Ce părere au scriitorii Codruț Constantinescu și Nicolae Geantă despre înființarea unui centru cultural la Câmpina

Decizia președintelui Comisiei de cultură a Consiliului Local Câmpina, Liviu Briciu, de a iniția consultări cu privire la înființarea unui centru cultural, cu personalitate juridică, sub umbrela căruia să se reunească activitățile unor instituții precum Casa Tineretului, Casa de Cultură „Geo Bogza”, Muzeul „B.P. Hasdeu” și Biblioteca Municipală „Dr. C.I. Istrati”, condus de un manager cultural, reorganizând astfel instituțiile amintite atât din punct de vedere al activității culturale, cât și din punct de vedere administrativ, a fost primită cu deschidere de oameni implicați în fenomenul cultural local. Publicăm în continuare punctele de vedere ale scriitorilor Codruț Constantinescu și Nicolae Geantă, autorii unor volume lansate și premiate la nivel național, referitoare la inițiativa înființării unui centru cultural la Câmpina.

• Codruţ Constantinescu, consilier pentru Afaceri Europene în cadrul Prefecturii Prahova, absolvent al unui program de masterat în studii europene, orientarea Cultură și Societate, scriitor și colaborator al unor reviste de prestigiu din țară, este de părere că subfinanțarea culturii în detrimentul unor activități adresate maselor populare a dus la scăderea consumului cultural și la răspândirea analfabetismului funcțional.

„Înființarea unui Centru Cultural la Câmpina este o obligație”

„Consider că înființarea unui Centru Cultural la Câmpina este o obligație, având în vedere pretențiile pe care câmpinenii le au sau le-au avut în legătură cu orașul lor. Toată lumea cunoaște marota cu cei mai mulți intelectuali la mia de locuitori. Am susținut și cealaltă încercare a Comisiei de Cultură de a înființa o astfel de entitate, așa că mi se pare absolut firesc să o susțin și pe cea promovată de dl. consilier Liviu Briciu. Sperând ca de data aceasta să aibă mai mult succes și susținere în cadrul Consiliului Local. Din punctul de vedere al celor câțiva scriitori (creatori de cultură, până la urmă) care mai trăiesc în Câmpina, pe care îi cunosc, esențială ar fi departajarea activităților strict culturale de celelalte. În toate bugetele anterioare, cultura în sine era bugetată cu sume infime, ridicole, în schimb erau alocate sume care mie, un umil organizator de evenimente culturale sprijinite de două entități private, mi se par uriașe. Artificii, festivalul satesc al toamnei, când centrul orașului pare a fi un tăpșan din Drajna sau Starchiojd etc. Și asta indiferent de instituțiile de cultură din oraș care se vor afla în subordinea Centrului Cultural. Sunt absolut sigur că nicio lege din țara asta nu interzice ca un centru cultural să coordoneze activitățile culturale dintr-un oraș. Și încă ceva, trebuie spus opiniei publice câmpinene: nu suntem primii care înființează un asemenea centru, sunt zeci și zeci de centre în toată țara, atât în orașe mari, cât și în unele mici, de talia Câmpinei, de exemplu la Sebeș. Care sunt instituțiile aflate în subordinea lui? Casa Memorială „Lucian Blaga” Lancrăm, Biblioteca Municipală „Lucian Blaga”, Muzeul Municipal „Ioan Raica” şi Casa de Cultură „Lucian Blaga”. Dacă funcționează ilegal, uite că sebeșenii nu o știu, poate îi informăm noi. Îi luminăm. Din păcate, am auzit la această ședință și acuza voalată că am fi elitiști, cultura asta a noastră este pentru elite. Exact acesta este raționamentul care ne-a adus în fundătura educațională în care ne aflăm azi: biblioteci pustii, consumul cultural cel mai scăzut din Europa, analfabetism funcțional larg răspândit printre tineri etc. Lăsați-i pe ăștia care produc cultura română națională (cu care ne mândrim dacă sunt în manuale și, evident, morți) sau câmpineană într-un țarc, cronic subfinanțați, pentru că nu avem nevoie de ei. Pentru că nu avem nevoie de o societate civilizată, până la urmă. „Cultura elitistă” înseamnă dezbateri, prezența scriitorilor în societate, exprimarea de către poet a sentimentului de dragoste, descrierea unor locuri care pot fi chiar lângă strada ta, întâmplări hazlii cu și despre cei care au trăit în Câmpina (dupa cum voia dl Ciupală, dar în lipsa finanțării publice este greu de crezut că vom avea o nouă carte a acestei memorii vii a Câmpinei) care nu aduc a filosofie kantiană. Unele centre culturale din țară au fost foarte active și în timpul pandemiei (cel din Pitești, cel din Brașov), inovând, folosind on-line-ul etc. Mereu la alții se poate, dar la noi nu” – este de părere Codruț Constantinescu.

