Pe strada Griviței, la colț cu strada Alecsandri (fostă Băicoianu), câmpinenii pot admira una dintre cele mai impunătoare proprietăți din anii de aur ai orașului. Știută de toate generațiile, casa are azi o curte plină de vegetație, așa că doar în anotimpul rece se descoperă mai bine privirilor. Sub haina ei de mister romantic, această veche reședință cu aer boieresc ne amintește de gloria apusă a petrolului câmpinean, când locul atrăgea ca un magnet aventurieri și întreprinzători din toate colțurile Europei, și nu numai.
La începutul veacului trecut, în anii cei mai efervescenți ai orașului, un evreu câmpinean pe nume Jean Goldfeld se asocia cu alți conaționali – dintre care concitadinul său Adolf Leibovici – într-o firmă de comerț de lemnărie și cherestea, la care el contribuia, abil, doar cu „priceperea și experiența”, iar ceilalți cu capitalul. Se pare că era și funcționar la societatea „Steaua Română” (pe la 1903 soția sa câștigase titlul de regină a unui bal mascat la clubul funcționarilor acesteia – episod relatat în ziarul „Adevărul”). La câțiva ani după lansarea în afaceri, îl găsim pe Goldfeld concesionând primele terenuri petrolifere în împrejurimi. Va continua timp de trei decenii această activitate, în special la Telega și Băicoi, având propriile firme de exploatare a țițeiului, fiind probabil și unul dintre marii speculatori imobiliari. Afacerist poate fără mari scrupule, el ajunge să fie condamnat în 1909 la un an de închisoare corecțională, pentru fals în acte private și înșelăciune. Face tot posibilul să scape (nu doar recursuri, ci și o mutare prudentă la Paris – unde se afla în momentul în care justiția a decis să-și execute pedeapsa la Văcărești), lăsându-și soția să se ocupe de afacerile de acasă.
În mai 1911 primăria dădea autorizație de construcție pe numele Olgăi J. Goldfeld pentru o vilă superbă, înaltă, proiectată în stilul neo-românesc al finelui de Belle Époque, cu patru saloane principale, pivniță și trei intrări, aflată într-o intersecție din zona rezidențială „high-life”. Proiectul fațadei din strada Griviței (vezi foto – puțin modificat la construcție) ușurează identificarea și arată că vila a ajuns aproape neschimbată până la noi; în perioada interbelică adresa era Griviței nr.8, azi este nr.87. Observăm că intrarea secundară era pentru biroul de lucru al afaceristului, care va locui în vilă cel puțin până prin anii ’20.
Odată problema de justiție depășită, Jean Goldfeld rămânea printre cei mai avuți evrei din oraș: la 1914 își deschide o afacere secundară (o fabrică de ceramică) și tot în aceeași perioadă apare ca cel mai generos donator pentru fondul flotei naționale (dintre cei cca 100 membri câmpineni ai Uniunii Evreilor Pământeni). Culmea este că în timpul războiului (când servea ca „milițian” – deci la vârsta de peste 40 ani) se pare că a dezertat și chiar ar fi spionat anterior pentru inamic: în noiembrie 1917 curtea marțială a Armatei I emitea din Bârlad un mandat de aducere pe numele său. A ieșit cumva și din acest episod, reluându-și după război afacerile cu petrol: la 1919 făcea parte din consiliul de administrație al unei bănci petroliere care-și investea profitul în crearea unor ateliere mecanice la Câmpina.
Povestea vilei continuă AICI, partea a doua fiind dedicată – cu ocazia centenarului actului final al Întregirii – unui patriot câmpinean ce a pus umărul la acest vis împlinit, şi care a ajuns proprietar al casei între războaie.
Mădălin-Cristian FOCŞA
P.S. Îi rog pe proprietarii (actuali sau vechi) ai acestor clădiri, să mă contacteze oricând, dacă au ceva de adăugat ori corectat la ceea ce apare în aceste episoade. La fel și pe orice câmpinean care știe povestea unei asemenea clădiri centenare, pentru a colabora la aceste modeste încercări de conștientizare a patrimoniului nostru identitar. Tel. 0722560566, e-mail: madalin.focsa@gmail.com.
Episodul 4, despre casa bătrânească şi cârciuma Fiilcea, poate fi citit AICI
Am omis sa adaug ca Jean Goldfeld a avut si o fabrica de ceramica in Broaste, pe actuala Cale a Doftanei, infiintata in 1914 impreuna cu asociatul sau campinean, Richard Schmidt.
Noi cercetări arată că Goldfeld era venit din Galați, unde în 1899 i se născuse fiul Alexandru. Până să-și cumpere acest loc de casă (unde funcționase oficiul telegrafic și poștal), el a locuit pe centru, la adresa bd.Carol nr.69.