O atmosferă încărcată de emoție s-a conturat la sfârșitul săptămânii trecute la Câmpina, unde absolvenți din promoția 1969 ai fostului Liceu „Ilie Pintilie“, actualul Colegiu Tehnic Forestier, s-au reunit pentru a sărbători împlinirea a 54 de ani de la terminarea studiilor. La revederea ce a avut loc vineri, 15 septembrie, au fost prezenți 34 de absolvenți care, după vizita făcută la liceu, s-au regrupat la Club Montana, unde s-au pus la curent cu noutățile din viața colegilor de generație și au depănat amintiri care le vor hrăni sufletul până la următoarea întâlnire.
Prima lor revedere, într-o formulă mai completă, a avut loc la zece ani de la terminarea liceului, apoi din anul 2017 au continuat să-și dea întâlnire anual, excepție făcând anul pandemiei.
În 2019, cu ocazia sărbătoririi jubileulului – 50 de ani de la absolvire, s-a editat în cercul restrâns al promoției o carte a prof. Elena Armașu, scrisă în 1981, „De animi imortalitate” (Despre nemurirea sufletului). Cu același prilej a fost editat și „Caietul Jubileu 50“, primul volum colectiv de amintiri adunat și redactat la acel moment de poetul câmpinean Florin Dochia, colegul lor. De atunci, Caietul-Jubileu continuă să apară an de an în redactarea unui alt absolvent al promoției 1969, dl. Liviu Gurău.
„Nu suntem scriitori profesioniști, doar scriem amintirile noastre unice. Viața ne-a risipit care-încotro, dar în vremea din urmă ne întâlnim la Câmpina, mai des, cu mult drag, și ne-am apucat și să scriem… Vrem să continuăm cât vom putea, măcar cu un volum pe an, să lăsăm celor care vin după noi amintirile noastre, cu Câmpina noastră dragă, unde am crescut și învățat și care ne-a unit. O mulțime de oameni, situații și întâmplări din vremea noastră se întrețes într-o frumoasă lucrare colectivă compusă din strădaniile memorialistice ale fiecăruia dintre noi. Scriem și in memoriam, din iubire și respect, în amintirea părinților, colegilor și profesorilor noștri plecați pe care nu-i uităm și pe care îi pomenim. Dorim să scoatem volumele noastre neapărat pe hârtie, ca să fie în văzul și la îndemâna nepoților nepoților noștri, adunate pe un raft de bibliotecă, cercetate cu interes la vremea lor ca niște lucruri dragi, cu povestiri de la bunici” – explică dl. Gurău.
În urma recentei întâlniri cu foștii săi colegi de școală, dl. Liviu Gurău a făcut și câteva însemnări în care evocă cu duioșie numele cadrelor didactice care și-au pus amprenta pe formarea acestei generații: „Mulți ne știam de la grădinița d-nei Nițulescu, pe str. Plevnei, apoi clasele I – IV le-am făcut cu d-na Aurelia V. Dumitru, învățatoare cu multă experiență. La gimnaziu am avut-o dirigintă pe s-na Mariana Bălu, mate-fizică; profesori d-l Ispășoiu – istorie: d-ra Minerva Maria Fotescu – geografie, d-na Lelia Duță și d-na Florica Gheboș – Științele Naturii; iar la Liceu, am fost trei clase, două de real și una de uman, cu d-l Alex. Lalescu – matematică, Sanda Beu și Rudolf Cobrea – fizică; Jana Pantea – chimie, Alex Negoițescu – franceză; Elena Armașu și Viorica Nica – limba română; Carol Krisher – muzică; Maria Drăghici și Niculina Trăistaru – limba rusă; Cristian Spulber – istorie; Mihai Pastor – sport. Directoare ne-a fost s-na Marcela Bungărdeanu, adjunctă d-na Elena Botorog, iar președintele comitetului de părinți a fost d-l C-tin Băltășescu, inginer șef la Uzina Poiana Câmpina, toți cu multă experiență și echilibru. Cinste lor, profesorilor noștri de excepție ce ne-au învățat nu numai carte, ci și aspecte despre viață ce ne-au folosit mai târziu. Le mulțumim profund ! Vivat Profesores! Vivat Academia!“
La mai bine de jumătate de secol de la terminarea studiilor liceale, spiritul absolvenților promoției 1969 a Liceului „Ilie Pintilie“ a rămas tânăr. Revederile anuale sunt mai pline de farmec cu fiecare an care trece, pentru că sunt, iată, astfel de prietenii cărora timpul nu face decât să le dea mai multă valoare.
