Deja s-au întîmplat lucrurile pe care le anticipam în articolul de săptămîna trecută… PSD-ul mîrîie tot mai tare, amenință cu retragerea de la guvernare, o mare (?) parte din PNL se simte față de Bolojan exact ca și PSD-ul, sindicatele și AUR-ul ies la prăduit în totală indiferență față de interesul național. Cred că nu există în istoria noastră din postcomunism (și, cred, nici în istoria europeană) un exemplu de guvern care să fie supus unei moțiuni de cenzură la numai două săptămîni de la învestire. Și asta pentru că s-a pus pe treabă extrem de repede, miniștri nu prea au avut timp să simtă moliciunea fotoliilor de piele de la birou. Presa, sigur, suflă în trîmbițele măsurilor fiscal-bugetare, importante, dar care nu sînt decît o mică parte a situației. Ceea ce e important este că Tandemul a mers la rădăcină, aspectul financiar e doar periferic, și vrea să schimbe din temelii societatea, Statul român!!! Asta se vede din ce au prezentat și dl. Bolojan și dl. Nicușor Dan. Un asemenea proiect nu a avut nici măcar Băsescu. Singurul care a reușit cumva să zguduie Sistemul, lucru care nu i se iartă nici azi.
Recent, un parlamentar PSD îl scotea vinovat pentru starea de azi, semn că încă le bîntuie insomniile, e un coșmar. Tare aș dori să fie astfel și dl. Dan, care, mi se pare, recunosc, mult prea blînd în replică. Ei, aici este problema: este poporul (electoratul) român pregătit (dornic) pentru această schimbare? Adică electoratul care de 35 de ani votează PSD, un partid care ar fi trebuit de mult trimis la reciclare, și, mai recent, extremismele de dreapta sau de stînga. Adică electoratul analfabet funcțional și (în și mai mare măsură) analfabet civic. Și nu mă refer la „talpa țării”, sînt profesori universitari și jurnaliști cu ghiotura care nu înțeleg deloc sensul acestor schimbări care le alterează portofelul. Să o spun pe șleau: strictețea democratică nu permite o asemenea schimbare radicală, dacă oamenii nu sînt lucizi. Asemenea schimbări radicale a mai reușit în istoria noastră doar un alt tandem – Cuza & Kogălniceanu, dar printr-o deloc democratică lovitură de stat – și apoi Carol I, care era însă rege și a avut la dispoziție aproape jumătate de secol de luptă tenace întru modernizare.
Problema pentru Tandem sînt oamenii. Dacă vor reuși să se înconjoare cu oameni de calitate (nu numai profesional, ci și la coloana vertebrală), nerobiți Sistemului, atunci au șanse să ducă procesul pînă acolo unde să devină ireversibil. Sînt două bile albe deocamdată: se mișcă foarte repede și se mișcă în direcția cea bună. Rămîn de făcut, firește, multe reglaje pe parcurs. Tot ce ține de administrare și proiectare în cultură și învățămînt trebuie răsturnat cu brazdă adîncă. Apoi, compromisul cu rotația (nu rotativa!) guvernamentală stă deasupra noastră ca sabia lui Damocles, venirea lui Grindeanu (sau a oricărui altul de aceeași teapă – sau țeapă?) ar însemna blocarea acestei schimbări în profunzime a mentalului național. Și doi ani înseamnă extrem de puțin în acest sens! Dl. Bolojan a schimbat deja conducerea PNL, a scăpat de figuri patibulare de la Rareș Bogdan la Alina Gorghiu. Are de dus o luptă pe mult prea multe fronturi, rezistența în propriul partid este teribilă.
Sigur, fiecare face observații din punctul de vedere al domeniului pe care-l cunoaște, sau care-l afectează cel mai puternic. Cred însă că toți cei care au un cuvînt de spus în influențarea colectivă ar trebui să nu omită această perspectivă de sus, să înțeleagă că este vorba despre o reformă a statului/ mentalităților cum nu s-a făcut de la Cuza. Și care ar fi trebuit făcută după 1990, mult mai ușor și cu urmări benefice extraordinare. „Nu s-a vrut”, ca să folosesc formularea anti-gramaticală de argou, și acum e greu, cumplit de greu, pentru că oasele au crescut strîmb și s-au calcifiat în corupție, incultură, cocalarism, incompetență și cinism.
Am scris critic față de doamna ministru de externe, acum o laud pentru începutul de curățenie prin consulate, ne apucă groaza de ce vedem. Sînt o mie de lucruri care trebuie rezolvate, și toate imediat: de la pensiile magistraților la ajutoarele sociale excesive, de la situația institutelor de cercetare la degringolada din școli, de la legea anti-extremism la textele și drogurile de la Beache, Please! (așa a ajuns România lui Dragnea &Ciolacu, să se pișe toți idioții pe ea), de la anomaliile din sănătate la piața de carte, de la puzderia de agenții și firme de stat nerentabile la politica externă inexistentă a țării, de la înarmare și pregătirea pentru reconstrucția Ucrainei la numirea șefilor serviciilor secrete… continuați dvs. lista. Totul se reduce la trei C: coerență, consecvență, curaj. Dl. Bolojan și-a asumat funcția de cel mai detestat om din țară. Îmi place cum o suportă după numai două săptămîni. Va ajunge oare cel mai iubit dintre pămînteni?
Prof. dr. Christian CRĂCIUN
„Am scris critic față de doamna ministru de externe, acum o laud pentru începutul de curățenie prin consulate…”
Păi ce mare lucru ați făcut? Întâi ați desființat-o, spunând că este „perfect necunoscută și inocentă în domeniu” și că numirea ei „seamănă deopotrivă cu o glumă proastă și cu o crimă”. Nu înțeleg de unde știați că este „inocentă în domeniu”, din moment ce tot dv ați scris că e necunoscută. O cunoașteți sau nu?
Restul vorbelor nu mai contează, ce mare lucru să insulți o persoană pe care n-o cunoști, și care mai e și femeie pe deasupra? Jurnalism etic și claritate morală, nu alta!