Adrian Brad a fost cel mai în vârstă dintre jurnaliștii câmpineni care au făcut neîntrerupt gazetărie activă, publicând articole și reportaje de tot felul, fără să-i punem la socoteală, desigur, pe profesorii ce au scris sau scriu în publicații locale tablete, seriale cu amintiri ori jurnale de călătorie.

Spunem despre el că „a fost” nu pentru că ar fi murit, căci este viu, slavă Domnului și trăiește tot la Câmpina, ci pentru că, acum cinci ani, și-a luat rămas-bun de la gazetărie și nu s-a mai întors la ea. Între timp, a început să scrie un roman, pe care l-a terminat la începutul acestui an. Recent, Editura Literagraf din București i l-a publicat, iar acum acesta poate fi găsit la Librăria Elstar din Câmpina, unde va avea loc lansarea cărții, însă nu mai devreme de sfârșitul lunii octombrie 2024, din cauza programului încărcat al librăriei, în care au fost stabilite deja alte evenimente. Romanul se citește ușor, acțiunea curge frumos, are câteva povești de dragoste tulburătoare, accente evidente de religiozitate și multe picături de istorie. Un amănunt interesant este faptul că acțiunea romanului se desfășoară în vremea lui Cuza Vodă și pe meleaguri câmpinene, mai mult într-un sat imaginar aflat între Breaza și Comarnic, dar și în Câmpina, căreia cel mai nou romancier al urbei i-a dedicat un capitol întreg.
L-am întrebat, zilele trecute, pe fostul nostru coleg de breaslă și de redacție (a lucrat la mai multe publicații din Câmpina și Ploiești, „Oglinda” fiind ultima dintre ele) cum i-a trecut prin cap să schimbe limbajul jurnalistic cu limbajul literar, ce l-a mânat în luptă, cum se spune. „După ce m-am lăsat de gazetărie, prin toamna lui 2019 era, dacă îmi aduc bine aminte, m-am gândit să scriu o carte. Măcar una, dacă nu mai multe… să rămână și de pe urma mea ceva, atunci când n-oi mai fi. Gândul că aș putea să nu mai fiu nu mi-a venit așa, deodată, fiindcă nu am fost niciodată depresiv sau compulsiv – m-a ferit Dumnezeu, Drăguțul! -, ci chiar în pandemie, când aproape toată lumea a simțit tulburări interioare, mă gîndesc… nu știu, zic și eu, nu dau cu parul. M-am apucat să scriu pe la sfârșitul anului 2020, am scris cam trei ani, în care am avut și două perioade de blocaj scriitoricesc, de vreo două-trei luni fiecare. Ce să zic despre roman, că nu pot să mi-l laud singur. Poate fi cumpărat de la Elstar, dar și de pe site-ul edituraliteragraf.ro. L-am dat câtorva profesori de română să-l citească și nu mi-a fost rușine de impresia pe care le-a lăsat-o Blestemul. Personajele mele trăiesc în prima jumătate a secolului al 19-lea, dar și în ultimul an de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza, deoarece m-am gândit că Domnul Unirii merită să-l pomenesc, deoarece a ridicat așezarea noastră la rang de oraș, înainte de acel moment Câmpina fiind un biet târg prăfuit, praf sub care nu se mai putea vedea strălucirea importantei vămi de altădată a Văii Prahovei. Ce-i drept, poate și Carol I ne-ar fi făcut oraș, dacă ținem cont că în acea perioadă a început febra «aurului negru», în care a fost implicat puternic orașul nostru, înconjurat din toate părțile de bogate zăcăminte de petrol. Fără îndoială, am plasat acțiunea romanului pe pământuri câmpinene și din patriotism local. Eu iubesc Câmpina așa cum iubesc viața, și nu cred că voi putea pleca vreodată din aceste locuri… definitiv, vreau să spun. Poate doar atunci când oi muri, dar sper să se întâmple treaba asta peste cât mai mulți ani, având în vedere că am o mulțime de beteșuguri, dar nu sunt dintre cele grave. Însă și când n-oi mai fi pe acest pământ, tot în Câmpina o să fiu. Nu voi mai fi deasupra ei, dar voi dormi veșnic sub ea”, ne-a declarat Adrian Brad.
Păcat că și dl Brad perpetuează falsul istoriografic conform căruia Cuza ar fi declarat Câmpina oraș. Am demonstrat cu documente și argumente istorice chiar aici în acest ziar (https://oglindadeazi.ro/reportaje/de-cand-este-campina-oras/) faptul că avem o istorie urbană de aproape trei secole, și că oricum NU Cuza a făcut Câmpina oraș, în niciun caz.
Oricum, multe felicitări dlui Brad, îl admir pentru tenacitate și abia aștept să-i citesc romanul !