Ceea ce ni se pregătește politic este un implacabil rigor mortis. Asta înseamnă înțepenirea cadavrului după moarte. PSD și PNL pun deci la cale un „bloc democratic”. Numele însuși are rezonanțe sinistre, evocând „blocul național democrat”, creat de Partidul Comunist în 1944. Și care a însemnat începutul sfîrșitului pentru România normală. Alianța care se pune acum la cale prin intense negocieri de culise anticipează același lucru: sfîrșitul speranței democratice din 1989. Nu-mi pot imagina niciun singur argument în favoarea unei asemenea soluții politice, de a da țara pe mîna unei găști lacome, inculte, imorale și incompetente. Meritul este al lui Iohannis, cel care a gîndit și a construit cu meticulozitate actuala putere. Pretextul este exact cel iliescian din 1990: atunci inducerea în populație a spaimei că vin Coposu și Regele și le iau casele și serviciile. Și a luat 80%. Acum, strategii au inventat AUR ca sperietoare de serviciu: proclamîndu-se „pro-europeni” și „apărători ai democrației” împotriva balaurului naționalist.

De fapt ideologia pesedisto pseudo-liberală nu diferă prin nimic esențial de cea auristă. AUR e doar vidanjorul care face treaba murdară, spunînd cu voce tare ceea ce, din motive de imagine și reprezentativitate, ei nu pot spune. Și, mai grav, compromițînd prin carență culturală și de exprimare rugoasă idei importante, de care am avea nevoie: identitate și mîndrie națională, privire îndreptată spre viitor, spirit constructiv, spirit civic, cultul muncii, onoare, europenism autentic, nu imitație maimuțărită șamd. Primitivismul puterii actuale ne condamnă la subdezvoltare. Se discută astăzi o moțiune simplă împotriva ministrului Rafila. Care moțiune evident nu are nicio șansă. Faptul nud, despovărat de orice comentariu, este imposibilitatea de a utiliza 800 milioane de euro pentru spitale și situația catastrofală a sistemului sanitar, colapsul programului național anti-cancer, fuga în masă a medicilor. Repet, orice scuză este superfluă, ea înseamnă vieți distruse. Și aici se pune punct.Și asemenea perspective se pot deschide pe mai toate ministerele: de la transporturi la cultură, de la externe la apărare. Cu bîlbele nesfîrșite cînd cu dronele (astăzi bulgarii au găsit una prevăzută cu bombă la vreo 30 km de graniță), statul român ar fi fost caraghios, dacă, iarăși, nu ar fi fost sinistru. Primarul din satul pierdut în deltă spunea la radio simplu și nediplomatic: statul român și-a luat mîna de pe noi. Pentru că statul român nu este pentru cetățeni, ci cetățenii sunt prizonieri ai statului. Niciun respect reciproc.
Mutarea politică despre care scriu acum nu este, totuși, neașteptată. Ține de logica politică măcar a ultimelor două decenii. Care a avut ca una dintre dimensiunile esențiale desființarea partidelor istorice, atît de vizibile imediat după 1990. În planul administrațiilor locale este dezastru ca organizare, buget, efective umane, pregătire. Democrația înseamnă, încă de la originile ei grecești, capacitatea omului de a se guverna singur. Or, asta nu este posibil decît prin educație, în sensul clasic și larg al cuvîntului. Adică exact acel tip de educație împotriva căreia au luptat toate „reformele” făcute în ultimele decenii. De aceea avem o populație atît de ușor manipulabilă, în toate sensurile. Și atît de ușor de controlat, într-un sens absolut anti-democratic. Faptul că sîntem într-o fundătură, că majoritatea oamenilor cu care discutăm spun că nu au cu cine vota și, deci, nu vor merge la vot, este doar fața exterioară a fenomenului. Nu va merge la vot decît electoratul captiv, cum este el numit: fie cel al PSD (citește PNL), fie cel al AUR. Iar USR se va radicaliza și el în cealaltă direcție. Calitatea umană și profesională (asta interesează mai mult decît carnetul de partid) a viitorului parlament este de imaginat că va fi și mai slabă decît cea actuală.
Vid este și pe partea candidatului la președinție. Cariera internațională a președintelui Iohannins nu interesează pe nimeni, va fi la fel de anonimă ca și cea de președinte. Dar lupta pentru funcție fi-va acerbă, deși la ora actuală nu se întrevede un candidat cît de cît mai acătări. Oricine va fi acesta, „blocul democrat” îl va ține strict sub control. Visul lui Iliescu al unei „democrații originale” se va fi împlinit sub domnia lui Ciolacu și sub pilda măreață a amicului Orban, cel cu „iliberalismul”. Care exact asta înseamnă. O democrație doar cu numele, în realitate un regim care controlează totul. Care ne vrea binele și știe mai bine decît noi de ce avem nevoie. Reforma fiscală pe care au scremut-o Ciolacu & Boloș este în interesul nostru, firește. Și al celor cu pensii nesimțite, dar nu al puținilor oameni care produc ceva concret pentru PIB-ul României. Avem cea mai mare impozitare pe muncă și cele mai multe săli de jocuri de noroc. Explozia drogurilor pare să-i fi luat prin surprindere pe mulți. Nimic imprevizibil în România. Țară blocată democratic…
Prof. dr. Christian Crăciun
Așa pățești când lași lupul( Iohanis) paznic la oi( poporul romăn).Inventat de ” băieții cu ochii albaștri ” tovarășul inspector școlar cocoțat în cea mai înaltă funcție s-a revanșat cu vârf și îndesat și le-a oferit acestora, pe tavă , vreo 17 milioane de ” nespeciali” adică niște bieți plătitori de taxe și impozite. Acest ” bloc democratic” este o simbioză perfectă între imbecilii zilei, cu titluri de doctori cumpărate ca la piață dar incapabili să exprime două fraze inteligibile.Cea mai mare țeapă o reprezintă acest profesoraș de la Sibiu care într-un profund dispreț și nesimțire se plimbă prin toată lumea cu avioane de lux.Cel mai rău este pentru copiii și nepoții noștri care se mai gândesc, de ce oare?, să își facă un viitor în România. Care viitor? Care Romănie? Romănia este țara ” specialilor” , o țară cu un prezent sumbru și fără niciun viitor.
Următoarea bătălie electorală se va da între minciuna PSDNL promovată de televiziunile de partid și „Adevărul” de Aur.
Cei care nu mint, nu au hoți, nu dau bani suficienți spre presă sunt etichetați ca progresiști, neo-marxiști, anticreștini de aceleași televiziuni prin trunchierea mesajelor lor, chiar dacă privind spre familiile membrilor lor de vârf, vedem mai mult respect pentru familia tradițională, pentru biserică decât la ceilalți.
Va rezulta cel mai probabil un guvern psd aurit, că liberalii actuali au dezamăgit suficient să nu conteze.