„Avem grupul nostru, foarte activ pe Facebook mai întâi, apoi pe WhatsApp, administrat de Violeta Beldianu. Vin unii de departe, de la Reșița – Florin Oprea, din Baia Mare – Niculae Cojani, care ne pune fotografiile copilăriei și adolescenței noastre la videoproiector și alți câțiva din București. Alexandru Matei, chirurgul orașului, nu lipsește niciodată. Dorel Dochia, economist de prestigiu, vine cu flori pentru fete. Nicu Bîlbîie ține catalogul. Mulți alții se implică, vin cu vreo tărie sau un vin bun, producție proprie, ca la români. Nimeni nu face paradă că are sau că nu are. Toți suntem mai apropiați acum decât eram atunci. Soții și soțiile noastre vin cu plăcere” – mărturisește dl. Liviu Gurău.
Cei mai frumoși ani petrecuți la Câmpina sunt rememorați deopotrivă cu mândrie și cu nostalgie de dl. Gurău, conștient de faptul că face parte dintr-o generație asupra căreia „au vegheat deopotrivă astrele și oameni de excepție”: „Noi suntem, desigur, produsul părinților și bunicilor noștri, muncitori, cei mai mulți, dar și maiștri sondori sau rafinori, meseriași sau țărani cu gospodării la sat și serviciu la oraș, angrenați în munca și viața socială a orașului Câmpina și a salbei de sate din jur. Au muncit să nu ne lipsească nimic, ne-au crescut în credință și respect pentru părinți, profesori, oameni în vârstă. Dar noi suntem și produsul unui oraș de excepție între orașele țării, târg și vamă din secolul XIV, cu școală elinească de pe la 1820, apoi un El Dorado al aurului negru, cu străluciri ridicate pe jerfe, cu cea mai mare rafinărie din Europa acelor vremi, cu prima școală de maiștri sondori din lume…
Aici am fost la scaldă la Prahova, unde aveam în plus și gârla caldă ce trecea prin răcitoarele Uzinei Electrice; apoi pe la toate cele patru ștranduri, patru cinematografe, unul grădină de vară, teatrul de vară, nu mai spun de Casa Pionierilor, care la vremea noastră era un fel de stup cu multă miere, cu copiii roind, venind să descopere cu plăcere 14-15 cercuri fantastice, cu profesori buni și dedicați într-o Casă uluitor de frumoasă a d-șoarelor Crăciun.
Ce concerte simfonice ascultam prin grija profesorilor și responsabililor orașului, care distribuiau bilete gratis elevilor meritorii la Sala Institutului… Venea filarmonica de la Ploiești cu Ion Voicu și Ștefan Ruha, apoi din 65, la noul si superbul Teatru – Casa de Cultură! Apoi, să vezi curse internaționale de motociclete pe circuit în oraș și de motocros pe dealul Muscel, cu școală de aviație pe Muscel și serbări câmpenești… Cu profesorii noștri în excursii pe jos în jurul orașului și cu trenul sau autocarul la Sinaia, Bușteni, Azuga, până la Brașov și Poiana Brașov”.
Intrați la liceu în anul 1965, au fost prima promoție ce revenea la ciclul de 12 ani, dând Bacalaureatul și nu examenul de maturitate. „«Voi sunteți o promoție deosebită!» – așa ne-a numit profesorul nostru de muzică, Krisher Carol, la vreo 4-5 ani de la terminarea liceului. Ne-am reîntâlnit în librăria orașului cu mare emoție. El, etnic german din Reșița, plecat „definitiv“ în RF Germania, venit acum în vizită, zicea: «Voi erați receptivi ca un burete… prindeați esențialul din zbor, aveați o bază de lecturi bune, erați buni la carte; între voi era concurență, dar și coeziune, cu voi am putut face orice alte activități». Cuvintele lui mi s-au întipărit în memorie și-am înțeles mai târziu ce norocoși am fost!“ – mai punctează Liviu Gurău.
Complimenti!👏