Editorial. RĂZBOIUL NERECUNOSCUT

Nu mă refer la acei bezmetici care nu cred că este război. Ei sînt patologia unei vremi în care se proclamă de la mari catedre universitare că nu mai există adevăr. În consecință, e la fel de posibil, fără să fii considerat nebun sau idiot, să afirmi că ceva există sau nu există. Doar sîntem liberi. Mă refer la faptul că agresiunea Rusiei nu este „cinstită”, recunoscută ca atare printr-o declarație de război. E chiar strict interzis pe teritoriul federației de a rosti acest cuvînt. Războiul este numit eufemistic „operație specială”. Aceeași iluzie că, manipulînd limbajul, manipulezi realitatea. Războiul acesta cumplit ridică și o problemă la care trebuie să medităm în viitorul apropiat: limitele toleranței. Toleranța este proclamată peste tot ca un fel de religie civilă a vremurilor noastre. Copiii sînt educați de la grădiniță asupra necesității absolute de a fi toleranți. Dar chestia asta care sună foarte frumos se lovește și de un obstacol ignorat în dezbaterile publice: există intolerabilul, limite ale toleranței? Nu mă refer la cele penale, ele sînt fixate de legi, și ele mai bune sau mai rele, ca orice este omenesc. Ci la limitele morale ale toleranței. Comunismul a fost tolerat de către Occident și îndurat de țările din fostul Lagăr. Acum el își arată chipul hidos, fără mască. Uimirea analiștilor stă tocmai aici, că Putin n-a mai făcut efortul de a-și ascunde sub cuvinte diplomatice intențiile. Vrea să acapareze și gata. El a atacat, dar spune că nu este război. Unde se va opri este marea întrebare pe care și-o pun diplomații.

Comunismul este, după vorba politologului Vladimir Tismăneanu, diavolul în istorie. Fața cea mai actuală a diavolului. Războiul a început mai de mult, acum a intrat în faza vizibilă: cu rachete, bombardamente, distrugeri pe scară largă, refugiați și morți. Dar e deja mult mai amplu. Îl vedeți noaptea la unele televiziuni. Îl vedeți la benzinării și la cozile de la magazine. În vedeți masiv pe Facebook. Mințile noastre au fost deja ocupate. În spațiile goale mai întîi, adică acolo unde nu există virtutea discernămîntului. Lașitatea și spiritul anti-cavaleresc ale contemporanilor fac să nu fie recunoscut nici măcar un război atît de distrugător. Comunismul e marea minciună a istoriei și acum ea se vede din nou, pentru lumea întreagă, în hidoșenia ei criminală. El e bazat însă pe doctrina marxistă, atît de frecventată de elitele academice din toată lumea. E consecința ei directă și inevitabilă, și aici e buba lumii actuale. Paranoia lui Putin este o explicație insuficientă. Lupta admirabilă a ucrainenilor se face în numele unor idei pe care profesorii de democrație de la București le consideră perimate: identitate națională, patriotism, religie. Sînt elemente la care nu avem timp să ne gîndim sub avalanșa știrilor zilnice de pe front.

Ce se întîmplă la noi, e altă poveste. Profitînd de ocazie, ticăloșii și-au dat drumul la imaginație. Nu există explicație logică la criza uleiului după un an cu cea mai mare recoltă de floarea soarelui la noi și, din cîte știu, fără să prea avem ulei din Ucraina în magazinele noastre. Atunci, nu e de explicat decît că marii producători fac rezerve, pentru a exporta atunci cînd previzibila explozie a prețurilor îi va îmbogăți. Și întîmplarea a dat apă la moară celor care au o singură placă de ascultat: Românii sînt un popor de nimic! Judecățile astea globale mi se par dovadă de minus-gîndire. Nu poți spune „rușii sînt așa”, „românii sînt așa”, „ucrainenii sînt așa”, „germanii sînt așa” etc. Toate, dar absolut toate judecățile de acest fel, fie că sînt negative sau pozitive, fără excepție, sînt false. De aceea mă stupefiază rapiditatea multora de a oferi diagnostice etnice. Ideea vinovăției colective duce la război.

Pesedistoliberalii de la conducerea noastră își fac mendrele, profitînd că atenția generală este în altă parte. E vremea în care pescuitorii în ape tulburi își aruncă undițele. Desființarea SIIJ s-a făcut în așa fel încît să continue și mai abitir (la fel cum a „desființat” Ceaușescu cenzura). Unul introduce un amendament hoțește într-o lege oarecare pentru a-i scoate basma curată pe plagiatori. Cultura este transformată într-o groapă de gunoi neecologică prin numiri ale unor oameni de partid fără absolut nicio calificare în domeniu. Epidemia a încetat printr-un stupid decret al stăpînirii. D-l Arafat a dispărut din prim plan tocmai acum cînd era cu adevărat nevoie de dînsul, nu ca atunci cînd punea jandarmii să aresteze oamenii fără mască. Admirabilii voluntari care îi ajută pe refugiați au făcut un mare bine statului român. Au arătat că împăratul e absolut gol și impotent. Incapabil de a face cel mai simplu gest pentru apărarea națiunii. Vedem în Ucraina cum se naște o națiune nouă și la noi cum se destramă una în care ruptura dintre clasa politică și popor este tot mai adîncă. Cozile de la benzină nu arată cît de prost e poporul, ci cît de proastă e guvernarea în care absolut nimeni nu are încredere. Războiul se poate termina peste două zile sau peste doi ani. Are cineva din statul român planuri pentru ce va face România într-una sau alta dintre situații?

Prof. dr. Christian CRĂCIUN