se încheie cercul” (Alexandru Blanck).
Revenit spectaculos în rândul cenacliştilor, scriitorul Emanoil Toma, a recitat – cu talentul cunoscut – cinci poeme din recenta sa lucrare, „Miraculos, cuvântul” (Ed. Premier, 2010), dintre care cităm: „Scriitorii sunt singuri/ şi îşi vorbesc numai lor./ Acolo, sus, nu sunt cuvinte./ Ele sunt numai aici./ Ei transformă gândurile lor de sus/ în cuvinte şi le transmit jos/ îmbibate cu aerul înălţimii/ Unii îi respiră, alţii nu./ Scriitorii sunt călugări/ ce aşteaptă mereu/ să fie întrebaţi despre înţelepciune/ şi se uimesc despre sarcina/ ce-i prea grea de purtat” („Scriitorii”)
Apreciind calitatea poemelor, moderatorul Florin Dochia a remarcat: „Poezia lui Toma este în ton cu manifestarea de mai jos”. (În acelaşi timp, în sala mare a Casei de Cultură se desfăşurau „Serbările Cireşarii” – Mesaj biblic, prezentat de Vladimir Pustan şi Florin Ianovici.) „Mi-a plăcut foarte mult poezia «Scriitorii»” – a continuat Florin Dochia; „Bebe (Emanoil Toma – n.r.) ştie să facă poezie. Toată poezia – a remarcat Alexandru Blanck – este elegiată, iar proza este străbătută de o notă umoristică. Cu excepţia poemului «Scriitorii», celelalte poezii sunt triste”… „Dumnezeu este un mare EU, în care ne pierdem” – intervine Emanoil Toma. „(…) Mai bine te-ai opri la… proză” – consideră Florin Frăţilă şi insistă: „Eu cred că ar trebui să rămâi un prozator”.
Răspunzând la unele comentarii, Emanoil Toma informează că are în lucru două romane: „Crima în suspendare” şi „Înnotător printre rechini”.
Reuniunea literară s-a încheiat cu un asortat bufet suedez oferit de publicistul Emanoil Toma cu prilejul zilei sale de naştere.
Avem plăcerea de a-i transmite, şi pe această cale, din toată inima La Mulţi Ani!
După încheierea programului literar (19.30), cenacliştii au avut posibilitatea urmăririi ultimei părţi a Serbării Cireşarilor.
Plină de lumină, căldură şi culoare, expoziţia de pictură a d-nei Gabi Vişan, organizată pe 6 mai în foaierul Casei de Cultură, s-a bucurat de o remarcabilă apreciere atât din partea spectatorilor, cât şi a specialiştilor. „Gabi Vişan – ne-a declarat Florin Dochia, directorul instituţiei – este una dintre reprezentantele semnificative ale preocupărilor artistice ale femeilor din municipiul Câmpina. Pasiunea domniei sale pentru culoare, pentru sensibilitatea apropierii de natură, în special, este lăudabilă. Este o pictură luminoasă, reconfortantă pentru privitorii visători şi dependenţi de frumos”.
În acelaşi sens, muzeologul Alin Ciupală a remarcat marea sensibilitate a pictoriţei şi realizarea excelentă (la unele peisaje) a tripletei: desen, culoare, compoziţie, iar scriitorul Ştefan Al. Saşa a considerat expoziţia „o surpriză deosebit de plăcută”, deoarece o cunoştea pe d-na Vişan ca o „pictoriţă a florii”.