Multă vreme am crezut că pandemia este marele ghinion al acestui guvern ajuns la putere oarecum în contra curentului și promițînd cele mai radicale reforme în toate domeniile, împiedicîndu-l să facă tot ceea ce a promis. Recunosc că m-am înșelat, pandemia mai degrabă a abătut atenția de la (in)capacitățile sale autentice. A devenit o scuză pentru minimum de acțiune și pentru păstrarea unor miniștri vădit depășiți de probleme. Cum este cazul celor de la Educație, sau de la Justiție, unde nu mișcă nimic. Nu este posibil să nu ai bugetul Capitalei votat la jumătatea anului numai pentru că noi nu știm să guvernăm în coaliție și interesul de partid bate totul. Domnul Cristian Ghinea nu reușește să explice clar ce este cu complicatul sistem PNRR, și opoziția profită din plin,amestecînd vîrtos în ciorbă. Numirea cadrelor de conducere la tot felul de instituții locale sau centrale este un circ de CV-uri, spre deliciul presei. Poșta sau CFR-ul au rămas instituții primitive ca mentalitate și dotare. În Gara de Nord, sîmbătă, era deschis un singur ghișeu și la acela se stricase imprimanta de bilete. HoReCa se comportă dictatorial, prea multe pretenții dacă ne raportăm la calitatea submediocră a prestațiilor. Cultura, de la legendarul domn Bolojan (un fel de Arafat idolatrizat al administrației locale, care tot comasează, id est distruge, instituții culturale) la oficialități locale mai mărunte, care taie într-o veselie de la bugetul culturii, lăsînd doar manifestările „populare” (mai mult sau mai puțin manelare) este prima afectată. Se discută soarta ICR-ului, lăsat de o lege proastă și de netrebnicia politrucilor, fără stăpîn și, mai ales, fără viziune. Mințile împuținate din parlament cred că el ar fi ceva bun de vândut sarmale și sîrbe românilor din exil. Depopularea și deculturalizarea (inclusiv a elitelor, vezi declarațiile halucinante ale acestui domn inimaginabil, Iulian Bulai, care se încăpățînează să ne dea lecții de reformare a creștinismului) pustiesc România. E firesc atunci să dispară revistele de cultură și teatrele.
Laserul de la Măgurele, care ținea România științifică în sec. 21, a rămas de izbeliște. Citez: „România a fost oficial exclusă din consorțiul european ELI-ERIC, aprobat de Comisia Europeană pe 5 mai 2021. Decizia vine după ce anul trecut partenerii din Ungaria și Cehia, alături de care în 2012 România a primit finanțare din partea Comisiei Europene pentru a demara proiectul paneuropean de cercetare Extreme LightInfrastructure (ELI), au cerut alcătuirea acestui consorțiu fără laserul de la Măgurele și sistemul de fascicul gamma, cel mai mare și mai important pilon din cadrul întregului proiect”. Este o știre, evident, mult mai importantă decît cea cu ursul, un simplu fapt divers. Care, apropo: nu este important ecologic, ci politic, arată aceeași stare de mizerie morală și intelectuală a autorităților care de 30 de ani vînd orice și oricui, fără cea mai mică reține față de sintagma aia grandilocventă, pentru noi proștii: „interes național”. Și mai și dă din belșug apă la moară anti-occidentalismului tot mai acut în societatea noastră.
Duminică a fost Ziua Europei și, pentru cei care nu mai gîndesc decît în lumina directivelor de la Bruxelles, trebuie subliniat, iar și iar, că Europa la care visam noi acum 50 și acum 30 de ani nu mai este Europa de azi. Din fericire, nu există alternativă, oricît indivizi abjecți precum dl. Severin sau duduia aia care voia să se ducă la Ambasadă „să ceară scuze în numele poporului român” (sic!) l-ar tămîia pe Putin. Televiziunile au acordat mult mai puțin spațiu aberației lui Severin decît pielii ursului din pădure. Ambele semne ale unui sat fără cîini. Complet dezarticulat.
Succesul campaniei de vaccinare (căci este un succes, cu toate petele ce-i pot fi găsite) se datorează inspirației de a-l organiza militar, armata fiind, prin firea lucrurilor, cea mai disciplinată instituție. Ce ar fi fost ca acțiunea să fie condusă de Minister sau de CNAS? La concursul pentru șefia CJAS au luat notă de trecere vreo 5 din 54 de candidați. Asta spune multe. Foarte bine că s-a organizat un concurs mai sever. De altfel, vaccinarea a devenit un mega show: cu reclame (stupide, cum altfel?) la Dracula, maratoane, spectacole muzicale, sloganuri (idioate, cum altfel!) „liber la vaccin, liber în Europa” șamd. Păi, oameni buni, dacă numai vaccinîndu-ne sîntem liberi, nu dați apă la moară tocmai celor care vorbesc (pe bună dreptate, cred eu) de discriminare și îngrădirea drepturilor? Hotărît lucru, gîndirea nu e punctul nostru forte, ca să-l parafrazez pe atipicul Moromete.
Înalt Prea Sfințitul Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, nu pierde nicio ocazie de a furniza muniție adversarilor BOR. Nu discut aici teologia femeii, doar mă întreb cîtă minte îți trebuie, ca ONG, să-l reclami pe ÎPS la CNCD? Violența non-gîndirii este, pe plan mondial, mai acută ca niciodată. Vechile războaie se purtau în numele unor idei sau credințe, bune, proste nu discutăm aici. Noul război este al non-gîndirii (sau „gîndirea” în clișee) contra gîndirii critice, inerent discriminatorii. În curînd raliul Paris – Dakar (care cîndva trecuse prin deșertul Atacama) va traversa Carpații de la sud la nord.
Prof. dr. Christian CRĂCIUN
Fraza cu ÎPS de pe litoral care ar furniza, chipurile, muniție „numai” adversarilor BOR seamănă a poncif. Eu NU sunt un adversar al BOR, dar asta nu mă împiedică să fiu oripilat de imbecilitatea tomitană teologhisită rudimentar. Ce e aia „teologie a femeii”? Dacă există așa ceva, de ce nu vreți să „discutați aici”? În spatele meșteșugitei construcții frazeologice, de fapt sugerați că ÎPS-ul de pe litoral are dreptate, teologic vorbind, numai că nu manifestă tactul necesar în livrarea mesajului. Nu, nu are dreptate! Pesemne că mariologia nu a fost materia sa preferată în școală, iar dumneavoastră vă recomand o incursiune în problematica diaconatului feminin din timpul Bisericii paleocreștine. Un pic de Urs von Balthazar și de Henry de Lubac, pe care știu că-i prețuiți, nu ar strica la micul dejun. Lectura lor slujește drept antidot la improvizații gen „teologia femeii”.
Și, da, violența non-gândirii, se potrivește perfect tristului arhiereu care a insultat o bună parte din credincioșii lui, nu doar pe „adversarii BOR”. Teologia paulină pare un bolovan cam mare nu numai pentru el, dar și pentru apărătorii lui de circumstanță. Mai vedeți ce zice Isus despre cărturari și farisei!
Deșert, deșert, dar tot se găsește un fals adversar al non-gândirii, care să nu tresare la ciolaniada banilor de la asigurările de sănătate sau la excluderea laserului de la Măgurele, dar să arunce după tine cu cărțile lui Urs von Balthasar ș.a.
Dragul meu, ca de obicei, mă citezi inexact: nu am spus că dă muniție NUMAI adversarilor BOR. dar despre ei era vorba în context. Și restul textului tău e fără obiect, eu nu am făcut aici un tratat de mariologie ci am rezumat într-o singură frază o trăsnaie. De altfel, dacă mă refer la cei câteva sute de preoți catolici germani care, în contra indicațiilor Papei, chiar celebrează cununii homosexuale înseamnă că sunt adversar al Biserici Catolice? Dimpotrivă, înseamnă că îmi plânge sufletul. De altfel, arhiereii noștri, de o confesiune sau alta, sunt purtătorii Duhului. Greșim dacă uităm asta. Și groaza lor cată să fie nu că nu-i judecăm noi, ci o mult mai înaltă Judecată.
Domnu Gavrilescu, așa târziu se închid birturile în pandemie? Sau e numai migrena de primăvară? Ce face patriotismul ăsta din filosofii de cârciumă!
Dragă domnule Profesor, tot ca de obicei îmi răspundeți pe lângă ce v-am scris eu. Scrieți așa: „arhiepiscopul Tomisului nu pierde nicio ocazie de a furniza muniție adversarilor BOR.” Într-adevăr, lipsește condiționarea „numai”, dar potrivit logicii dumneavoastră dragi, rezultă că cine nu e de acord cu ÎPS-ul este adversar al BOR! Iar dacă ,i-ați fi citit comentariul cu atenție (pesemne critica „adversarilor” nu merită atenția dumneavoastră), ați fi văzut că pe ÎPS l-am suspectat de restanțe la mariologie, nu pe dumneavoastră.
Punând în contrapondere „sutele” de preoți germani contra Papei, cu bălmăjirile rudimentare ale arhiereului BOR sugerați că și în biserica dumneavoastră (se fărâmițează cumva unitatea de monolit?) apar disidențe, după cum au apărut de-a lungul secolelor și în Biserica Catolică. Păi atunci de ce nu o recunoașteți deschis?
Nu ar fi prima oară când preluați cu superficialitate niște fumigene de presă. Vedeți că „sutele” de preoți germani s-ar putea să fie, în realitate, câteva zeci, precum zicala cu cei patru evangheliști care au fost trei… ați fost dumneavoastră de față când s-au celebrat „cununii homosexuale”? Luați seama că între minciună și colportarea unor știri false linia de demarcare e foarte fină. Mă așteptam ca dumneavoastră să puteți face deosebirea între „binecuvântare” și „cununie”. Așa cum și ortodocșii pretind că a doua, a treia a „n”-a cununie în biserică n-ar fi decât o binecuvântare.
În ce mă privește, consider că atât „binecuvântarea cuplurilor homosexuale” din Biserica catolică, dacă într-adevăr acestea se celebrează, cât și binecuvântarea unor uniuni matrimoniale ulterioare cununiei care se acordă o singură dată în viață, nu este nicio deosebire. Și într-un caz, și-n celălalt, se binecuvântează păcatul.