Editorial

Editorial. ZILE FRUMOASE

Dacă ați pierdut frumusețea acestor zile de toamnă, mult ați pierdut. V-ați uitat prea mult în ecrane și nu ați observat lumina splendidă din frunze. Nu, n-am înnebunit, chiar dacă asemenea lucruri nu le veți vedea scrise în editorialele presei noastre. E drept că încerc să-mi păstrez sănătatea sufletului, cel puțin tot atît cît pe cea a corpului. Este exact ceea ce nu înțeleg făcătorii noștri de politici de sănătate. Nu este de reproșat autorităților ce au făcut pentru combaterea pandemiei și vaccinare, ci cum au făcut. La o privire atentă vedem că singura metodă a fost și este frica, îngrozirea populației. Nici măcar nu le-a dat prin cap că ar mai exista și altele. Dar un regim care își impune principiile prin teroare cum se numește? Ei apelează insistent să avem încredere în specialiști sau autorități. Să mă iertați, dar este dreptul meu să nu am încredere în domnii Rafila, Arafat, Tătaru, Monica Pop, Vasile Astărăstoaie, în zecile de medici apocalipticiști care ne sperie pe la televiziuni ș.a.m.d. M-am vaccinat nu pentru că m-au speriat și m-au șantajat dumnealor, ci pentru că am fost convins că face bine. Politica actuală, de tip gazetă de perete, în care populația este împărțită în două: cei buni și cei răi, în care zilnic sîntem informați despre școli, județe, instituții în care nu s-au vaccinat suficienți este și anti-democratică și ineficientă. Frica este un mijloc de guvernare facil și eficient, dar nedemocratic și distrugător pe termen lung. A mai fost un virus care guverna prin frig și frică, îl chema Ceaușescu, chiar dacă și originile lui ideologice erau chino-nord coreene. Vectorul acestei sminteli generale este o presă ticăloșită, analfabetă și bolnavă ea însăși grav. Cam de acolo ar trebui începută vaccinarea minților și sufletelor. Cum să dai un titlu mare de tipul: „Va sărbători Revelionul doar cine va supraviețui. E ca un război…”?
Nu scriu despre demența cu formarea guvernului pentru că, precum spuneam mai sus, vreau să îmi păstrez sănătatea psihică. Demența publică este la fel de molipsitoare ca virusul. Liberalii lui Iohannis și Cîțu au distrus nu numai partidul, ci însăși ideea de libertate democratică, bazată pe cuplul intangibil educație – răspundere civică. Văd o mulțime de oameni de foarte bună calitate, care au militat împotriva regimului mafiot Dragnea, au ieșit în stradă, s-au luptat cu jandarmii și care acum mărturisesc că nu se vor mai duce la vot pentru că nu au cu cine. Și chiar au dreptate că nu mai sînt alternative, nu au dreptate să renunțe. Nu mai există nimic în afara sistemului. Dl. Ciolacu jubilează că va prinde partea substanțială din administrarea fondurilor publice și vorbește cu suficiența grețoasă specifică domniei sale: Românii vor asta sau vor ailaltă. Mie instantaneu mi se blochează sinapsele: de unde știu politicienii noștri ce vor românii? Cînd, matematic, ajunși la putere (chiar în opoziție fiind, tot la putere se cheamă) fac exact ceea ce nu vor românii.
Mă stupefiază ușurința și ușurătatea cu care ipochimenii ăștia folosesc cuvîntul „românii”. Probabil că românii vor supraviețui, într-un fel sau altul, acestui război nevăzut. Pe mine mă preocupă dacă va supraviețui România. De ea puțini par îngrijorați. Și ura decidenților împotriva a tot ce ne asigură identitatea și rezistența ca națiune este manifestă. De aceea lupta lor este împotriva învățămîntului, bisericii, culturii clasice, memoriei istorice, familiei, deci exact a acelor factori care asigură rezistența ca neam. Despre asta este vorba în cazul nefericitei rezistențe la vaccinare. Cînd aceiași oameni care au pus la cale deturnarea revoluției, mineriadele, legile anti-justiție, vînzarea a tot ce este pe pămînt, sub pămînt, în apă sau în aer, aceiași oameni, deci, te îndeamnă la vaccinare, instinctul obscur public creează o rezistență. Despre asta e vorba, nu despre „prostia poporului”, cum spun flușturaticii închiși în bula propriei aroganțe. „Poporul” nu e prost, ci a fost, sistematic și cu metodă, prostit în ultimele decenii. Stați liniștiți, la locurile voastre, nu se întîmplă numai la noi, sînt simptome mult mai grave aiurea. Numai că „străinii” au suficientă grăsime culturală, de educație și de bun simț, acumulate în multe secole, din care să se nutrească în această lungă iarnă a vrajbei globale. Noi, estul în genere, am intrat în lungul tunel întunecat deja subnutriți și malformați de eu-rile ideologiei criminale comuniste. Nu cu „maratoane” se rezolvă problema vaccinării, nu condamnîndu-i la vindictă publică pe profesorii ori doctorii nevaccinați, ci cu eforturi masive de păstrare a sănătății mentale. Ceea ce deriva guvernamentală nu încurajează deloc. Pentru mine lucrurile sînt simple: PSD-ul este, istoric, un partid nedemocratic, totalitar și vinovat de crime și infracțiuni. De care niciodată nu s-a delimitat. Liberalii pot fi culmi ale oportunismului și cinismului, AUR sau USR pot avea derive antidemocratice de sens contrar dar, slavă Domnului, doar potențiale, de tipul drobului de sare. Pesedeii sînt, însă, răul real, dovedit, istoric. Iată un criteriu, în lipsă de altele mai eficiente. Ca să nu întîrziem la nesfîrșit în dezbaterea absolut sterilă: noi cu cine votăm? Iar vindecarea stă, cum a  spus-o scriitorul acela genial din secolul incorect politic XIX, în frecventarea intensă, absolută, a frumuseții. Pe lîngă cele 2-3-4… doze de vaccin, luați masiv și cotidian doze de frumusețe! Așa ne vom păstra sănătatea sufletească pentru care nu avem, din fericire, nevoie de hotărîri de guvern…

Prof. dr. Christian CRĂCIUN

Un comentariu

  1. Așadar „flușturaticii închiși în bula propriei aroganțe” este caracterizarea dumneavoastră pentru cei care constată nivelul redus de inteligență și cultură. Pentru că, explicați dumneavoastră sofistic și tătăiește, „poporul a fost prostit”. În regulă, nu putem avea încredere în politicienii noștri, însă s-au scris sute, mii de articole, de pledoarii științifice care au contracarat toată propaganda antivaccin. La fiecare inepție antivaccinistă s-a răspuns cu zeci de intervenții din partea experților în epidemiologie și virusologie. De asta nu spuneți nimic? Iar dacă politicienii noștri nu merită atenția, atunci de ce poporul căruia îi găsiți scuze nu s-a uitat la ce au spus politicienii din Suedia, Danemarca, Germania, Franța, Marea Britanie, Statele Unite ș.a.? Nici ăia nu meritau băgați în seamă? Și ăia au prostit bietul popor insultat de flușturaticii aroganți?

    În altă ordine de idei, iată că pesedeii „răi dovediți” au fost co-optați la guvernare de către bunii dumneavoastră liberali. Drob de sare?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Articole similare