În preajma izbucnirii Primului Război Mondial, Câmpina era un oraș industrial important datorită, în primul rând, extragerii și prelucrării petrolului. Acest fapt a dus la o dinamică demografică ascendentă, în anul 1899 populația localității fiind de 3.779 locuitori, în anul 1910 de 5017 locuitori, iar în 1914 de 8.859 locuitori [1]. În anul 1915, numărul locuitorilor era de 8.953 [2]. O parte dintre aceștia erau străini, în special specialiști în industria petrolului, ceea ce conferea localității un aspect european. Diversitatea etnică şi religioasă reiese şi dintr-o statistică referitoare la luna aprilie 1913, când a avut loc o căsătorie între români ortodocși și s-au născut 10 băieți și 13 fete, dintre care unul nelegitim. Dintre aceștia 15 erau ortodocși, 4 mozaici, 2 catolici, 2 protestanți, iar ca origine 11 erau români, 8 străini și 4 fără protecție (cu părinți fără cetățenie) [3].
Viaţa economică
În domeniul extracţiei petrolului, Câmpina ocupa în preajma izbucnirii războiului locul al treilea pe țară, după Moreni și Buștenari [4]. În anul 1914 existau în localitate 284 de sonde, în anul 1915 erau 287, iar în anul 1916 se înregistrau 292 [5]. Producția Schelei Câmpina era de 174.513 tone în anul 1914, de 120.657 în anul 1915 și de 57.600 tone în anul 1916, scădere datorată izbucnirii războiului [6].
În ceea ce privește prelucrarea petrolului, rafinăria societății „Steaua Română” ocupa locul I pe țară având, în anul 1916, o capacitate anuală de distilare de 851.929 tone, pe locul al II-lea fiind rafinăria „Astra Română” din Ploiești cu o capacitate de distilare de 723.985 tone [7]. Rafinăria era deservită și de o fabrică de acid sulfuric.
Peisajul industrial era completat cu întreprinderi care deserveau industria petrolieră sau aveau alte domenii de activitate precum Atelierele Centrale, înființate în anul 1898, uzina electrică, înființată în anul 1905, fabrica de bijuterii a contesei Martha de Bloome, fiica prințului Dimitrie Barbu Știrbei, înființată în 1910 și turnătoria fraților Ziptzer, înființată în 1911 [8]. Industria textilă era reprezentată de fabrica de tricotaje înființată în 1912 de către Nicolae Șerbănescu. La înființare avea 5 funcționari, 3 tehnicieni, 74 de lucrători, fiind utilată cu 90 războaie de țesut și cu mașini de fabricat ciorapi [9].
Sectorul financiar era reprezentat de banca „Câmpina”, societate anonimă pe acțiuni, care se afla pe strada Carol I, nr. 55 și avea, în anul 1915, un capital de 400.000 lei. Președinte al consiliului de administrație era prințul G. V. Bibescu, iar beneficiul net pe anul 1915 a fost în valoare de 18.802,57 lei [10]. Existau și băncile „Salvatorul” și „Speranța”, organizate ca societăți economice cooperatiste.
Sectorul serviciilor era bine reprezentat de micii comercianți. Firmele acestora aveau denumiri ce atestă umorul și ingeniozitatea câmpinenilor precum: „Pomul de aur” (manufactură), „Doi cai albi” (curelărie), „La pomul verde” (băuturi), „La cântarul drept” (băuturi), „Frizeria Parisiană”, „Telefonistul vesel” (îmbrăcăminte), „La broasca țestoasă” (băuturi), „Băieții veseli” (coloniale), „Dă-ne Doamne…” (băuturi), „Doi trandafiri” (manufactură), „La șicul parizian” (croitorie), „La ceata lui Jianu” (haine), „La Cristofor Columb – descoperitorul Americii” (restaurant), „Părul alb” (fabrică de săpun), „Romulus și Remus” (băuturi) etc.[11] Un rol important în viața orașului aveau și tipografia lui George Gologan și librăria lui Ion Crăciun, foarte bine aprovizionată.
Existau și două hoteluri, și anume, „Bulevard”, situat pe bulevardul Elisabeta, nr. 1 și „Regal”, aflat pe strada Carol I [12].
Viaţa socială și politică
Câmpina fiind un oraș industrial, muncitorii și specialiștii în industrie aveau o pondere importantă în structura socială a localității. În anul 1913 se înregistrau, la Schela Câmpina, 1279 lucrători români și 78 străini, în anul 1914 erau 1435 români și 70 străini, în anul 1915 erau 1079 români și 65 străini, iar în anul 1916 erau 1031 români și 31 străini [13]. Evoluția descendentă s-a datorat izbucnirii războiului mondial. O parte din lucrători proveneau din satele învecinate. Un clasament în funcție de ponderea lucrătorilor la Schela Câmpina se prezenta astfel: 1. Bănești-Urleta; 2. Provițele; 3. Cornu; 4. Brezele; 5. Telega-Șotrile; 6. Brebu [14]. La rândul său, rafinăria avea peste 1.000 de lucrători.
În ceea ce privește salariile, în anul 1913 sondorii români aveau între 1,50 – 6 lei, iar cei străini între 3-4 lei, maiștri sondori români aveau între 120-300 lei, iar cei străini între 170-772 lei, maiștri sondori șefi români aveau între 210-400 lei, iar cei străini între 300 și 1030 lei [15]. Se observă că specialiștii străini erau plătiți mai bine.
În anul 1914, se înregistrau următoarele prețuri mijlocii: jimblă – 0,31 lei/ kilogramul, pâine categoria a doua – 0,25 lei, pâine categoria a treia – 0,21 lei, 1 kilogram carne de vacă – 1,01 lei, de porc – 1,20 lei, de oaie – 0,97 lei, kilogramul de brânză era 1,83 lei, de măsline – 1,86 lei, de zahăr – 1,25 lei, de orez – 0,70 lei și de cafea – 3,18 lei [16]. Rezultă că un sondor își putea lua din salariu cam 5 pâini categoria a doua, un kilogram de carne de vacă, unul de brânză și unul de zahăr. O situație mult mai bună o aveau maiștri sondori și sondori șefi.
Societăţile petroliere au luat unele măsuri pentru îmbunătăţirea situaţiei angajaţilor. „Steaua Română” asigura asistenţă medicală şi avea băi de abur şi minerale. „Astra Română”, care avea direcţia tehnică la Câmpina, şi-a asociat funcționarii la „Fondul de prevedere de la Haga” pentru a le asigura un venit suplimentar după pensionare. Contribuția lunară la acest fond a fost asigurată printr-o gratificație automată de 10%, acordată de societate tuturor ce aderaseră la acest fond [17].
Câmpina fiind un centru muncitoresc, exista o mișcare social-democrată activă. La congresul extraordinar al Partidului Social-Democrat și al mișcării sindicale din 10 august 1914 a participat Paul Marc din partea Clubului Social-Democrat din Câmpina [18]. În ziua de 24 august 1914, a avut loc la Câmpina o întrunire publică antirăzboinică, unde au luat cuvântul Olimpiu Georgescu, Paul Marc, Maria Aricescu și Gheorghe Cristescu [19].
În adunarea generală din 13 iulie 1914, ținută la Câmpina, s-au votat Statutele Asociației funcționarilor industriei române de petrol care își avea sediul în localitatea prahoveană. Scopul asociației era ridicarea nivelului cultural, moral și social al funcționarilor din industria petrolului [20].
Din anul 1912 funcționa în localitate filiala Societății Naționale de Cruce Roșie, cu sediul în strada Lahovary, nr. 6. Obiectivul acesteia pe timp de pace consta în realizarea operelor de asistență socială. Anual erau trimiși copii în colonia Carmen Sylva, la mare, unde filiala avea rezervate 50 de locuri [21].
În perioada 1914-1916, primar al orașului a fost Dem I. Ștefănescu, membru al Partidului Național Liberal. Acesta era considerat „primul primar sub a cărui rodnică gospodărire a început să se modernizeze Câmpina”.[22] Chiar în preajma intrării României în război, începea, în mai 1916, trasarea străzii numite Al. G. Radovici (șef al PNL Prahova ), care făcea legătura între străzile Carol I și I. C. Brătianu. Primarul era direct interesat în realizarea acestei străzi (actuala stradă Henri Coandă) pentru că își construia „Casa cu ceas”, care este prezentă și astăzi în peisajul localității [23]. În iunie 1916 începea lărgirea străzii „G. Gr. Cantacuzino” care ușura accesul pe dealul Muscel. [24]
Cultura și viaţa cotidiană
Înainte de război funcționau în oraș 6 școli primare și anume: școlile 1 și 2 băieți, 1 și 2 fete și școlile mixte din cartierele Broaște și Slobozia. [25] Existau și 4 biserici ortodoxe, una romano-catolică și o sinagogă.
