BREAKING NEWSEditorial

Editorial. ALEGERILE TĂCUTE

În sensul comun, cuvîntul maniheism înseamnă o gîndire care face separări prea tranșante, rigide, între lucruri, între bine și rău, o gîndire lipsită de nuanțe. Adică falsă în consecință. Ea se referă în special la judecățile morale. Este interesant că gîndirea lumii de azi se îndreaptă spre două extreme: fie un exces de nuanțe care ne duce să acceptăm totul, fără excepție, sub umbrela ambiguă a toleranței obligatorii, fie separarea „prin decret” a lucrurilor și oamenilor în buni sau răi, „ai noștri” și „ceilalți”, ignorînd complexitatea realității. Există o revistă care are un titlu foarte sugestiv din acest punct de vedere: Dilema. Lumea de astăzi (nu numai cea românească) se ferește tocmai de dileme. De discutarea tuturor variantelor. Bunul simț comun este ignorat pentru că este considerat ignorant. Am făcut această prea complicată introducere pentru a comenta rapid haosul electoral.
Disperata lipsă de substanță și anvergură a tuturor candidaților (unul mai nociv ca altul) face, ce-i drept, opțiunea foarte dificilă. Nu-i vorba de alegerea răului celui mai mic, cum scriam în urmă cu ceva vreme, pur și simplu nu există rău mai mic, toate sînt majore. De exemplu, Geoană are atîtea schelete în dulap, de la relațiile cu Moscova, la plagiat, că niciun om responsabil nu l-ar vota. La celălalt pol, Șoșoacă nu are nici măcar scheletele în dulap, ci înșirate afară, pe sfoara de rufe, să le vadă toată strada. De altfel a și faultat-o CCR (altă instituție de adăugat la lista celor complet lipsite de credibilitate publică pe care am făcut-o în episodul trecut), scoțînd-o din cursă. De ce, nu e deloc clar. Într-un mod care oricum violează grav democrația. Vestalele democrației de mucava și formă goală (mă refer la neadepții hahalerei, dar care s-au arătat revoltați, în numele unei „democrații” de  manual, fără legătură cu realitatea politică și sociologică) au sărit în apărarea uraganului Șoșo. Lucru încurajat și de situația aberantă în care Decizia Înaltei Curți nu are încă, acum cînd scriu, publicată și motivația.
Cei doi care vin dinspre guvernare nu au pur și simplu anvergură. Dacă pălăria prezidențială a fost pur și simplu mult prea mare pentru unul ca Iohannis, cu formație profesională serioasă totuși, cum va fi ea pentru șmecherașii precari de partid Ciucă sau Ciolacu? Ei sînt la fel de maligni pentru democrație precum toți predecesorii PSD (nu vă impacientați, cele două partide au devenit unul singur, în ciuda contrelor pe sub masă). Ecuația o cuprinde și pe d-na Lasconi, văzută de mulți ca fiind „candidatul altfel”, dar care, dacă a fost bună ca primar (primăriță sună ridicol!), nu e deloc sigur că are anvergură de președinte de țară. Impasul în care ne aflăm nu este însă de oameni, ci de programe. Adică exact ceea ce alegătorul român ignoră de 35 de ani. Blocajul ține de disperanta lipsă de alternativă. Și de perspectivă. Ideea este că, într-o țară guvernată așa-zicînd de social-democrație, inegalitățile sociale se accentuează galopant. Date publicate în aceste zile arată că în ultimele două luni s-au cheltuit peste 9 milioane de euro în campania electorală. E o sumă, nu? Ea este un punct de plecare pentru a ști ce alegem.
Atenție, nici absenteismul nu este o soluție, dar deloc, deloc! Atunci? Nu ai pe cine alege, dar nici să nu alegi nu e bine. „Din această dilemă nu puteți ieși” (Caragiale despre alegerile din 2024). Situația asta are și un nume: destructurare, involuție socială. Economic, baza pe care se fac îndeobște chestionarele în legătură cu percepția viitorului, România a progresat indiscutabil, social însă am regresat fatal. Lipsa discursului identitar, național din arsenalul marilor partide și lăsarea lui la îndemîna demagogiei, asimilarea automată a acestui discurs cu josnicia putinistă sînt un abuz. Războaiele care ne strîng în menghină ar trebui să ne modeleze grija de viitor. După 2017, la mai vechea emigrație s-au adăugat numeroși alți factori care au dus la o cumplită  destructurare, o slăbire a coeziunii sociale. Societatea noastră, în lipsa unui ideal comun, este ca o cîrpă putredă, se rupe pretutindeni. Rolul unui politician responsabil ar fi tocmai să sesizase, să construiască, să consolideze țelurile care ar întări coeziunea socială. Atît la nivel local, cît și la nivel național. Cine este acela? Precaritatea culturală a populației, apariția unor generații complet inocente în cunoașterea istoriei (ba care sînt învățate că o bună cunoaștere a istoriei ar fi dăunătoare și „anti-europeană”) sînt mijloace prin care a fost atinsă această anomie socială. Care la alegeri se vede cel mai bine. Băsescu, s-a spus, a fost acuzat, că a polarizat societatea. Ceea ce, vedem acum, nu era neapărat rău. Erau poziții clare (atît cît se poate în plan social-politic). Și cu polul puterii prezidențiale clar pro-european. Acum societatea este unitară, într-un sens profund negativ. Justiția este stat în stat, fără echilibru din partea celorlalte puteri, presa cumpărată și nereprezentativă, deciziile CCR sînt cunoscute de oamenii de partid cu zile înainte de a fi pronunțate, „serviciile” au indus populației ideea că dirijează totul (ca în vremea Securității). Luările de poziție împotriva puterii, chiar atunci cînd au loc – rar – sînt înăbușite prin tăcere. Probabil așa vor rămîne în istorie: alegerile tăcute!

Prof. dr. Christian CRĂCIUN

2 Comentarii  

  1. Dl profesor, intotdeauna, fara exceptie, e vorba de alegerea raului cel mai mic. Asta e insasi esenta democratiei, si intotdeauna se poate departaja intre candidati. Problema este ca de data asta raul cel mai mic (in opinia mea personala Orban) nu are nicio sansa…
    Asta nu inseamna ca in primul tur nu trebuie sa votam fix asa: pe vine consideram noi ca-i mai potrivit din oferta data, indiferent ce sanse are.

  2. Sigur că ,dacă ne cocoțăm în „Olimpul Ideilor”îi vedem pe toti la fel,caci nu ne place să luăm binoclul cu noi😂.Dar,dacă coboram la firul ierbii si ne debarasam,cum ati spus,de gandirea „maniheistă”,cat am fi de ideologizati tot o sa vedem niste nuante,care îi diferentiază pe candidati.Si unul vine cu o nuantă asa de mare, încat ne scoate ochii.Zice ca cea mai mare problemă a societatii pe care ati descris-o dvs.,în adevar,este coruptia.Pai, credeti ca în halul în care suntem acum este altceva mai important?Sau persoana respectivă,dacă nu vorbeste academic nu are credibilitate?Uitati-vă la Academia Romana,ce face sau la scheletii tuturor celorlalti candidati?Apropo,numai folosind acest criteriu si prin eliminare ajungem la candidatul cu cel mai mic „desag” al raului.

Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare