Cultură

CÂMPINA CENTENARĂ. Construcții de azi, existente și acum un veac. Ep.9: Vila Gogu Ștefănescu („Casa cu grifoni”)/ 1

Despre clădirea unde funcționează azi Primăria s-a scris mai mult de-a lungul ultimelor decenii, așa că nu voi repeta aici informațiile în general știute de câmpineni – și nu numai. Fac o singură trimitere (pentru cititorii mai tineri), și anume la interviul cu nepotul de frate al celui care a ridicat-o, aflat la pag. 115 în cartea „Câmpina de altădată” (vol. I, 2003) a Simonei Luncașu. Ca orice câmpinean, și eu am amintiri legate de acest loc: prin anii ’90, în gimnaziu, făceam în anexele din spate orele de practică (traforaj) cu maistrul Rozini, și țin minte atmosfera de casă bântuită a clădirii principale, care multă vreme fusese internat al liceului de petrol, și se afla în părăsire.
Recent, în cercetările mele, am găsit autorizația de construcție a vilei (din păcate fără planuri). Pornind de la acest document, am să pomenesc câteva amănunte uitate despre afaceristul Gheorghe „Gogu” Ștefănescu, născut chiar la Câmpina și ajuns unul dintre marii exploatatori de petrol la cumpăna veacurilor XIX-XX. Se pare că el își făcuse un nume ca industriaș de petrol dinainte de anul 1900, pentru că atunci a fost decorat de regele Carol I cu ordinul „Coroana României”, în grad de cavaler; peste nouă ani avea să fie înaintat la gradul de ofițer (în timp ce fratelui său Alexandru – ca administrator al șantierului său – și inginerului Bucșeneanu – ca șef al șantierului – li se conferea medalia „Serviciul Credincios”).
În orice caz, Gogu Ștefănescu primea de la Primăria Câmpina autorizația de construcție nr. 363/ 24 Martie 1901, pentru a-și ridica o „casă de locuit, construcție de zid acoperită cu fier”, la adresa Bd. Carol I nr. 11 (așa s-a numit Bulevardul Elisabeta – actual Culturii – pe vremea uitată când artera principală a orașului era numită Strada Municipală); se mai menționa că „alinierea se va retrage în direcțiunea împrejmuirii vecinului său C. Constantinescu” (vecin pe care l-am găsit prin arhive în acea zonă și după 1918, având casă și un atelier). Informația se potrivește cu fotografia datată 1901 de la punerea pietrei de temelie a clădirii, care va fi avut loc în acea primăvară (fotografie aflată în colecția Alin Ciupală și publicată în albumul său, aflată și la loc de cinste în holul actualei primării).
În același timp, Gogu Ștefănescu mergea la Londra pentru a-și oferi terenurile petrolifere din zona Buștenari, ca parte în constituirea unei societăți cu capital britanic (175.000 lire) numite „Telega Oil Co.”, al cărei șef de exploatări urma să fie chiar el, împreună cu un inginer englez. Afacerile erau foarte dinamice: peste doi ani firma era absorbită de una germană, iar peste alți patru intra în componența marii societăți „Concordia”. Din 1902 însă, când și-a terminat casa de pe bulevard, Gogu Ștefănescu apare cu propria firmă de exploatare, ce avea câteva sonde (una a și erupt în acel an, alimentând apoi un mare incendiu). Puțini mai știu că el a ajuns și primar al orașului, în perioada 1902-1904, când semna și articole în presa locală; sub administrația sa a avut loc desființarea celor patru bariere ale orașului (Bănești, Broaștele, Măcelaru și Gară).
Tot din arhive am aflat și faptul că la 1 decembrie 1908 a introdus lumină electrică în vila sa (din rețeaua publică a primăriei, înființată în acel an); așadar premiera cu curentul electric de la generatorul propriu a ținut doar până s-a electrificat orașul, fiind probabil mai ieftină lumina din rețeaua publică. La un moment dat, se pare că vila a fost trecută pe numele soției magnatului, Eliza Ștefănescu, născută Văleanu, și care se ocupa, în buna tradiție a vremii, cu opere de caritate. În vremea ocupației germane, clădirea a fost rechiziționată de comandatura Etapei mobile 260 (condusă de generalul Paul Josephthal), dar a funcționat în ea și Poliția, care plătea chirie proprietarei. Tot sub numele Elizei apare casa și după război, în listele cu abonați la curentul electric, și tot ea era cea care vindea, la 1920, clădirea, pentru suma de 120.000 lei, Școlii de Maiștri Sondori – în fapt Ministerului de Industrie.
Paul Josephthal
Așadar nu a fost chiar o donație, așa cum se spune mereu, și mai ales nu a fost de la bun început sediul școlii menționate, așa cum cred mulți. Școala de Sondori fusese înființată din 1904, și a funcționat cu chirie în diverse clădiri din oraș (una dintre adrese era pe strada Hasdeu) sau chiar în incinta școlii primare. La cumpărarea „casei cu grifoni” au contribuit și societățile petroliere ale orașului, dar și inginerul Alimăneșteanu, inițiatorul școlii, al cărui nume avea să-l poarte instituția după anul 1924 – când a fost inaugurată festiv clădirea, odată cu serbarea a două decenii de la înființarea școlii). Am mai gasit prin arhive și autorizația de conectare la gaze a clădirii, din septembrie 1940. Din nefericire până acum n-am reușit să ajung la rudele în viață ale lui Gogu Ștefănescu, pentru a ilustra articolul și cu fotografii de epocă din familie.
Tavanul pictat al parterului, restaurat
(sursa: www.primariacampina.ro)
Despre Vila Gogu Ștefănescu a scris foarte frumos, din punct de vedere arhitectural și artistic, istoricul de arhitectură Valentin Mandache, acum opt ani, pe blogul său (casedeepoca.wordpress.com). Din păcate nici până azi nu s-a putut afla arhitectul care a proiectat această bijuterie în stil Beaux Arts de la începutul veacului trecut. Tot ce se poate spune este că o vilă foarte similară, dar mai puțin spectaculoasă (ce găzduiește azi Primăria din Târgoviște), datând din aceeași perioadă, e opera unui arhitect/ antreprenor italian. Mai e de amintit că imobilul, deși este protejat ca monument istoric din anul 1991, a fost mereu datat greșit în listele oficiale: inițial cu „mijlocul sec. XIX”, apoi din anul 2004 și până în prezent, cu anul „1928”, care nu este nici măcar o bornă cronologică în existența sa. E mai important, însă, că ea se află în clasa A (monumente de importanță națională), alături de alte patru clădiri din orașul nostru, și că e unul dintre rarele exemple de calitate în restaurare.
Mădălin-Cristian FOCŞA
 
Rog în continuare pe cei ce știu povestea unor clădiri centenare și pot sprijini viitoare episoade, să mă contacteze; îi aștept oricând și la Centrul de Informare Turistică (lângă BCR). Tel. 0722560566, e-mail: madalin.focsa@gmail.com.

Partea a 2-a a episodului despre Vila Gogu Ştefănescu poate fi citită AICI
Episodul 8, despre Casa Gheorghe Macri, poate fi citit AICI

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare