Editorial

Editorial. RÎSUʹ PLÎNSUʹ

Acest cuvînt siamez, inventat de Nichita Stănescu, caracterizează perfect politichia românească de duzină, față de care nu poți decît să urli a neputință sau să rîzi isteric. D-na Șoșoacă a fost dată afară din partid. Nu asta este de rîs, ci numărul incredibil de susținători care i-au sărit în apărare. Cine se-aseamănă, se-adună! Și, culmea, acești susținători îi critică pe Târziu sau Lavric, din teoriile cărora, evident, nu înțeleg nimic. Ifosele doctrinare nu spun nimic primitivilor care înțeleg numai răcnetele. E vreo deosebire între hăhăiala lui Badea și cea a doamnei sus-citate? Ambele arată nivelul intelectual al unui segment important al electoratului.
De rîs este, mai ales, o altă întîmplare: UEFA a judecat cazul arbitrului român Sebastian Colțescu, care ar fi jignit un jucător de culoare. Și l-a declarat nevinovat de rasism. Ce te faci însă cu dl. Csaba Asztalos, președintele CNCD (această instituție bugetofagă despre care am scris adesea că ar trebui desființată) care știa de mult că apelativul „ăla negru”„este fără niciun dubiu unul rasist”? (sublinierea mea, apăsată) De tot hazul este faptul că judecătorii de la UEFA par a ști mai bine românește decât dl. Asztalos, argumentînd că expresiile respective „nu au conotații peiorative sau negative” în limba română? Mă întreb ce va face acum CNCD? Și dacă există vreo modalitate legală de a fi sancționați. Nu te joci cu onoarea unui om.
După tragicul accident cu pruncul decedat la botez, brusc au apărut o puzderie de specialiști în ritualul respectiv. Ba chiar un ONG pe care-l admir mult pentru o mulțime de acțiuni inteligente și eficiente pe care le-a făcut de-a lungul vremii în apărarea multor cauze publice anunță o acțiune publică în fața Patriarhiei pentru schimbarea ritualului botezului. Este o enormă neînțelegere aici, a faptului că un asemenea ritual nu se stabilește prin vot sau negociere publică. Este ceva ce vine de dincolo de noi. Un caz de frustă idioțenie este a celor care au numit ritualul botezului „primitiv”, „sălbatic”. Eu le-aș atrage atenția doar că există un ritual similar ca semnificație, vechi de mii de ani, la un popor măreț și mult mai evoluat la noi, care presupune dureroase mutilări anatomice pentru pruncul de 8 zile. Aveți curajul să scoateți o silabă împotriva acestui ritual? Pretenția asta auto-denigratoare de tip „la noi ca la nimenea” ține pentru unii de un fel de blazon de inteligență. Se simt obligați să o proclame neîncetat, ca un fel de atestare: „noi nu sîntem ca prostimea astălaltă!”
Un titlu nefericit al profesorului Boia dă apă la moară unei asemenea atitudini de o stupidă aroganță: de ce e România altfel? Nu, România nu e altfel, e doar diferită, așa cum fiecare țară e diferită de celelalte. Cu multele noastre rele și puținele noastre lucruri bune, sîntem la fel ca ceilalți. Ba chiar, cred că, în obsesia post-modernă de cultivare a diferenței, chiar ar fi bine ca să fim cît mai diferiți. Numai că, (adaug un punct aici la analiza făcută lumii contemporane în articolul din nr. precedent) această diferență este doar la nivel declarativ, ține de schizofrenia fundamentală a pan-ideologiei actuale. Marea ipocrizie ține că, la nivel declarativ, proclamăm dreptul la diferență, în practică globalizarea nivelează fără cruțare totul. Avem, de exemplu, cazul unui respectat doctor din Câmpina noastră dragă care a avut curajul să spună despre pandemie niște lucruri care nu au fost în buchea admisibilului de vulgata și cenzorii domeniului. Nimic exagerat, nimic depășind ceea ce spun, de exemplu, gînditorii vestici din cărțile pe care le invocam în articolul precedent. Numai că, la noi, a fost suspus unui adevărat linșaj public. Pentru curajul de a spune un cuvînt neconform.
Un alt fapt divers care stupefiază: o fetiță de 13 ani sechestrată și violată vreme de mai multe luni de concubinul surorii ei. Uluitoare este aici decizia dar, mai ales, argumentarea judecătoarei: omul e condamnat doar cu arest la domiciliu pentru că „faptele inculpatului, deși reprobabile nu sunt de o așa gravitate încât să fi generat o rumoare socială de amploare, o reacție a societății din care să rezulte că oamenii consideră faptele sale ca punându-le în pericol viața, existența în vreun fel. Nu au existat ieșiri în stradă, proteste în presă”. După logica doamnei judecătoare, dacă ești suficient de discret în ticăloșia ta cît să nu provoci rumori în presă și manifestații de stradă, fapta primește automat circumstanțe atenuante. Ce principiu de drept o fi funcționînd aici?
În sfîrșit, să aruncăm o privire și în mizeria politică. Dl. Ciolacu, în totală impasibilitate de a asuma măcar una dintre nenorocirile provocate economic și politic și moral de PSD, își urmează înaintarea orbească, acuzînd bugetul făcut de guvern. Cîțu se oferă să-i explice la telefon. Preaînaltul Theodosie se plimbă cu trăsura și dă din belșug muniție adversarilor Bisericii, omițînd unul dintre principalele Ei imperative: smerenia și buna socotință. Mironov combate capitalismul la radio. Un parlamentar dă în judecată o librărie pentru că nu înțelege o carte de copii. Nu ne plictisim. Chiar: de ce o fi România altfel?

