Sindicatele continuă să joace un rol important în societatea românească, deși influența lor s-a diminuat semnificativ în comparație cu anii 1990-2000, când marile întreprinderi comuniste funcționau încă, angajând zeci de mii de persoane. În prezent, sindicatele rămân o voce reprezentativă pentru salariați, având ca principală misiune negocierea contractelor colective de muncă. Prin aceasta, urmăresc obținerea unor salarii mai mari, îmbunătățirea condițiilor de muncă și oferirea de beneficii sociale.
În sectoarele publice, precum educația, sănătatea sau transporturile, sindicatele, alături de federații și confederații sindicale, reprezintă principalii parteneri de dialog în negocierile cu autoritățile. Ele oferă un cadru legal și organizat pentru gestionarea conflictelor de muncă. Într-un context în care relațiile de muncă sunt adesea tensionate, sindicatele joacă un rol esențial în medierea și prevenirea grevelor sau altor forme de protest. Totodată, sprijină angajații din sectoare mai slab reprezentate sau expuse abuzurilor, cum ar fi agricultura, construcțiile sau retailul.
Federațiile și confederațiile sindicale organizează proteste colective și greve atunci când cerințele salariaților nu sunt îndeplinite. De asemenea, ele contribuie la informarea și educarea angajaților în legătură cu drepturile lor, un aspect esențial într-un mediu economic caracterizat de practici abuzive, cum ar fi orele suplimentare neplătite sau contractele de muncă precare.
Cu toate acestea, sindicatele se confruntă cu provocări legate de imagine și credibilitate. În multe cazuri, ele sunt percepute ca fiind slabe, divizate sau influențate politic, ceea ce le compromite independența. Privatizările, schimbările în structura economică a României și scepticismul general al populației față de sindicate au contribuit la reducerea numărului de membri, mai ales în sectorul privat. Conform estimărilor oficiale, numărul membrilor afiliați la marile confederații sindicale, precum CNSLR Frăția sau Cartel Alfa, este de aproximativ 1,3 milioane, dintr-un total de circa 5,7 milioane de salariați la nivel național. Acest procent este mult sub media din alte țări ale Uniunii Europene.
Detalii cu privire la ce mai reprezintă sindicatele în România zilelor noastre am aflat de la Manuel Chejnoiu, vicepreședintele Federației Sindicatelor Libere și Independente Petrol Energie (FSLI Petrol Energie), care a discutat pe marginea acestui subiectul în cadrul emisiunii „Fața și Reversul”, realizată de Florin Frățilă la DADA TV Ploiești.
Manuel Chejnoiu este câmpinean și a fost liderul sindicatului Electroutilaj (fosta IRUE) până în anul 2004.
Declarații pe scurt
- Unul dintre motivele neîncrederii oamenilor în sindicate îl reprezintă parteneriatele cu Guvernul, considerate ineficiente din cauza lipsei de resurse a acestuia. Un alt motiv este lipsa de eficiență a unor sindicate în a negocia drepturile salariaților.
- În România, aproximativ 1,3 milioane de salariați sunt membri în marile confederații sindicale. Daca mă întrebați pe mine este puțin, raportat la numărul de salariați activi în România.
- Sunt multe întreprinderi mici și mijlocii unde nu există sindicat, pentru că oamenii nu știu cum se înființează un sindicat și ce rol are, sau știu și sunt împiedicați de patronat. Am nenumărate exemple unde știu că s-a dorit înființarea unui sindicat, iar cel care a avut inițiativa a trebuit să plece din societatea respectivă.
- Zece salariați pot înființa un sindicat. Este foarte important ca cineva să aibă curajul, să dea startul și lângă el se vor alătura și ceilalți, dacă inițiatorul are un program bine definit și intenții bune, dacă știe ce are de făcut. Din păcate, noi încă suntem tributari unei mentalități comuniste și așteptăm ca altcineva să ne rezolve problemele. (minutul 15:45)
- Implicarea unui lider sindical în politică s-a dovedit a nu fi o soluție, n-a adus beneficii atât de mari pe cât s-a dorit. Din 2010 și până în prezent nu au mai existat astfel de abordări în rândul sindicatelor. Dacă mă întrebați pe mine, nu îmi place să amestec munca sindicală cu politica. Nu este corect ca sindicatul să fie o rampă de lansare în politică, dar întotdeauna politicul va profita de notorietatea unui lider sindical. (minutul 23:17)
- Noi tindem să mulțumim un număr cât mai mare de membri de sindicat în urma negocierilor cu patronatele ori Guvernul. Nu poți să mulțumesti pe toată lumea.
- FSLI Petrol Energie a obținut multe facilități pentru membrii săi: asigurări de sănătate private, ajutoare de boală, ajutoare în caz de calamitate, beneficii de la prestatorii de servicii cu care sindicatul încheie convenții și multe altele.
- Cu OMV Petrom nu este ușor de negociat, dar nici lor nu le este ușor cu noi!
În mediul întreprinderilor mici si mijlocii,daca legea sindicatelor nu se aplică unitar,pentru toată lumea,inclusiv pentru cele cu protectie politică,avand in vedere influenta acaparatoare a acesteia,pe fondul generalizarii fenomenului de coruptie,sindicatul,la o firmă oarecare cu 11 salariati,de ex.,poate sa devină stapan.
Deci, sindicatele pentru a fi eficiente,mai întai ar trebui sa lupte împotriva coruptiei,pentru ca ele numai într-un mediu economic curat pot devenii o forta autentică,care sa armonizeze relatia cu patronatele.Altfel,se scufundă si ele în balta ineficientei si a saraciei,profitand de pe urma lor doar „puternicii” zilei.Iar majoritatea micilor patroni,lipsiti de influentă,vor disparea si ei.
Frate, esti tare de tot, te priceputeanu la politica, economie, teologie, astronomie, urbanistica, industrie, la toate, ce mai?!. Mai rar asa geniu pustiu in orasul nostru.
Si avem un exemplu foarte concludent:domnul prim ministru Ciolacu,ca să se facă înteles,cum a avut d-lui succes in afaceri,în anii de început ai economiei de piată,a spus că si-a „cumparat concurenta”.Astazi,potetatii,dacă ar vrea sa scape de ea,nu trebuie s-o mai cumpere,doar dă un telefon și pe parcurs,incet,aceasta începe să dispară.Odată cu ea si eventualele sindicate care functionau în acele firme.Pînă le face dreptate justitia,in cazul cel mai norocos,patronii riscă sa ajungă la cimitir,fiindcă de cele mai multe ori,vazand ce se intamplă,urmasii lor nu mai preiau afacerile respective.Cei mai multi pleaca in strainatate.
Fară sa vreau,am ajuns la unul din mecanismele care explică cum tara(orasul nostru)se goleste.Findcă fiti siguri,odată cu acestia(la fel vazand ce se intamplă),pleacâ si o parte din salariati.Ca să nu mai vorbesc despre cei care vin,cu entuziasm si bani,sa înceapă o afacere si,la scurt timp si din alte motive(coruptia actionează ca o seceratoare de afaceri,lasand in urmă saracie si” boieri”),se intorc inapoi,in lumea occidentală.
Breban(cred ca nu esti scriitorul pe care nu am reusit să-l citesc),nu de constatari din astea ironice,cu trimitere la caracterizari rautacioase,este nevoie,ci de contraziceri pricepute si la obiect.Mi-as dori foarte mult sa se întample acest lucru!