Se mută plăcile tectonice ale puterilor și politicii mondiale. Cu o viteză incredibilă, care desfide înțelegerea omului obișnuit, el nu poate recepta decît o foarte mică, infimă, parte din informațiile care ar ajuta la înțelegerea dezastrului. Cutremurul e în desfășurare. Nici măcar pe plan intern nu putem înțelege nimic din ceea ce se întîmplă. Statul român nu mai există! Fiecare face ce vrea. Sentimentul general de derută și spaimă vine din această percepție că nicio forță din cele îndrituite nu ne mai apără. Demenți de extremă dreaptă și stîngă își aruncă ouăle stricate ale ideologiilor peste capetele noastre, și, firește, multe se sparg aici. Incompetența intelectuală și, aș spune, morală a celor care ne conduc (și nu numai la nivel politic) ne paralizează orice reacție ca stat. Declarația lui Ciolacu: noi facem ce vrea UE… dar facem și ce vrea SUA, e ridicolă prin inadecvare. Direcția asta pe care a imprimat-o Iohannis: aceea de a nu avea nicio direcție, nicio atitudine, să nu supărăm pe nimeni, a sfîrșit prin a supăra pe toată lumea. Și mai ales pe mister ElonMusk… din motive nu tocmai ușor de înțeles.
Un mic bilanț de moment: nu avem servicii secrete, nu avem justiție, nu avem guvern, avem un președinte cu puteri limitate și legitimitate discutabilă, un parlament dominat de hahalere incompetente, ofițeri în armată care fac averi, ziariști care-și înjură colegii în direct, nu avem politică externă și niciun cuvînt de spus în politica europeană sau măcar zonală. Mai avem (încă) o țară pe care o vom da cu prima ocazie pe doi bani. Nu mai avem societate civilă (trei decenii aceasta a fost a „soroșiștilor” a militanților pentru Europa și NATO, a celor bătuți de jandarmerie la 10 august și omorîți din bătaie la mineriade). Astăzi jandarmeria nu mai bate, iar mitingurile sînt făcute de călingeorgimea gregară. Cine va mai putea organiza un miting pentru curățenia în justiție de exemplu? Avem „suveraniști” care sînt împotriva apărării spațiului aerian, deci împotriva suveranității, avem comentatori obsedați să înțeleagă încotro se apleacă cumpăna pentru a se da o clipă mai devreme cu învingătorul, avem patrioți care abia așteaptă să închine țara „prietenului” nostru secular Rusia, nu avem coloană vertebrală, avem miniștri ai învățămîntului care au distrus temeinic învățămîntul și trenuri care o iau pe linii greșite, îi avem tot pe Toni Greblă tot organizator al alegerilor (deși ar fi trebuit demis a doua zi după invalidarea turului II pentru eșec) și pe Ponta candidat la președinție, avem liste de „dușmani ai poporului” supuși vindictei publice și sute de mii de sancta simplicitas, gata să dea foc rugului, nu mai avem coif, dar avem căciuli și tricoloruri „dacice”, avem academicieni cu mentalitate de comisari jdanoviști și nu avem sistem informatic funcțional în sănătate. Avem academie de științe politice care îl albește pe Pieleanu, dar trimite observatori la cursurile sale.
Ce vreau să spun cu această abuzivă enumerare incompletă? Că nu prea mai avem viitor, eternul nostru „ce-o vrea Dumnezeu” este singura noastră șansă. Nu suntem pregătiți pur și simplu să mai existăm. Ca națiune. O națiune de georgești sau de gavrilești (Ana Maria) nu are justificare să existe. O națiune de indivizi și individe care îi huiduie pe ucrainenii care-și celebrează trei ani de moarte și de apărare a Europei nu are justificare să existe. Totul se schimbă în jurul nostru, cu o viteză incredibilă, ca o mașină fără frîne luată la vale. În asemenea vremuri e nevoie de oameni tari, adică fermi. Par greu de găsit în politica lumii, darămite la noi! Teoreticienii au fost complet luați pe nepregătite, pentru că liderii lumii nu mai joacă după reguli raționale, previzibile. Puseuri sociale îndelung reprimate ies la iveală chiar în țările așa-zis avansate civilizațional. Sau mai ales acolo. Manipularea a atins cote imposibil de măsurat. Pur și simplu este aproape cu neputință să știi care este adevărul unui enunț. Senzația că nimic nu se mai „leagă” la nivelul societății noastre, că scăparea nu mai există decît individual, este rezultatul a 35 de ani de minciună. Și faptul că ne-am întors la nivelul anilor 90: cu liste de împușcabili pe stadion, cum zicea atunci Vadim și zice acum Georgescu, cu vînătoarea de intelectuali „soroșiști”, dă oamenilor normali (totuși foarte marea majoritate) senzația unei amețitoare învîrtiri în gol. La ce bun trei decenii de „progres”? Ce diferă foarte mult față de atunci este situația internațională. Atunci știam foarte clar pe ce și pe cine ne bazăm. Acum… Întrebarea: va ceda Occidentul în fața Rusiei? – ne bîntuie pe toți. Și nu cred că are nimeni răspunsul. Ce înseamnă aici „a ceda”? Pur și simplu a reveni la filozofia sferelor de influență, la aroganța și egoismul (e doctrina lui Musk) marilor puteri. Dacă, prinsă la mijloc între o Americă ieșită, pare, din țîțîni și o Rusie hotărîtă să radă tot pentru a reveni la Uniunea Sovietică, Uniunea Europeană se va reforma și de-birocratiza, va reînvăța să gîndească pe termen lung și adecvat la realitate, nu la ideologii verzi, albastre roșii sau mai știu eu cum… atunci mai avem o mică șansă. Deocamdată, lecția Germaniei prin prezența la recentele alegeri este de urmat.
Prof. dr. Christian CRĂCIUN
Frunzărind prin editorialele dv din ultimii ani, două lucruri pot să remarc, în mod deosebit (1) niciodată n-ați reușit să strecurați vreun cuvințel de bine, nicio remarcă pozitivă, vreo apreciere față de UE, (2) l-ați susținut pe trump ca pe o salvare planetară în fața calamității „cancel culture”, lgbt etc. Se pare că, cel puțin în ceea ce privește America, visul dv languros e pe care să se împlinească. În curând veți vedea femeile care avortează umplând pușcăriile, iar noua ideologie machistă sufocând toate aspectele vieții sociale și ale cercetării științifice. În ce privește Europa, despre care ați pomenit numai cu scrâșnete furibunde, e inutil să mai adaug ceva.
Acum, trumpul pe care l-ați preferat Kamalei (care a și rostit într-o confruntare electorală că dacă oponentul ei va fi ales, primul lucru pe care-l va face va fi oferirea pe tavă a Ucrainei către rusia putinistă, ceea ce pare să se petreacă sub ochii noștri), se pregătește să tranzacționeze Estul Europei. Nu mă aștept însă să admiteți că v-ați înșelat asupra individului, pentru că așa sunt unii oameni; atinși de aura invincibilității profetice și a infailibilității.
Sau n-am înțeles ce ați vrust să ziceți?