Christian CRĂCIUN

3 Comentarii  

  1. Cred că marea ipocrizie stă în altă parte: atunci când invocăm excepționalismul românesc nu ne deranjează să fim „altfel”, însă atunci când suntem etichetați „altfel” din cauza inadecvării și inaderenței la civilizație, ei bine atunci nu ne mai place. Critica e rea, lauda e bună. Asta spuneți dumneavoastră. Iar „respectatul doctor” din „Câmpina voastră dragă” nu a făcut ceea ce fac „gânditorii vestici”. Să fii bolnav de ideologie e una, să-i contaminezi pe niște copii cu îndoieli și teorii conspiraționiste fiindcă ești nevorbit și plesnești de superbie e altceva. La ultima întrebare, neinspirată după cum îl sancționați pe „profesorul Boia”, răspunsul ar putea fi: pentru că exită poziții vădit alunecoase ca ale dumneavoastră.

    1. 1. am spus doar că titlul e nefericit, sugerând că NUMAI Ro. e altfel. Fiecare țară e altfel în felul ei. În rest, îl admir pe dl. Boia.
      2. aveți dreptate cu excepționalismul românesc
      3.exact asta trebuie învățați copiii: să se îndoiască (Descartes), să gândească cu capul lor. De altfel însuși faptul că OMS face anchetă la Wuhan (târziu și inutil de altfel) arată că suspiciunea există. Nu spun că dl. doctor are dreptate, nu știe nimeni (nici măcar Arafat et comp). Mă îngrijorează doar linșajul public și îngrădirea dreptului la exprimare. Dec altfel, nu aduceți argumente împotriva teoriei dlui doctor că este un virus făcut în laborator. Dar asta au spus-o doctori mari, precum cel care a descoperit virusul SIDA (nu stau acum să caut trimiterea)…deci….. Cum spun filosofii citați aici: riscăm ca îngrădirea libertăților să fie mai gravă decât boala. Asta e problema

  2. Nu mi-e clar cu cine vorbesc, cu dl. Crăciun sau cu „Anonim” care vorbește în numele d-lui Crăciun… Nu mă preocupă să aduc argumente împotriva unei teorii nedovedite la rândul ei. Chiar nu vedeți inadecvarea doctorului pe care, altminteri, nu-l linșează nimeni. În România nu ești linșat când aberezi. Cine afirmă că e un virus făcut în lab., acela să demonstreze. Iar când vii cu aceste conspirații în fața unor copii, înseamnă că problemele de personalitate dau pe-afară.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare