Editorial. UN COPIL

A devenit viral dialogul dintre Virgil Ianțu și băiețelul de 7 ani Rareș care a recitat excepțional un fragment din Geniu pustiu al lui Eminescu. Pe lângă distribuirile entuziaste, au apărut, sigur, și discursurile urii, progresiștii cărora le pute orice referire la patrie, valoare, morală șamd. Care îi reproșau, culmea, băiețelului că era dresat. 1. Orice copil la vîrsta asta este supus unui serios „dresaj”. 2. Dacă te uitai lipsit de prejudecăți, te impresiona tocmai autenticitatea puștiului, buna cuviință, faptul că își gîndea fiecare replică, politețea sinceră. Dar nu asta este esența cazului, ceea ce le-a supărat pe sufletele acrite de varza prejudecăților, chiar dacă nu ar recunoaște asta odată cu capul, este textul lui Eminescu. De o actualitate răvășitoare tocmai prin opoziția lui la viziuni socio-politice actuale. Sper sincer ca puștiul Răzvan să fie cît mai degrabă uitat, spre binele lui, pentru a se putea dezvolta ca un copil normal, chiar dacă evident dotat peste medie. Soarta copiilor minune nu este de cele mai multe ori fericită. Dar lecția lui merită păstrată vie. Lecția textului eminescian și lecția copilului care ne-a reamintit-o.
Cum să nu te înfiori, iar și iar, repet, dacă nu ți-a anesteziat corectitudinea politică ultimii neuroni, cînd poetul vorbește despre analfabeții care ne conduc, țipetele din teatru, cosmopolitismul lipsit de ideal, ruptura cu trecutul, ideea că nu poți părea „țară civilizată” decît abolind identitatea, inteligența stearpă și falsă… toate alcătuiesc un tablou de prea apăsătoare actualitate ca să placă gînditorilor Glovo. Că ura lor n-a cruțat nici măcar un copil, m-a scos din răbdări, cu Eminescu eram obișnuit să fie desființat, dar el e mult prea mare și prea departe ca să poată fi atins, se apără singur dîndu-ne cu timpurile peste nas. De aceea se tot chinuie ăștia să-l scoată din manuale, reducîndu-i prezența la 2-3 poeme stinghere, fără niciun fel de contextualizare, de prezentare a personalității sale geniale. Probabil că mulți bacalaureați care vor fi urmărit recitarea lui Rareș au fost uimiți să afle că Eminescu a scris și un roman și că putea să scrie așa ceva. Pentru că nimeni nu le-a vorbit despre proza și publicistica eminesciană, Sărmanul Dionis e văzut ca o simplă bizarerie și cred că a și fost scos din programa de bacalaureat. Dar și mai mulți vor fi recunoscut tabloul lumii de azi și se vor fi înfiorat, de unde rapida lui răspîndire.
Pentru institutele de sondare a opiniei publice mi se pare un test de subtilitate și eficiență în a dezvălui adîncurile sufletului colectiv din acest fapt divers. Pentru politicieni ar trebui să fie un avertisment, dacă ar avea obraz și minte. Iată un personaj coborît parcă din cele mai negre viziuni eminesciene: îi zice Bădălău. Multiplu parlamentar și ministru și inculpat în n dosare de-a lungul anilor. Cel care spunea prin 2019 că se pișă pe ea de diaspora și că tot ce sînt ei sînt datorită partidului. Acum a fost nițel pus în cătușe (jenantă pentru presa noastră imaginea, dar asta este o altă chestiune), prilej pentru partid de a se scutura de el cu candoare: nici Bădălău n-a mîncat, nici gura nu-i miroase. Ăștia ne sînt conducătorii, ca și cel inspirat direct de „părintele Cleopatra”. O trimiți pe doamna Alina Gorghiu să negocieze la Viena și vrei să te respecte austriecii? Păi pe tine nu te respectă nici măcar oficialii UDMR care refuză să vină la ceremonia de 1 Decembrie la Cotroceni. Dar cer să fie respectați ca etnie. Cum să te respecte statul pe care tu nu-l respecți? Cam despre nimicuri din astea a fost vorba în recitarea micuțului. De aceea a stîrnit revolta „roșilor”, cum le zicea poetul, de rit nou. Se încheie un an urît și cenușiu, cu război și criză energetică și morală, în care siguranța fiecăruia atârnă de un fir de ață. Să fie un semn că a apărut un copil la sfârșitul acestui an? Căci asta serbăm peste cîteva zile… un prunc. LA MULȚI ANI!

Prof. dr. Christian CRĂCIUN