Vizitând Câmpina interbelică

Orașul situat la intrarea în Valea Prahovei a fost, în perioada interbelică, vizitat de foarte multe delegații. Această realitate spune multe despre importanța industriei petroliere, dar și despre atractivitatea Câmpinei. Era un fel de vitrină a Regatului român, dar și a județului Prahova, iar cele câteva imobile care au fost omise de la demolare de către regimul comunist o dovedesc din plin, chiar dacă multe sunt lăsate în paragină. Evident că și amplasarea lui pe axa București-Ploiești-Sinaia-Brașov a contribuit mult la această stare de fapt. Diferențele sunt uriașe față de perioada de după 1990, când orașul, scufundându-se din punct de vedere economic, nu a mai avut același grad de atractivitate. Cele mai multe delegații trec pe DN1, prin dreptul Câmpinei, îndreptându-se agale către Peleșul regal, pârtiile de la Poiana Brașov sau Piața Sfatului din Brașov, rareori oprindu-se pentru a vizita cele două muzee în jurul cărora se concentrează maniacal orice discuție despre istoria Câmpinei. Suntem subiectivi și critici dar, pe de altă parte, documentele de arhivă dovedesc adevărul acestei realități interbelice. Autoritățile locale erau avertizate din timp de către cele județene, care, la rândul lor, erau informate de către cele de la București. Se dorea ca aceste vizite să iasă bine și, de ce nu, să impresioneze delegațiile, atât naționale, din alte colțuri ale noului regat mare, cât și străine.

Delegații românești

Trebuie remarcat faptul că în perioada interebelică s-a făcut un efort de cunoaștere și re-cunoaștere a românilor care până în 1918 trăiseră de generații în state diferite. Practic niciodată până atunci românii nu au fost în granițele unui singur stat. Cea mai eficientă, dar și costisitoare metodă, era aceea a vizitării reciproce. Prahova, fiind un județ dezvoltat și având multiple posibilități de cazare, multe delegații din provinciile unite ale România Mari veneau pe aici. Probabil că se dorea și impresionarea lor, căci altfel ar fi fost trimise în sudul sărac, în Vlașca sau Romanați sau Dolj. Ateneul Poular Tătărași (din Iași) organiza între 21 iulie – 3 august 1929 cea de-a zece excursie „de înfrățire și propagandă culturală”, la care luau parte 500 de oameni, marea majoritate fiind basarabeni (parte din elita rurală basarabeană, învățători, preoți, țărani fruntași [1]). Ateneul fusese înființat în 1919, iar în 1920 s-a mutat în sediul său, care s-a numit Ateneul Popular din Tătărași, având o sală de spectacole de 600 de locuri. [2] Inițiativa acestor peregrinări venise chiar la un an de la unirea Basarabiei cu Regatul Român, în 1919, scopul fiind acela de „înfrățire a sufletelor românești; de închinare la locurile istorice; de cunoaștere a ținuturilor și orașelor frumoasei noastre patrii”. [3] Autoritățile prahovene erau rugate să aibă grijă de această delegație numeroasă, care avea un itinerar ambițios, pe ruta Iași – Ruginoasa – Suceava – Mănăstirea Putna – Rădăuți – Mircești – Roman – Ploiești – Câmpina – Breaza – Sinaia – Brașov –  Zărnești – Sighișoara – Alba Iulia – Cozia – Râmnicu Vâlcea – Pitești – Curtea de Argeș – București, de unde se revenea în Moldova, la Iași. Numeroasa delegație a ajuns la Ploiești în după-masa zilei de 24 iunie, fiind gazduită în capitala Prahovei. Dis-de-dimineața s-a luat trenul către Câmpina, unde au ajuns la 6.55. Au petrecut trei ore vizitând orașul și instalațiile petroliere, iar la ora 10, basarabenii s-au îndreptat către Breaza. În Prahova, ei s-au mai oprit, firește, la Sinaia, ajungând seara la Brașov, unde au înnoptat. Un alt document, din 10 august 1929, este menit a mulțumi prefectului pentru implicarea autorităților județene, căci „excursioniștii basarabeni s-au întors la căminurile lor întăriți în dragostea de neam și tara”. În interbelic s-a dus și o luptă pentru (re)câștigarea inimilor românilor basarabeni (for the hearts and minds) supuși unui secol de rusificare agresivă.  La 2 noiembrie 1931, Câmpina era vizitată și de o altă delegație numeroasă, formată din corul comunei Săliște din județul Sibiu (acum orașul cu același nume). Acest cor susținuse, cu o zi înainte, un concert la Ateneul Român din București și, în drum spre casă, trecea prin Valea Prahovei, oprindu-se la Câmpina și Breaza, pentru a le vizita. Autoritățile locale erau rugate să se implice în organizarea descinderii celor aproape 100 de persoane care voiau să viziteze instalațiile petroliere din oraș. [4] Mai mult ca sigur că o masă a fost asigurată de Societatea Steaua Română.

