Editorial. NORMALITATEA CA INFRACȚIUNE

Deși ar mai fi multe de spus despre consecințele și implicațiile prezenței publice a clanului Pandele, aleg să trec la o altă temă, despre care aș fi vrut să scriu săptămîna trecută, o declarație a jucătoarei de tenis Sorana Cîrstea care a stîrnit urîte rumori în spațiul public. O succesiune de trei propoziții simple care, dacă ar fi fost scrise acum 30 de ani, ar fi fost socotite în cel mai bun caz banale: „Faceți bărbații din nou masculini. Faceți femeile din nou feminine. Faceți copiii din nou inocenți” (dau citatul și în engleză ca să nu fie discuții: „Make men masculine again. Make women feminine again. Make children innocent again”). Acum s-a văzut în acest enunț care susține banalitatea normalității un atac la adresa comunității LGBTQ+. Unde este atacul? Rabiatul domn CTP s-a contorsionat logic (cum face adesea), încercînd să o „înfunde” pe sportivă, întrebînd fals parșiv: asta înseamnă că bărbații de azi nu sînt masculini, sau femeile nu sînt feminine? Da, exact asta înseamnă: că un bărbat cu fustă, poșetuță și gros fardat nu este masculin, după cum o femeie care înjură cu „ce p…a mea”, urinează cu un dispozitiv special din picioare și bea ca un marinar de cursă lungă abia întors în port nu este feminină. Observați că tenismena este acuzată de discriminare tocmai de o lume care o discriminează violent. Adică ea nu are dreptul să-și susțină părerea, în numele unui vechi și uitat principiu al libertății de exprimare (care poate fi greșită, asta nu înseamnă că trebuie interzisă). Aceiași inși acefali care pun pe emisiunile Tv acele aberante indicații cu „interzis copiilor sub 12 ani” se arată acum revoltați că se cere păstrarea inocenței copiilor. De ce vă revoltați împotriva acelui ins rudimentar și grobian pe care generoasa noastră (in)justiție abia ce l-a eliberat că se adresează unei copile de 15 ani însărcinată, dintr-un cămin, cu „păpușă”, dar nu sunteți de acord cu acest apel la inocență?

Astăzi există o singură minoritate cu adevărat opresată: cea a normalității, a firescului. De altfel, haita acuzatoare care urlă împotriva „stereotipurilor” folosește din plin în atacurile sale tocmai stereotipuri. După alde CTP et alii: „masculin” înseamnă violent, vulgar, agresiv, necioplit, macho, nesimțit etc. Iar „feminin” înseamnă (prea)sensibil, ușuratic, neajutorat, senzual, „pisicos”, superficial, obsedat numai de eleganță și siluetă etc. Cum vedeți numai stereotipuri. „Masculin” și „feminin” înseamnă, evident, cu totul și cu totul altceva. Imbecilitatea ideologică neo-marxistă a studiilor de gen urăște un singur lucru: normalitatea naturală. Pe noi ne-a vaccinat împotriva acestui covid ideologic experiența ceaușistă. Așa ne spunea și tătucul, pe vremea cînd în Alimentare domnea, vorba Scripturii, „urîciunea pustiirii”: că trăim în cea mai bună societate posibilă, a abundenței, libertății și fericirii absolute. Realitatea era, evident, opusă.

Noi ne uităm sub buric, în istorie și în societate, și vedem realitatea că există două sexe. Ăștia ne spun că există zeci și zeci de „genuri” opționale care contrazic realitatea. Adică normalitatea. Să fiu și mai precis: cred în libertatea individuală a omului ca într-o valoare fundamentală. Ciudații ăștia pot face ce vor, numai că ei proclamă libertatea numai pentru ei, este o „libertate” agresivă, cum foarte bine se vede în reacțiile la postarea de care vorbim aici. Adică există numai libertatea lor, este exclus acel spațiu intermediar de negociere între opuse care, tocmai el și numai el, înseamnă libertatea. A fi normal înseamnă ab initio pentru ei o infracțiune. Dar normalitatea și normativitatea duc cu gîndul la un cuvînt expulzat din vocabularul curent și din preocupările gîndirii: morală. Disciplină a reflecției și didactică, dispărută din ambele locuri.

Însemnînd la modul cel mai simplu niște reguli de respectat, morala practică este fascistă. Aici ajungem la ultima dintre propoziții: ce înseamnă inocența copiilor? E o crimă să fumezi în spațiul public, dar nu e o crimă să înveți un băiețel de 3-4 ani că el este fetiță. Și asta nu are de-a face deloc, dar deloc cu Trump, cum aberează liber pe cîmpiile logicii deontice domnul CTP. Trăim, cum spunea René Guenon, sub domnia cantității, a numărului. Sigur că poți spune, în lumea liberă, ceea ce crezi, dar un cor enorm de voci, în general foarte puternice, te vor acoperi de îndată și te vor trimite simbolic pe rug. Abia acesta este evul întunecat. Bărbatul cîștigînd un concurs de miss nu este o victorie a femeii, ci o supremă batjocorire a ei, feministele ar trebui pe bună dreptate să fie extrem de revoltate. Numai că ele urăsc femeia, adică feminitatea, nu masculinitatea. Înainte de invenția numită rețele sociale, marele gînditor spaniol contemporan Fernando Savater nota sec: „Masa este atunci cînd oamenii se adună pentru a-și ipoteca mintea individuală într-un ganglion comun agresiv, format din dejecții mai mult sau mai puțin în stare pură”. Este cam ultimul lucru pe care îl mai avem de făcut, de apărat: să ne ferim de a ne ipoteca mintea individuală. Spre cinstea ei, sportiva noastră a făcut-o, cu toate riscurile. Ceea ce nu prea fac mulți intelectuali de vizibilitate.

Închei cu acest citat din Wikipedia, ca să înțelegeți cu ce se ocupă filosofia de azi și de unde își iau combustibilul intelectual alde CTP: „Teoria queer este o ramură a filozofiei și a teoriei critice care investighează structurile de gen și sexualitate în societate și rolul persoanelor queer”.

Prof. dr. Christian CRĂCIUN