Se cam umplu paharul… Vă amintiți ce asigurări primeam de la toate oficialitățile cu vreo doi ani în urmă că liberalizarea energiei este foarte bine pregătită și că nu vor fi în niciun caz creșteri masive de prețuri? Am știut de atunci că se va cam întîmpla ceea ce se întîmplă lunile astea, atunci cînd am auzit un domn răspunzînd la o întrebare bine țintită: scontăm pe buna credință a furnizorilor. Aha, deci n-ai nici un mijloc legal de a păstra sub control o creștere aberantă, dar scontezi pe „buna credință” a rechinilor. În plus, niciun fel de gîndire geo-politică nu a acompaniat această bramburită „liberalizare”. Nu-i vorbă, nici UE n-a dat în brînci cu simțul de prevedere, livrîndu-se total gazelor Rusiei. Care acum comandă avînd mai toți așii pe masă. Nici măcar în mînecă. Declarațiile bombastice ale lui Macron sau Biden nu țin de cald. Dar deloc! Adevărul este că, dresați de educație și de presiunea rețelei globale, ni s-a atrofiat complet simțul indignării. Acceptăm aberațiile cu o ridicare indiferentă din umăr („ce mă privește pe mine asta?”) și fără a mai analiza cauzele și consecințele. Avem o pseudo grevă a transportului în comun (acum ceva vreme era una la metrou, legătura se vede) care a mărit haosul din București și care nu a stîrnit deloc reacțiile normale ale unui stat responsabil. Aflu cu stupoare (=indignare) că celebrul domn Sorin Grindeanu, ministrul transporturilor, știa cu o zi înainte de izbucnirea grevei. De ce nu a anunțat nimeni public? Să știe oamenii măcar să-și planifice niște treburi. Numai atît și e nevoie de o ditamai demisia pe motiv de prostie & indiferență. În virtutea stării de alertă, cred, se puteau lua niște măsuri excepționale împotriva celor care au declanșat debandada. Fie și pentru sabotarea eforturilor de combatere a pandemiei. Nu e normal să amendezi un om care merge fără mască pe o stradă pustie și să-i lași nesancționați pe liderii politici ai sindicatelor. Ne indignăm? Aș!
Presa (dispărută în neantul plăților de la stat) tace asupra implicațiilor profunde. Adevărul este că avem de-a face cu un război lung și tăcut împotriva cumplit de singurului Nicușor Dan. Nu i se iartă că le-a luat jucăria de miliarde. Nesprijinit de niciun partid, acesta este mai mult decît legat, ca un covor persan făcut sul. Este ceea ce se întîmplă cu Fritz la Timișoara sau cu Clotilde Armand la sectorul 1, oameni absolut izolați, fără forțe politice care să le susțină efortul de reformare radicală a administrațiilor locale organizate pe principiul unei La Famiglia închise; nu sunt încurajați mai ales de cei care i-au ales și care nu consideră necesar să le fie alături și după alegeri, vor doar rezolvarea miilor de probleme în primele luni de mandat… și sunt atacați mai ales de mafiile foarte bine organizate din toate serviciile municipale. Perfect controlate (cum se vede acum și cu greva asta) de atotputernicul virus PSD.
Odiseea plagiatelor continuă triumfal. Acum este implicat primul ministru. Absolut straniu, de data asta nu numai că lumea bună nu s-a indignat, ci s-a apelat vesel la străvechiul, comunistul „nu e momentul”. Adică da, s-ar putea să fie adevărat, dar acum cînd e războiul la granițe, nu e momentul să ne cramponăm de o chestie măruntă cum e un plagiat! E benignă! Nu cumva e chiar Semnul acela discret căruia nu-i acorzi atenție, dar arată boala care roade în adînc? Plagiatul e furt și punct. Orice altă discuție este inutilă. Net-cetățenii pot emite tot felul de teorii, despre dreptul la imagine răpit de mască sau despre premiul de poezie de la Botoșani. Importantă e realitatea din jurul acestor „dezbateri”. De fapt, aceste certuri ridicole pe Rețele nu fac decît să anuleze adevărata indignare civică. În cel mai bun caz, relativizează totul. Pînă la pierderea contururilor.
Totul a devenit fluid. Românilor nu le este frică de războiul gata să izbucnească la granițe, ci de conducătorii cu care ne-a prins acest ceas istoric atît de complicat. Exact în astfel de momente istorice ies la iveală partidele extremiste. Nu sînt nici pentru ignorarea nici pentru exagerarea rolului nefast al AUR. Dar o discuție ideologică detașată este imposibil de purtat azi într-o țară lipsită de repere și de cultură. Indignarea că acest partid este parlamentar nu-i duce pe mulți cu gîndul decît la interzicerea lui, adică la o măsură absolut în afara democrației, abia ea totalitară, în loc să se lucreze la vindecarea bubelor pe care a crescut sprijinul popular al acestei anexe inventată de strategii PSD pentru a-și putea fideliza o anume categorie de alegători și a spune cu porta voce ceea ce ei nu pot spune direct. Nu ne indignăm de o mulțime de alte lucruri care ne agresează zilnic din partea acestui stat pe care mai toți analiștii l-au declarat ca fiind un stat eșuat. Instituțional, statul românesc este un răsunător eșec, tocmai pentru că cetățenii și-au pierdut capacitatea normală de reacție. Și, precum muștele pe carne stricată, roiesc pe stîrvul lui tot felul de ignari.
Prof. dr. Christian CRĂCIUN
În ce privește „asul” din mâna Rusiei, aia cu gazul necesar Europei, treaba e mai complicată decât pare: sunt economiști, și nu puțini, care arată că biata Maică Rusie ar avea chiar mai mult de pierdut decât Europa dacă rămâne cu gazul nevândut. Imaginea de ansamblu, văzută „von oben” e mai cuprinzătoare decât cea percepută pieziș.
În ce privesc indignările, lipsesc multe: de pildă indignarea cu privire la plagiatul „zeiței justiției” Kovesi pre numele ei. Nu v-ați prea indignat atunci când i s-a descoperit furtul… tot pe motiv că ori nu e momentul, sau că a plagiat „prea puțin”… (sic) Jumătățile de măsură, ca și jumările arse pe o parte, fac bine la limbă dar rău la ficat.
Păi dacă scoaterea unui partid extremist în afara legii este un atac la democrație, de ce nu propuneți înlăturarea legislației care interzice fondarea partidului comunist, cuzist, național-socialist etc? Oare ce model de democrație „originală” propuneți, întreb nu de alta, dar din câte știu, nicio democrație occidentală nu cadrează cu criteriul dumneavoastră. Această „discuție ideologică detașată” despre care pretindeți că nu există, există de fapt, dar o ignorați cu bună știință! În spațiul public s-au exprimat cu pertinență și moderație (și o fac în continuare) intelectuali autentici (acu n-or fi ei intelectuali atât de „veritabili” precum camaradul Târziu, dar intelectuali tot sunt!).