Delegații străine

În septembrie 1926, venit cu automobilul de la salina din Slănic, un grup de elevi ai foarte prestigioasei Ecole Nationale des Mines de Paris, fondată în 1783 de către regele Ludovic al XVI-lea [5], nu avea cum să rateze, în cadrul vizitării județului Prahova, marea rafinărie din Câmpina. Societatea Steaua Română oferea o masă elevilor francezi. [6] De altfel, este sigur că în fiecare an Societatea Steaua Română avea un buget însemnat pentru astfel de acțiuni de protocol și imagine, cum le-am numi noi acum, care contribuiau la imaginea favorabilă cu care plecau străinii atunci când părăseau Câmpina.
La 23 iunie 1929, Câmpina era preferată Sinaiei de către organizatorii Congresului Internațional Antialcoolic [7], care a avut loc la București între 20-24 iunie 1929. După Câmpina, delegația trecea în Breaza. Se pare că grupul țintă al antialcooliștilor era personalul căilor ferate, căruia îi plăcea să tragă la măsea. În luna octombrie a aceluiași an, luna în care a avut loc si marea prăbușire a acțiunilor de pe Wall Street (29 octombrie), care a fost debutul dezastruoasei Marii Crize Economice (în engleză The Great Depression), la București se ținea Congresul Asociației Internaționale de Drept Penal. Cu această ocazie, România urma să fie vizitată de „cei mai distinși penaliști: avocați, parlamentari, înalți magistrați, profesori universitari, foști prim-miniștrii, foști miniștrii”. Delegația era alcătuită din 120-130 de persoane. Însă după desfășurarea lucrărilor de specialitate, oaspeții trebuiau plimbați prin țară. Înainte să ajungă la Aiud, Alba-Iulia și Cluj, penaliștii se opreau la Câmpina și Sinaia. La 10 octombrie 1929, ajungeau cu trenul în gara din (Poiana) Câmpina, de unde erau preluați de automobile și duși să viziteze exploatările petroliere și probabil rafinăria, fala orașului.  La ora 11.30, plecau spre Sinaia, în automobile puse la dispoziție de gazdele din Câmpina (bănuim că a avut loc o amplă mobilizare locală, având în vedere numărul mare de oaspeți străini, precum și parcul automobilistic restrâns al Primăriei din Câmpina. A fost nevoie, probabil, de cel puțin douăzeci de mașini). La Sinaia, penaliștii au servit masa de prânz și au vizitat Peleșul, dar s-au întors în Câmpina „unde se va oferi o gustare oferită de către Societatea Steaua Română.” Tot în mașinile câmpinenilor, delegația s-a îndreptat spre Moreni, unde a vizitat instalațiile petroliere. Încărcatul și chiar obositorul program al penaliștilor internaționali a luat sfârșit la miezul nopții, când au luat un tren care i-a dus la Aiud.
La 2 mai 1936, 600 turiști străini străbăteau Prahova într-o excursie de la București la Sinaia, în nu mai puțin de o sută de mașini. La 24 mai 1936, Automobil Club Regal Român organiza un concurs de viteză pe șoseaua Ploiești – Câmpina, între kilometri 74 și 79 (în dosar este atașată și harta traseului ales), în vederea stabilirii recordului național pe anul 1936. Prefectul dispunea ca 20 de jandarmi să fie dislocați în zonă, dar și ca șoseaua să fie măturată exemplar! Alteori se impuneau restrictii de circulație sau se devia circulația automobilelor, pentru a lăsa loc liber curselor care preferau șoseaua Câmpina – Ploiești pentru că era bine asfaltată și fără curbe periculoase. Oricum, dat fiind faptul că traseul șoselei de la Ploiești spre Sinaia trecea direct prin Câmpina, este logic că nu exista alt traseu decât prin centrul orașului, cam cum se întâmplă acum cu celebrele Comarnic, Bușteni sau Predeal (Sinaia, din fericire, are centură ocolitoare).

Codruț CONSTANTINESCU

Fragment din lucrarea „Eleganța și dinamismul unei epoci- Câmpina interbelică” in curs de redactare.

[1] Cei care urmau sa fie deportati in Siberia de regimul stalinist dupa 28 iunie 1940, în mai multe valuri.
[2] https://ro.wikipedia.org/wiki/Ateneul_Popular_T%C4%83t%C4%83ra%C8%99i
[3] Dosar 7/1929 SJAN Prahova
[4] Documentul 321 din Viața culturală a Municipiului Ploiești si a județului Prahova (1900-1948) Documente, editori Constantin Dobrescu și Mihai Racheriu, Editura Silex,  București, 1997 pag. 171
[5] Cel care avea să fie ghilotinat în ianuarie 1793, în timpul Revoluției Franceze.
[6] Ion T. Șovăială Câmpina, pagini dintr-o istorie în date- oameni, fapte, evenimente, ipostaze, secvențe de viață- 1640-1946,  Editura Fundației Libra, 2015, pag 163-164
[7] De-a lungul timpului au avut loc nenumarate astfel de evenimente in Europa precum (enumeram selectiv)   Congresul internațional contra alcoolismului – Laussane – 22 – 27 august 1921, Congresul internațional contra alcoolismului – Tartu – (Estonia) 22 – 29 iulie 1926, Congresul internanațional contra alcoolismului – Varşovia – 12-17 septembrie 1937, Congresul internațional contra alcoolismului – Helsinki – 31 iulie – 4 august 1939.