Frazele din acest material nu vor avea prea multă legătură între ele. Cum nici măsurile politice-economice-sociale haotice ale guvernării bicefale. Deci, senin, dl. Rafila recunoaște că are nevoie de vreo 8000 de cadre medicale și că se vor debloca angajările. Dar unde era dl. ministru anul trecut, când s-a aprobat această negîndită, criminală, ordonanță care interzicea angajările? Nu știa de atunci de lipsa cronică de medici? A ridicat problema în ședința de guvern? A spus ceva atunci sau în decembrie cînd s-a făcut bugetul? Care anunță un colaps și mai spectaculos, prin reducerile masive ale alocărilor pentru medicii de familie. Și ne mai mirăm de ce e aglomerație la UPU. Ciolacu a redus vreo 7 miliarde din bugetul armatei pentru a plăti bacșișurile electorale… În vreme ce războaiele se întețesc de jur împrejur.
Proteste cu blocarea circulației ale transportatorilor și fermierilor. Un profesor cere – serios, nu ironic – ca și wc-urile profesorilor și elevilor să fie comune. Prețul gazelor a scăzut la bursele europene sub 30 mwh. La noi e mai mult decît dublu. Mare agitație de vorbe cu pungile din supermarket-uri reduse la 900 g de la 1 kg, cu același preț evident. Ascult o dezbatere la radio în care personaje importante tot atrag atenția că trebuie etichetat corect, marcată cantitatea pe ambalaj. Dar nu despre asta e vorba! Firește că trebuie marcată corect cantitatea, altfel ar fi furt la cîntar și asta este infracțiune. Esența fenomenului este că retailerii au scumpit de fapt mărfurile respective cu 10%. Pentru a-și păstra enormele marje de profit. Despre asta se tace. Apropo de infracțiuni: în România lui 2024, din punctul de vedere al multor intelectuali „europeni”, a-l admira pe Eminescu pare a fi devenit o infracțiune.
În urma tragediei de la Ferma Dacilor domnul statul român a început controalele. Nu mă interesează rezultatele, le puteți găsi ușor pe Google. Doar observ că, în seria de catastrofe prin care înaintăm ca printre niște jaloane (azilurile, șoferii drogați, explozia de la Crevedia, incendiul acesta, căminul de la Odorheiu Secuiesc etc), domnul statul român începe controale aprige după catastrofă. De fapt, toate agențiile bugetofage (termen eminescian, apropo) care ar trebui să facă aceste controale înainte de a se petrece un dezastru ar trebui zdravăn controlate ele însele. Un domn de la Interne ne spunea senin că ar trebui să verificăm cînd ne ducem la o pensiune dacă are aviz de incendiu. Păi atunci matale de ce mai iei salariu? De fapt, toate aceste instituții prin care statul ar trebui să ne apere și care nu funcționează sînt măririle de impozite care ne asigură guvernul că nu există. Plătim pentru un serviciu (vital!) pe care nu-l primim. A doua zi după votarea bugetului, guvernul a schimbat nu știu ce prevedere care nu era corectă. Profesionalism! Responsabilitate!
Cea mai sinistră zi a culturii române de cînd s-a legiferat sărbătoarea. Doamna ministru al învățămîntului ne spune că nu domnia sa a promis măririle de salarii care au pus capăt grevei din vară. Seriozitate! Responsabilitate! Doamna rector de la universitatea din Arad obține al patrulea mandat (cu aproape 90%), deși avea decizii de plagiat și interdicțiile de a candida în viitorii cinci ani. Caz școală despre mizeria morală și așchiile morale din lumea „elitelor” intelectuale. Cinstea noastră și mîndria profesorilor care au votat-o. Dați-vă copiii pe mîna lor! Consiliul Național al Elevilor (altă formă fără fond, grav arendată politic) cere desființarea intrărilor separate în școli pentru elevi și profesori. Cea mai dificilă problemă a școlii românești e rezolvată. Nimic despre cum să se învețe mai mult. Guvernanții s-au lăudat atît cu Schengenul aerian, încît au reușit să vîndă un eșec statal rușinos ca pe o victorie. Dl. Danileț a ieșit la pensie la 48 de ani, nu vă spun pensia. Uitați-vă la promisiunile electorale din campania precedentă, cîtamai accentul se punea pe eliminarea pensiilor speciale. Ele sînt și azi bine merci, cresc și înfloresc.
Apropiata sărbătoare a Unirii ne găsește mai dez-uniți ca niciodată. S-au blocat centrele de transfuzii din cauza mulțimii donatorilor. Pentru că s-au majorat substanțial recompensele. Deraiază trenuri, se ciocnesc TIR-uri. Mor oameni cu zile. An electoral, cumplit! Într-un stat făcut din țăndări și reziduuri, unde să găsești oameni politici? De ce am folosit de atîtea ori cuvîntul „stat”? Pentru că războiul intern dintre cetățeni și cei care îi conduc ia forme uneori ridicole, alteori tragice. Față de războiul cel mare care ne înconjoară, este încă neimportant. Fi-vom transformați în țăndări, așchii, fărîmituri, resturi.
Prof. dr. Christian CRĂCIUN
Cum e turcu'( a se citi conducătorii) așa e și pistolul!( a se citi poporul)
Vă propun să abordăm problema și dintr-o perspectivă echilibrată, măcar de dragul moderației. Nu numai „intelectualii europeni” joacă sinistru, ci și adunătura de adulatori și hagiografi care vor cu tot dinadinsul să facă din Eminescu un al doilea sfânt Pavel, un drept-mărturisitor apoteotic și martir. Isteria este generală și simetrică. Vă întreb simplu, qui prodest? Nu e suficient că Eminescu este geniul inconturnabil al literaturii române? Trebuie neapărat să-i desenați și aripi de serafim? Ați auzit ca francezii să-l poleiască pe François Villon sau Baudelaire, englezii pe Thomas Wyatt sau Lord Byron, sau italienii pe Gabriele D’Annunzio? Geniul lui Eminescu nu vă e de ajuns?
Radicalizarea pe care o propuneți aici (european = imbecil) vă imunizează în fața blestemului Luceafărului, astfel încât nu riscați să „vă mănânce inima câinii”. Trist. Cu cât urâm mai vârtos, cu atât ne împăturim mai convingător în hlamida festivismului găunos și coleric. Pe când canonizarea de către BOR, nu de alta, dar ca să le facem în necaz „intelectualilor europeni”?
Îmi este o imensa mila de cei care nu pot respecta, înțelege sau iubi oamenii care nu gândesc și nu trăiesc în Patul lui Procust stabilit de catre ei. Mila e cu atât mai mare cu cât ei au iluzia că sunt creștini sau umaniști seculari.