Editorial

Editorial. APATIA

Apatia înseamnă să nu-ți mai pese. Te-ai resemnat, nimic nu mai are importanță, te predai. Din cîte simt eu, cam asta este starea societății românești de azi. Trecută e vremea luptelor pentru principii: justiție, meritocrație, abolirea unor privilegii, refacerea memoriei istorice ș.a.m.d. Acum ne uităm cum cîteva țațe de ambe sexe, vulgare și violente, au luat ostatic mentalul colectiv, cum cîteva televiziuni le fac vedete și sabotează deschis campania de prevenire a pandemiei, în timp ce statul, care sancționează drastic băbuța sau puștanul fără mască, tace mîlc. Sîntem prizonierii acestui mecanism sinistru căruia ne-am predat fără crîcnet. Nu poți lupta, la nivel de societate, împotriva acestui val de vulgaritate și idioțenie tolerată și încurajată oficial. Te retragi în izolare, depui armele, te cufunzi în haznaua generală. Nu m-am uitat nici măcar un minut la televiziuni în ultima săptămînă, deci nu vă așteptați să comentez criza din acea perspectivă.
Personal, am avut o dezamăgire și cîteva confirmări. Dezamăgirea s-a numit Voiculescu, pe care îl admiram. Reacțiile lui după ce a fost demis și a început să dezvăluie tot felul de ticăloșii ale sistemului, abia descoperite în ajun, dar necomunicate guvernului, nu sînt ale unui om de calitate. Am un criteriu simplu de orientare în viața asta politică aparent atît de complicată: cînd nu știi cum să apreciezi pe cineva, uită-te cine îl înjură. Spune-mi cine te înjură, ca să-ți spun cine ești. Or, campania împotriva lui Voiculescu a fost de o mizerie care l-a situat automat de partea bună a lucrurilor. Din păcate, după demitere, a fost total lipsit de eleganță, credibilitate, fler politic, profesionalism, onestitate. Ce să mai crezi? Predecesorii săi, Victor Costache și Nelu Tătaru, au fost mult mai decenți în părăsirea postului. Din păcate, ca victimă colaterală, a căzut și doamna doctor Andreea Moldovan. Iar formidabilul domn Arafat rezistă și acestei crize, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Cît despre USR+, mi-a confirmat cu asupră de măsură toate aprehensiunile, nu doar ideologic, ci mai ales prin calitatea politicilor. Partid fără experiență, fără oameni politici de meserie, dar politicianist până la măduvă, USR-ul a reacționat pur și simplu bombastic și isteric. Ca și cum PNL-ul ar fi inamicul său, nu aliat, uitînd complet de PSD. Incriminările adresate partenerului în moment de criză sanitară, economică, socială și morală, dorința fabuloasă de a acapara posturi i-au lăsat pe politicienii lui Barna în ofsaid. S-au întîmplat, anume, două chestii mai discrete. În timp ce toată presa năimită jubila că se sparge coaliția și revine PSD-ul la butoane, iar unii politicieni visau la refacerea USL, au apărut crăpături în zid exact unde nu te aștepți. Adică s-au certat USR cu Plus (apropo: ar trebui să se gîndească a găsi un nou nume partidului abia recunoscut oficial, chestia asta cu „salvatorii” „sună ca dracu…” cum zicea unul dintre fatalii noștri salvatori Petrică Roman), pentru că iar au declanșat o mișcare politică insuficient gîndită și pe care nu o pot controla. L-am ascultat cu atenție pe deputatul Cristian Gabriel Seidler: întrebat strîns la RRA despre criză, a ținut-o langa cu demisia lui Cîțu și retragerea partidului de la guvernare, fără să poată aduce argumente logice, legale sau morale suficiente. Iar d-na președintă a Senatului, Anca Dragu, scapă porumbelul, dînd ca exemplu de guvern model guvernul Năstase. Adevărul este că mai toți politicienii noștri rîvnesc în secret puterea discreționară de care s-a bucurat magnatul de Cornu. USR-iștii sînt prinși la mijloc: pe de o parte s-au întins mai mult decît le este pătura, evident că nu au oameni de anvergură. Pe de altă parte, nu se pot retrage de la guvernare fără pierderi electorale majore, chiar în rîndul intelectualilor fanatici care îi sprijină. Bref: o mișcare necugetată, o isterizare inutilă.
O singură analiză lucidă am citit, în care se sublinia că USR și AUR sînt în egală măsură dăunătoare democrației. Aceeași eroare și la PSD, altă crăpătură: Ciolacu s-a repezit lacom cu moțiunea de cenzură. Mai calculat, Dâncu s-a arătat net împotrivă, arătînd că gestul nu ar duce decît la întărirea Alianței de guvernare. Ciolacu zice că nu-l reprimește pe Dragnea, Dâncu zice că da. A ieșit bine din clenci Cîțu, neelegant, dar ferm și fără inutile jocuri retorice. A parat perfect atacurile lui Voiculescu, îndreptîndu-le spre Barna. I-a venit la timp și evaluarea economică bună de la S&P, ceea ce arată că au administrat bine criza. Dar și meciul lui cu Orban este un spectacol jalnic. Pornesc de la o premisă simplă: nefiind comentator specializat, îmi permit să fiu complet incorect politic, deci: cel mai bun regim PSD ar fi mai rău decît cel mai rău regim al Alianței. Oricîte acrobații logice ar face profesorii de la „new Ștefan Gheorghiu” (am văzut un articol groaznic în Dilema al unei doamne profesoare de acolo, iar dl. Pârvulescu e deja renumit) PSD-ul nu se poate reforma și nu trebuie lăsat să mai vină la putere. Un simplu exemplu: există un site care încearcă să identifice fakenews-urile în circulație la noi. Găsesc aici un exemplu școală: deputatul PSD Claudiu Manda declară că BNR a confirmat eșecul economic al guvernului Cîțu pe primul trimestru. „În timp ce premierul Cîțu face declarații halucinante despre creșterea economică din primele luni ale acestui an, Banca Națională a României confirmă că guvernul Cîțu a dus România în faliment și că se va înregistra o prăbușire economică în primul trimestru al acestei guvernări”. Nimic din toate astea în ședința C.A. al B.N.R. invocată de celebrul deputat. Cine îl sancționează pentru minciuna sfruntată? O puzderie de astfel de minciuni circulă zilnic în toată media noastră, și chiar dacă foarte puține apucă să fie dezmințite, cine să mai ia în seamă asta? Eu mă uit la ce s-a întîmplat în România în ultimul an și, sincer, cred că am scăpat foarte ușor. Se putea mult mai groaznic cu alde Viorica Dăncilă în dreapta lui Dragnea. Cu Rădulescu Mitralieră la butoane și Firea la primărie. Dar nu se vede încă ieșirea din acest impas.Cîțu (a dispărut iar Președintele Iohannis) trebuie să facă rapid o remaniere, sînt cîțiva miniștri vădit neperformanți. Și trebuie să învețe cu toții arta subtilă a compromisului fără compromitere. În rest… ne înghite mlaștina tăcută și apatică.

Prof. dr. Christian CRĂCIUN

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare