CÂMPINA CENTENARĂ. Construcții de azi, existente și acum un veac. Ep.9: Vila Gogu Ștefănescu (2)

Perseverența aduce rezultate: „Casa cu grifoni” era prea importantă pentru a o expedia într-o pagină de ziar – așadar revin săptămâna aceasta cu a doua parte a episodului, după ce între timp am reușit să obțin imagini de epocă din familia petrolistului Gogu Ștefănescu – cel care a ridicat-o, așa cum am văzut, în anii 1901-1902.

La pagina 167 a marelui album „Câmpina. O istorie în imagini, 1503-2003” apare fotografia din 1897 a
polițaiului-șef al orașului Câmpina, Costache Ștefănescu; personaj cu mare prestanță și autoritate, acesta a trăit între anii 1835 – 1906, și nu era altul decât tatăl lui Gogu Ștefănescu și al fratelui și surorilor acestuia: Filofteia, Domnica și Alexandru (v. foto, cca 1900).

Născut așadar la Câmpina, în anul 1867, Gogu Ștefănescu era un bărbat înalt, foarte plăcut, cu mare
carismă, care de tânăr s-a lansat în afaceri – chiar din anii când se înființa la Câmpina prima schelă petrolieră din țară; prosperând rapid, când a fost decorat abia avea 33 ani, iar când a ajuns primar 35. Într-o epocă în care se afirmau mai mult specialiștii străini, Gogu Ștefănescu a fost poate primul băștinaș câmpinean ajuns magnat al petrolului; cu siguranță l-a cunoscut bine și pe pionierul Dumitru Hernia, care murise în 1885.

Pe fratele său Alexandru (mai mic cu 10 ani) îl luase partener în afaceri, dar au ajuns să împartă frățește chiar și soțiile: au fost căsătoriți cu două surori (vezi foto: nunta lui Alexandru în 1904, chiar pe treptele „casei cu grifoni”), fiice ale unui venerabil preot din Ploiești, Ioan Văleanu (ctitor al bisericii Sf. Vineri).

Gogu se însurase probabil înainte de 1900, iar soția lui Eliza a rămas cu somptuoasa vilă atunci când au divorțat – cândva după 1910. Eliza Ștefănescu-Văleanu s-a dedicat apoi mișcării filantropice și educative, fiind una dintre liderele organizației prahovene a Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor Române (SONFR), foarte activă în timpul războiului. S-a recăsătorit cu un doctor, iar după vinderea „casei cu grifoni” s-a mutat cu sora ei Maria, care locuia alături, la colț cu str. Plevnei. A părăsit Câmpina în 1935.

Revenind la Gogu Ștefănescu, acesta a avut mereu succes la femei: călătorind mult, aproape de vârsta de 50 ani s-a recăsătorit cu o nemțoaică din Köln, Heidy Kramer, cu care a avut și un fiu, Dinu (1913-1948; ajuns avocat) – de la care există urmași până astăzi.

Din acei ani datează și imaginile alăturate care arată un bărbat elegant, cu mustață răsucită și pălării
la modă. După Marele Război, Gogu Ștefănescu s-a mutat la București, unde a pus bazele unei societăți petroliere cu capital autohton: „Subsolul Român”. La bătrânețe el a trăit însă la Sibiu, cu ultima nevastă (săsoaică) murind acolo abia în 1959, la vârsta de 92 ani.

Merită să amintim aici și de fratele său Alexandru Ștefănescu – Câmpina (în fotografie, cu
familia, în anul 1928), care a locuit și el în „casa cu grifoni” așa cum își amintea fiul acestuia Călin, singurul rămas la Câmpina (vezi prima parte a episodului). S-a stabilit după război la Ploiești, devenind patron de ziare județene („Imparțialul” 1927-1944; „Ploieștii” 1938-1942) și scriitor talentat, poliglot. Deși a murit acolo în 1955, este înmormântat la Câmpina, păstrând orașului natal o afecțiune ce l-a făcut să-și alăture numele urbei la cel de familie. „De o sensibilitate deosebită, a fost permanent alături de întreaga familie, veghind cu mult tact și dragoste la viața copiilor și la dezvoltarea lor” (dintr-o evocare a nepotului său, Șerban Alexianu – fiul guvernatorului Transnistriei din anii ’40).