• La rândul său, prof. dr. Nicolae Geantă, scriitor și pastor, se arată critic cu privire la modul în care au fost alocați și cheltuiți până acum banii din bugetul local pentru actul cultural, dar este încrezător că odată cu înființarea unui centru cultural care să funcționeze pe principiul promovării profesionalismului, fără intervenția politicului, lucrurile ar putea merge într-o direcție bună.

„Este regretabil să aflăm abia acum că actul spiritual câmpinean reprezintă numai 10% din investițiile pentru cultură, 90% din fonduri fiind cheltuieli administrative”

„Din capul locului spun că ar fi benefic. În primul rând pentru că un Centru Cultural este unul interdisciplinar. Este destinat lecturii, artei plastice, teatrului, cinematografiei și de ce nu publicisticii, sau poate (pe viitor) vlogăritului. Cu spații largi, cu posibilități de organizare a unor expoziții, concursuri, cursuri, specializări etc, capitol la care Municipiul Câmpina este deficitar. Ori poate dezinteresat. (Trebuie să recunoaștem, urbea dintre Prahova și Doftana nu mai reprezintă cultural potențialul de altădată, dar focul încă mocnește. Deci nu trebuie lăsat să se stingă). În al doilea rând, cred că este nevoie de un astfel de Centru în orașul nostru mai ales în contextul social contemporan unde non-valorile au devenit norme culturale, fake-urile predomină calitatea, societatea coboară zilnic spre niciunde… Trăim un marasm spiritual, unde obscenul, trivialul, macabrul este promovat pe bandă largă. Trăim vremuri de restriște. Însă în vremuri de restriște, Cultura nu are voie să tacă. Trebuie să fie ca un străjer ce păzește sus pe ziduri.
Reunirea celor patru edificii câmpinene sub un singur manager poate fi o formulă de succes mai mult din punct de vedere administrativ, reducerea de cheltuieli pe salarii, întreținere etc nu poate însă compensa profesionalismul. Profesioniștii întotdeauna costă. Iar costurile sunt jertfe. Investiții. Eu cred că actul cultural nu se face cu reduceri. De fapt se face, dar nu calitativ. De top.
Este regretabil să aflăm abia acum că actul spiritual câmpinean reprezintă numai 10% din investițiile pentru cultură, 90% din fonduri fiind cheltuieli administrative! Niciun patron din lume nu ar accepta o afacere cu productivitate atât de redusă. Mai bine zis cu pierderi atât de mari. Și ineficiență atât de scump plătită!
Pe de altă parte, cele patru instituții au fost, cel puțin în ultimii 20 de ani, mai mult o bonificare oferită pentru servilism politic decât pentru promovarea actului cultural. Și în acest context apare diletantismul, lipsa de seriozitate, marginalizarea valorilor, interesele egocentrice, favoritismul. Ani de-a rândul, actul cultural câmpinean s-a desfășurat șchiopătând. Cu un picior amputat. Cu acțiuni mai mult bifate pe agendă decât aducătoare de rod. Cu premii împărțite generos între aceiași, veșnic aceiași abonați. Iar școlile, tinerii, publicul larg, masele în general, cei care trebuiau să aibă acces din plin la cultură au fost cvasi-inexistenți.
Ar fi benefic un singur coordonator/ manager al Centrului, dar este imperios necesar să NU fie un personaj înregimentat politic. Și nici atât să fie neinițiat, paralel cu cultura, decența, valorile morale și spirituale sau lipsa de impact public. Un manager cultural trebuie să fie influencer. Producător de cultură. De valori. De scări care ne urcă.
Când vine vorba despre sumele alocate pentru valori, cheltuielile niciodată nu sunt suficiente. Colecționarii dau averi să pună mâna pe capodopere. Însă feed-back-ul cheltuielilor, mai ales publice, trebuie minuțios monitorizat. Desigur banii cheltuiți pe cultură în ultimele decenii la Câmpina au fost insuficienți. Rezultatele au fost, evident, pe măsură. Însă durerea profundă este că, deși insuficiente, sumele s-au cheltuit ineficient! Irosiți pe anumite publicații, sărbători, premieri, protocoale etc. Irosiți pe premieri gen „noi între noi”. Irosiți pe spectacole stradale prea costisitoare. De ce spun irosiți? Pentru că deși s-au cheltuit nu prea s-a văzut pe ce… Câmpina are nevoie de un Centru Cultural, de o nouă organigramă a locurilor de muncă, de o investiție suficientă în lectură, artă, teatru, carte. Dar înainte de toate are nevoie de oameni de cultură. Cultura nu se poate face fără ei! Fără personalități remarcante, Cultura e un oribil kitsch. Adică vom pune egal între non-valori și valori. Și asta e cel mai mare pericol care ne poate lovi!”