Editorial

Editorial. PAVEL MORUZOV ȘI PITICII

În calitate de suferind de nanism am tot dreptul din lume să protestez împotriva instrumentalizării idiot-ideologice a acestei boli (ca și a oricărei alteia) și a eliminării piticilor din minunatul basm Albă ca Zăpada. A stîrnit rumoare la noi, la modul luării în neaoșe bășcălie, știrea despre noua variantă hollywood-iană a ecranizării basmului, după toate imperativele noului feminism corect politic. În care piticii nu mai există și prințesa feministă nu mai este trezită de sărutul prințului. Fiind deja cunoscută în datele ei generale povestea, n-o comentez în detaliu. Vreau doar să atrag atenția că ceea ce comentatorii noștri grăbiți numesc iliberalism, anti-europenism… și alte etichete de acest fel sporește, la nivelul populației, prin astfel de aberații: părinte 1 și 2, mâncat greieri, plăți numai cu cardul, cenzura corect politică șamd. Ele stîrnesc o rezistență explicabilă la nivelul sufletului colectiv în toate popoarele europene, nu doar în estul sălbatic. Asta explică și ascensiunea dreptei și a extremismului în statele occidentale. Similitudinea de comportament cu zorii comunismului, atunci cînd 90% din arta clasică era cenzurată și epurată din biblioteci, e prea flagrantă ca să nu provoace fiori de spaimă. De ce să-i mutilezi pe Homer, pe Shakespeare, pe J.K. Rowling sau un biet basm în funcție de orientări ideologice decretate ca fiind singurele corecte? Ideea că trăim într-o lume ieșită din țîțîni, în care anormalul devine normă și deciziile se iau undeva „sus” (conspirativita) este normal să se răspîndească în mentalul colectiv după asemenea situații.

Cum se leagă întîmplarea asta de împrejurarea eliminării Elenei Lasconi (unul dintre prea puținii primari din țară care-și merită funcția) de pe lista alegerilor europarlamentare din partea USR? Rezum rapid: d-na Lasconi dă un interviu în care recunoaște că a votat DA la Referendumul pentru familie (ce rană încă purulentă în interiorul societății rămîne acest eveniment istoric se vede din nou). Fiica se declară absolut dezgustată (sic!!!) de votul mamei sale și, cu o rapiditate suspectă, mărețul partid față de care nu am precupețit niciodată cuvintele critice, USR, o scoate din fruntea listei pentru alegeri unde abia ce o pusese. Povestea ascunde de bună seamă o tragedie personală și nu am a insista asupra ei. Vreau doar să amintesc celor mai tineri de un personaj care ocupa primul loc prin manualele anilor 50: pionierul sovietic Pavel Moruzov, cel care-și turnase tatăl la CEKA (care-i va executa familia, firește), dat ca model suprem al omului nou, sovieto-comunist.

Noii Pavliki sînt, iată, iar în vogă. Își denunță părinții că nu sînt pe linia partidului. Că nu exagerez prin această asociere se poate vedea fie și din declarațiile fiicei, d-na Oana Lasconi, care a început vreo trei facultăți fără să termine vreuna, că nu e cool: „La Drept am încheiat un an, însă fix de atât am avut nevoie, întrucât am rămas cu niște cunoștințe de drept roman și câteva fraze lungi în latină, ceea ce e super când ieși cu prietenii în oraș”. Deci tinerii care vor să ne conducă cred că de asta e bună școala: să știi cîteva fraze cu care să te dai mare printre prieteni. Viitor de aur lumea noastră are când va fi condusă de acești aprigi prigonitori de pitici.