În localitate se tipăreau și câteva organe de presă. Între 31 mai 1915 şi 24 iulie 1916 apare „Gazeta Câmpinei”, definită drept organ independent şi de interes general, având ca redactor şi apoi director pe V. I. Saidac. Apărea duminica şi costa 10 bani numărul. [26] „Glasul Muncii” era organul de presă al mişcării socialiste câmpinene, iar „Sondorul” al muncitorilor şi funcţionarilor din industria petrolieră. [27]
La tipografia George I. Gologan s-au tipărit şi o serie de cărţi precum „Industria şi comerciul petrolului”, scrisă de Vasile Iscu, specialist de mare valoare, apărută în anul 1916. În acelaşi an apărea cartea lui Victor Anestin, intitulată „Povestea vulcanilor”. De astfel, procentul ştiutorilor de carte era de 75%, Câmpina fiind pe locul al doilea pe țară, împreună cu Bucureștiul, fiind depășită doar de Sinaia, care avea un procent de 78%. [28]
Existau în localitate şi diferite variante pentru relaxare şi petrecere a timpului liber. La hotelurile „Regal” şi „Continental” aveau loc spectacole de „varieteu”, iar la restaurantul și hotelul „Bulevard” cânta orchestra dirijată de Marin Bazarcă și funcționa un cinematograf. [29] Spectacole cinematografice, dar și reprezentații teatrale, aveau loc la sala „Monovici”. Astfel, în zilele de 20 și 21 iunie 1915, teatrul Nottara din București a prezentat spectacolele „Pro patria” și „Nebunul din amor”.[30]
Uneori, întreprinzătorii câmpineni înregistrau și eșecuri. În februarie 1915, Banca Centrală din Ploiești trecea la executarea lui Ioan Gonțescu pentru un împrumut de 15.000 lei pentru care își ipotecase imobilul din strada Carol I nr. 48, având 24 de încăperi, parter și etaj, pivniță, grajd și scenă pentru teatru de vară.[31]
Existau și cazuri de înșelăciuni și încălcare a legii. Lazăr Neinhorn, care avea un atelier pentru curățat haine, a luat hainele și banii de la 5 câmpineni și nu le-a mai restituit, dispărând din oraș. El era condamnat de către Judecătoria Câmpina, în martie 1915, la o lună închisoare corecțională, pentru abuz de încredere.[32]
Izbucnirea războiului mondial a dus la o serie de restricții și privațiuni. În 1916 au fost dați în judecată pentru contravenții la legea prețurilor maximale comercianții Nae Goia, Nicolae Filcea și Maria Costea.[33]
Datorită prezenței străinilor în oraș s-au înregistrat și acțiuni de spionaj, în care a fost implicată conducerea societății „Steaua Română”. Directorul general al acesteia, Alfred Gunther era și ofițer german de informații. Prin el, „Steaua Română” dădea bani pentru coruperea jurnaliștilor români, decontați, fără justificări scriptice, direct la Deutsche Bank din Berlin. Alături de Gunther mai acționa și Joseph Hennenvogel, tot de la „Steaua Română”. S-a încercat, printre alții, și coruperea lui C. Mille, fondatorul ziarului „Adevărul”, dar nu s-a reușit, acesta respingând cu indignare suma de 8 milioane lei care i-a fost oferită.[34] De astfel, Siguranța Generală a Statului a creat o sub-brigadă specială la Câmpina, în 1914, pentru a asigura securitatea schelelor petroliere de pe Valea Prahovei.[35]
În august 1916, începea războiul pentru reîntregire națională, în care și câmpinenii au dat jertfa lor de sânge, iar orașul a suferit distrugerile provocate ca urmare a evoluției conflagrației și a ocupației străine. Sfârșitul războiului și realizarea României Mari inaugura o nouă etapă și în dezvoltarea localității prahovene.
Marius ZAHARIA
Profesor la Școala „B. P. Hasdeu” Câmpina
Lista de referințe
1. Arhivele Naționale Direcția Județeană ( A.N.D.J.) Prahova, fond Fabrica de tricotaje Manole Șerbănescu, 1934-1948, f.2.
2. A.N.D.J. Prahova, fond Primăria Câmpina, dosar 59/1916, f.70.
3. A.N.D.J. Prahova, fond Primăria Câmpina, dosar 3/1917, f. 5.
4. A.N.D.J. Prahova, fond Primăria Câmpina, dosar 57/1917, f. 52.
5. A.N.D.J. Prahova, fond Prefectura județului Prahova, dosar 109/1919, f.22.
6. Anuarul statistic al României între 1915-1916, (1919), București: Tipografia Curții Regale F. Gobl, fii.
7. Anuarul statistic al României, 1922 (1923), București: Tipografia Curții Regale F. Gobl, fii.
8. Baicu, Şt. Ion (1996), Din istoria social-democrației în Valea Prahovei în Epoca Modernă, Ploiești: Editura Prahova.
9. Botiș, Radu, Legăturile lui Ioan Slavici cu Prahova, în http://confluențe.org., 1922/2016, accesat la 10. 07. 2018.
10. Cratochvil, Dan, Silviu (1990), Monografia orașului Câmpina, Câmpina: Casa de cultură.
11. Dobrescu, Constantin; Rachieru Mihai; Baicu Șt. Ion (2000), Viața politică prahoveană 1919-1938, Documente, Cerașu: Scrisul prahovean.
12. Gazeta Câmpinei, 22/1916, p.2.
13. Golopenția, Anton; Golopenția Sanda (1999), Statistică, demografie și geopolitică, București: Univers enciclopedic.
14. Institutul Central de Statistică (1938) Instituțiile de asistență socială și de ocrotire: Rezultatele recensământului instituțiilor de asistență social și de ocrotire din 1 ianuarie 1936, București: Editura Institutului Central de Statistică.
15. Monitorul oficial al României, 171/31.10.1913, p. 7.244.
16. Monitorul oficial al României, 264/28.02.1915,p. 11.828.
17. Monitorul oficial al României, 248/07.02.1916, p. 10.428.
18. Monitorul Petrolului Român/ Moniteur du Petrole Roumain, 12/1916, p.553.
19. Pizanty, Mihail (1938), Aria exploatării petrolifere în România: Textul întregit al Conferinței rostite pe ziua de 19 iulie 1938, București: Tiparul Cartea Românească.
20. Statutele Asociației funcționarilor industriei române de petrol (1914), Câmpina: Tipografia George I. Gologan.
21. Stoica, Ion, Astra Română – 100 de ani de la înființare, în Neamul românesc, 23.09.2010.
22. Stoica, Ion; Dragomir Vasile (2016) Un secol de petrol, 1900-2000, București: CreateSpace Independent Publishing Platform.
23. Şovăială, Ion (2017), Câmpina, pagini dintr-o istorie în date (II), București: Editura Fundației Culturale Libra.
24. Ștefănescu, Ion, et. alia (1980), Albumul Muzeului republican al petrolului, Ploiești.
25. Teodorescu, Stoica (1924), Monografia orașului Câmpina, Istoric și documente, Câmpina: Tipografia „Gutenberg”,Mihail S. Gheorghiu.
26. biblacad.ro/bnr/pprpubl.php., accesat la 06.06.2018.
27.http://www.scrigroup.com/istorie-politica/istorie/STRUCTURA-SI-ACTIVITATEA-SERVI75324.php., accesat la 11.06.2018.
Note:
1 Anuarul statistic…, 1919,:18.
2 Anuarul statistic…,1923:28.
3 Monitorul oficial…,171/1913:7244.
4 Stoica, Dragomir, 2016:62.
5 Teodorescu, 1924:132.
6 Pizanty, 1938:35.
7 M.P.R., 12/1916:553.
8 Cratochvil,1990: 52-53.
9 A.N.D.J. Prahova-Fabrica de tricotaje Manole Șerbănescu, 1934-1948:2.
10 Monitorul oficial…,248/1916:10.428.
11 Șovăială, 2017:125.
12 A.N.D.J. Prahova-Primăria Câmpina, 3/1917:5.
13 Teodorescu, 1924:135.
14 Ibidem.
15 Anuarul statistic…,1919:204.
16 Ibidem:156-158.
17 Stoica,2010:19.
18 Baicu, 1996:239.
19 Ibidem:240.
20 Statutele…, 1914:1.
21 Institutul Central de Statistică,1938:158.
22 Dobrescu, Racheru, Baicu, 2000:300.
23 A.N.D.J. Prahova, Primăria Câmpina, 57/1917:52
24 Ibidem, 59/1916:70
25 A.N.D.J. Prahova, Prefectura…, 109/1919:22.
26 Biblacad.ro
27 Ştefănescu et alia, 1980:45.
28 A.Golopenția, S.Golopenția,1999:411.
29 Șovăială. 2017:123-124.
30 Ibidem:127.
31 Monitorul oficial,264/1915:11.828.
32 Ibidem, 269/1915:12.078-12.079.
33 Gazeta Câmpinei, 22/1916:2.
34 Botiș, în Confluențe, 1922/2016:online.
35 www.scrigroup.com.
Articolul apare intocmai si in Anuarul Societatii de Stiinte Istorice filiala Campina / 2018, recent publicat.
Din păcate, obiceiul de a publica un articol în mai multe reviste odată, se întâlnește frecvent (vezi articole ,cu conținut identic, apărute și în „Oglinda”, apoi în „Revista nouă” și terminând cu „Anuarul SSI-filiala Câmpina”).Se practică și la „case mari”!