Acum, să venim la o altă profunzime a subiectului. Oamenii ăștia care ne dau lecții de democrație sînt de fapt de o intoleranță flagrantă. Să ne amintim: în 2018 a fost un referendum pentru definirea familiei în Constituție ca asociere între un bărbat și o femeie. În urma unor manevre excepțional organizate de către Dragnea & PSD și alte servicii, referendumul a fost invalidat din lipsă de cvorum. Progresiștii s-au comportat de atunci încoace cu o aroganță de parcă ei ar fi cîștigat. Nu, n-au cîștigat, peste 91% dintre cei care au votat atunci au spus DA. Iar din punct de vedere democratic și constituțional  1. ambele opțiuni  sînt egal și perfect legitime; și 2. ținînd cont de libertatea de opinie, nimeni nu are a fi supus oprobiului public pentru această opinie, ea încadrîndu-se perfect în punctul 1. Că un partid care se vrea avangarda europenismului nostru își pedepsește unul dintre cei mai vizibili lideri pentru o opinie perfect legitimă, arată cît de găunoase îi sînt lozincile de fapt. Că neo-stalinismul corectitudinii politice care spală cu sofisticate tehnici creierele tinere duce la asemenea aberații fascistoide (nu, nu am greșit, cele două sînt identice în esență, cum demonstrează o bogată bibliografie) nu ne poate surprinde. Ci doar înspăimînta. Pe mine mă înspăimîntă însă cel mai tare muniția pe care asemenea anormalități o furnizează mișcării anti-europene. Fiecare asemenea gest se capitalizează în portofoliul electoral al lui Șoșoacă. E ca în coșmarul acela curent: te afli pe buza unei prăpăstii enorme și din față te atacă un tigru feroce. Ce faci? Cu Albă ca Zăpada jucată de o negresă, balerine obeze și bărbați cu vagin e clar că nu avem viitor. Nici european, nici de alt fel…

Prof. dr. Christian CRĂCIUN

11 Comentarii  

  1. Comparația pe care o faceți între un conflict, public ce-i drept, între o fiică isterizată și o mamă cel puțin neinspirată, pe de o parte, și Pavlik este forțată și caraghioasă. Din câte știu, Lasconi n-a fost nici arestată, nici torturată, nici ucisă de KGB. Nu trăim într-o societate a mamelor perfecte și a fiicelor degenerate, exemple în oglidă sunt nenumărate, dar dumneavoastră ați trasat deja un clișeu lacrimogen de tipul, „vai ce copii nerecunoscători și ce părinți inocenți devin victimele primilor”. Cred că și dumneavoastră furnizați destulă muniție pentru mișcarea antieuropeană, curent, se pare, întreținut de această publicație. Mă bucură, totuși, optimismul de care dați dovadă: carevasăzică nu războiul de la răsărit, nici butoiul de pulbere amenință Europa și pacea lumii, ci fiica singurei primărese decente din țara românească, aia periclitată de bărbații cu vagin și de balerinele grase.

    1. Subiectul este cu totul altul. Poate recitiți si va reconsiderati raspunsul.

    2. Dl. Christian Crăciun vorbește despre „Similitudinea de comportament cu zorii comunismului”. Dvs. probabil nici n-ați trăit nenorocirea bolșevizării (mai sunt prea puțini și prea în vârstă dintre cei care au trăit-o), nici nu v-ați informat corespunzător asupra perioadei respective, ca să distingeți „semnalele” premergătoare unor abuzuri totalitariste și să înțelegeți cum se cuvine mesajul din articol.

    3. Dragul meu, ca de obicei, țintești înadins alături de țintă. Tehnica – sau strategia ta – este de a desprinde o frază sau o idee dintr-un text și de a pune toată artileria pe ea. Evident, asta duce la concluzii false, pentru că un text se înțelege doar ca totalitate. Este evident pentru orice cititor de bună credință că nu cazul Lasconi era problema în bietul meu articol. Se putea pune acolo algebric, în locul numelor proprii, X și Y. Mă interesa doar Mecanismul: un copil pe care Sistemul îl spală pe creier încît ajunge să-și dezavueze public și la Partid mama pentru un delict de opinie. Iar partidul (care se proclamă cel mai european și mai democratic de la noi, dar are în spate o lungă istorie de excluderi samavolnice) se grăbește să o sancționeze pe respectiva doamnă. Pentru delictul de a avea o opinie (!!!) care NU este (încă) nici ilegitimă, nici ilegală. Asta era miza textului meu. Asociat cu cenzurarea cărților și epurarea bibliotecilor de aiurea. Vezi tu, democrație înseamnă pluralism, dar nu numai pluralism partinic, dar și (mai ales) pluralism de idei. Aici noi ca societate nu sîntem nici măcar la grădinița democrației. Cum ai procedat și tu, grăbindu-te să-mi pui eticheta de șoșocist pro-moscovit, deși este evident că groaza mea, exprimată ad litteram în text, vine tocmai din revenirea monștrilor istoriei (nici măcar prea fardați) de extremă dreaptă și extremă stîngă – identice în fondul lor. Îmi poți spune dacă cenzurarea lui Shakespeare în funcție de niște criterii ideologice este de dreapta sau de stînga? Cred că e imposibil de decis și evident nu are importanță, actul în sine e periculos și abominabil. Și mai e ceva: urletele lui Șoșoacă reprezintă (sper că numai pentru o vreme scurtă) cazul unui primitivism intelectual și moral de talcioc, de tavernă de mahala și peșteră. Pe cînd mișcările Woke, Cancel Culture și altele asemenea au cuprins marile universități și marchează generații intelectuale de vîrf. De asta sînt ceva mai îngrijorat. De aceea, te rog, fă un efort să mă citești pe idei, nu pe propoziții. Abia atunci vei vedea cît sîntem de fapt de acord!

  2. Lumea este condusă de niște imbecili, așa a fost întotdeauna, dar acum , din păcate, mulțimea este mult mai proastă decăt acum 100 de ani…de exemplu.Deci liber la desfrâu, în toate domeniile, la toate nivelurile și în toate structurile pentru 50-75 de ani, iar apoi D-zeu cu mila! Ce nu știu oamenii este că aceastâ milă nu există.Absolut deloc.

  3. Frumos editorialul, plăcut la citit, corect scris și foarte important, cu concluzii argumentate. Dacă la celelalte capitole nu am ce comenta, la capitolul argumente și concluzii nu sunt de acord.

    Adicătelea nu prostia noastră, nu lipsa de educație, egoismul si ignoranța ne distrug viitorul ci political correctness-ul occidental. Vai. Domnule Crăciun, nu este necesar să se înnegrească Alba ca Zăpada ca să devii șoșocist. Este suficient să fii prost. Ați picat în păcatul mitului străinului vinovat de toate relele ce ni se întâmplă. Ascundem eșecul mamei în spatele neo-stalinismul fascistoid care a spălat fiica pe creier? Apropo, ce însemnă neo-stalinism? Sau mă rog, neo marxism?

    Pentru că sunteți simpatic și îmi place cum scrieți, din umila poziție de consumator al articolelor pe care le publicați, vă spun un secret. Olandezii nu au nici o greață de la dezavuatul progresism cu atât mai puțin nici o „rezistență explicabilă la nivelul sufletului colectiv” (frumos spus). Greață avem noi, românașii. Extremismul de dreapta a măturat Europa nu de mult, și, credeți-mă nu are legătură cu fițele și figurile gen balerine grase. Și totuși, ce se întâmplă? Pe principiul universal, axiomatic aș spune, că este adevărat ceea ce este cel mai probabil să fie adevărat, oamenilor li s-a urât cu binele în cel mai literal sens cu putință.

    Progresul, să știți, nu este un drum drept, ci mai degrabă o serie nesfârșită de încercări, multe sfârșind în propria fundătură. Știți oare câte subspecii de homo sapiens au dispărut? Și totuși evoluția a creat-o pe Șoșoacă și românașii patrioți.

    Cât despre pitici, domnule Crăciun, sunt promovați și respectați în cultura occidentală, mai ales în formele de manifestare contemporane. Personaje de la Yoda până la vitejii gnomi și simpaticii hobiți sunt dovada că așa este.

    In rest sunt de acord cu dumneavoastră.

    1. Vă rog să citiți răspunsul pe care i l-am scris lui Andreas Berger. Acolo am explicat de ce nu înțelegeți miza textului. Dacă dvs. credeți că cenzura este un progres…. Când spuneți că „olandezii nu au nicio greață de la dezavuatul progresism” fără să vă dați seama îmi dați dreptate. Nici dvs. nu accedeți la miza reală a textului și nu înțelegeți că, în momentul în care adoptă metode ale fascism-stalinismului, progresismul (woke, cancel culture) devine fața lor din prezent. Asta e problema… Mă situez la nivelul ideilor, nu al persoanelor. Cât despre epitetele pe acre le aruncați în prima frază a textului….nu m-aș grăbi cu asemenea generalizări. Am utilizat și eu caracterizări poate chiar mult mai dure, dar mereu țintite.

    2. Domnule Crăciun, în prima frază a textului am fost cât se poate de sincer. Într-o mare de intoxicare mediatică, cei care folosesc argumente raționale și logice sunt rarisimi. Că eu nu sunt de acord cu argumentele este cu totul altă poveste. Chiar dacă folosesc de multe ori ironia ca mijloc de a potența ideile pe care vreau să le transmit, vă asigur că nu este cazul acolo.

      Dumneavoastră transmiteți mai multe idei, iar finalul dramatic nu lasă nici o îndoială. La fel și când vorbiți despre un muniție. În comentariul meu nu am făcut nici o referire nici la USR și nici la pionierul sovietic. Acolo lucrurile sunt simple și nu au legătură cu cenzura sau delictul de opinie. Câteodată, banalitățile pot scăpa și celor mai ascuțite minți. În foarte puține cuvinte, argumentele fiind în răspunsul original, ceea ce am vrut să transmit (se pare că nu mi-a ieșit) este că ne inflamăm degeaba. Impactul real al cenzurii despre care vorbiți asupra societății românești este nerelevant. Dacă nu era asta găseau altceva. Problemele relevante sunt altele și da, țin și de subnutrirea culturală. Considerând protocronismul cel mult amuzant, până când ne vom sincroniza cu occidentul nu se va mai vorbi nici de woke și nici de mama la cancel culture. Și vor fi fost multe mofturi apărute și dispărute. Vreți să facem un inventar din ultimii 200 de ani? Constat că nu se îngrijorează occidentul dar o facem noi. Asta am vrut să spun cu olandezii.
      Da, totalitarismul și implicit cenzura pot reveni în occident dar din cauze mult mai profunde decât un grup de nenorociți ai sorții care tocmai pentru că încalcă legile naturii sunt sortiți extincției ideologice.

  4. Mereu s-a spus ca a înnebunit lumea.Dar,de data asta,prin ciocnirea regulilor comunisto-ortodoxe primitive(scuzati pleonasmul)cu cele democrato-occidentale,marcate de populism,chiar ca hergheliile de neuroni ,multe cu coada erotica ridicata, au luat-o pe aratură.Sau pe miriste,ca,pentru a se pastra umiditatea in sol si pentru a se reduce emisiile de carbon,terenurile agricole se ară doar cu aprobare.

  5. Diferența între noi, domnule profesor, este aceea că eu nu scriu în numele unei ideologii, nici nu sunt înhămat la vreo misiune de orice fel ar fi ea. Ați construit sofisme pe exemplul oferit de scandalul din familia Lasconi, iar când ați realizat și dumneavoastră că ați forțat o comparație aberantă, (cu Pavlik) ați mutat-o în zona algebrei. Pentru ca apoi să vă contraziceți senin, livrând iarăși clișeul despre „copilul cu creierul spălat de sistem” (care copil și care sistem?) care își „dezavuează mama”. Manevrați manipulativ niște clișee moraliste jenante și vă faceți că nu observați (de fapt, asta o fi misiunea, cine știe?…) că de la Atlantic (și dincolo de el) la Urali nu comunismul vine peste noi ci fascismul ăla dulce pe care îl tot acoperiți cu faldurile sofismelor groase cât șoșoaca. Rugați-vă să revină trump, favoritul dumneavoastră de peste ocean și vi se va face dor de „neomarxismul” european!

    Acum vreo doi ani (când vesteați apocaliptic că măștile chirurgicale sunt doar un pretext al pandemiei, în realitate vom fi obligați pentru tot restul vieții să le purtăm), cineva foarte inspirat(ă) v-a asemănat unui semafor echipat numai cu culoarea roșie. Scuzați, nu mi-am dat seama că vă îngrozește „revenirea monștrilor istoriei”, asta n-ar fi o problemă, dar nu sunt singurul căruia îi scapă „groaza” dumneavoastră și care contemplă în schimb năucit echilibristica riscantă pe care o propuneți pe aici și nu numai.

    Vă promit să fac efortul pe care mi-l cereți, dar mi-ați fi de ajutor dacă între idei și propoziții s-ar instaura armonia. Chiar cu riscul de a vă scuți pe dv înșivă, pe viitor, să ne tot explicați ăstora care nu vă aplaudăm necondiționat, că (iarăși) nu v-am înțeles și că, de fapt, altceva ați vrut să spuneți. În idei, nu în propoziții.

    1. Monstrii „primului comunism”(n-am facut o gafă) erau fara de arginti(justitia aproape ca nici n-a avut ce sa-i confiste lu’ Ceausescu),în schimb cei de astaziiiii……

Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare