Zilele trecute, în curtea Bisericii Sfânta Treime, situată în zona centrală a municipiului Câmpina, au fost tăiați toți copacii care mărgineau latura de nord a lăcașului de cult. Supărați de faptul că arbori vechi de zeci de ani au fost tăiați fără cruțare, cetățenii și-au exprimat nemulțumirea pe rețelele de socializare. Aceștia reclamă faptul că ar fi fost tăiați și brazi care ar fi putut fi salvați de la tăiere.
„Nedumerirea mea este de ce s-au tăiat atât de mulți copaci în buricul orașului. Când toată lumea responsabilă încearcă să salveze ce a mai rămas din pământul ăsta, când ghețarii se topesc, pădurile iau foc și, de la an la an, încălzirea globală se accentuează, noi renunțăm și la ultima gură de oxigen dăruită gratuit de natură?! Mi-aș dori să știu ce argument are cel ce a luat această decizie, ținând cont de faptul că nouă din zece brazi erau sănătoși și abia ajunseseră la maturitate! Pot înțelege argumentația care susține evaluarea de către profesioniști, îngrijirea și salvarea copacilor acolo unde este posibil și intervenția radicală atunci când nu se mai poate face nimic cu respect și plan de reconstrucție. Este atât de importantă natura, iar oazele de verde sunt comori pentru orice oraș, de oriunde în lume” – spune Horia Petrovanu, unul dintre câmpinenii nemulțumiți de tăierea arborilor.
Acesta este și motivul pentru care am solicitat câteva explicații celor care sunt implicați direct în bunul mers al treburilor bisericii. Ne-a lămurit părintele Răzvan George Topală, preot al Bisericii Sfânta Treime alături de preotul paroh Gheorghe Mantu : „În fața bisericii erau plantați molizi, nu brazi. Acești molizi au fost tăiați având toate aprobările legale. Din cei zece molizi, o mare parte erau grav afectați de putregai. În ultimul an, patru arbori s-au înclinat foarte mult, astfel încât exista oricând riscul prăbușirii. La slujba Prohodului din acest an, chiar la momentul procesiunii în jurul bisericii, am fost speriați cumplit când la vijelia pornită brusc, acești molizi trosneau și se aplecau groaznic. Considerăm că, în felul acestam am evitat un real pericol. Nu am fost nicicum răuvoitori, pur și simplu am evitat un pericol iminent. Totodată, acum putem constata că biserica poate fi admirată integral, în toată splendoarea ei monumentală, fiind o clădire emblematică a acestui oraș” – ne-a declarat acesta.
Mai mult, preotul George Topală spune că există deja un proiect de design peisagistic care prevede reamenajarea spațiului verde. În plus, în curtea bisericii sunt în continuare și alți molizi, dar și alte soiuri de arbori cum ar nucii sau tuia înaltă.
Ca istoric și expert în patrimoniul cultural, și mai ales ca autor al studiului istorico-arhitectural al ansamblului acestei biserici, mă simt nevoit să fac precizarea că argumentul cu admirarea unei clădiri emblematice a orașului se referă strict la partea veche a bisericii, din nefericire prea puțin vizibilă din strada Eminescu. „Splendoarea” bisericii nu este așadar neapărat „monumentală”, cât armonioasă și chiar arhaică – și ea ne apare atunci când observăm vechile ancadramente de ferestre de la 1828, azi îngropate în ziduri. Ceea ce este monumental (însă mai degrabă în sens negativ) este în schimb masivul turn-clopotniță care se vede din strada Eminescu, o nefericită adăugire din epoca urbanismului haotic post-decembrist. Sperăm ca pe viitor noua perdea de arbori ce vor fi plantați, să poată ascunde privirilor acest turn, cu care niciun câmpinean educat nu s-ar putea mândri – pentru ca să poată prinde contur ideea de a muta accesul principal la biserică dinspre strada Republicii, pe sub clopotnița veche, sperăm restaurată și înfrumusețată – așa cum a fost inițial, până în perioada interbelică.
Ca geograf însă (având la bază deci și pregătire în domeniul mediului) vin cu o altă completar foarte necesară, pe care nu cred că alții vor avea curajul să o atingă.
În toate cazurile de felul acesta (și nu doar în Câmpina) se face o mare greșeală strategică în alegerea specialiștilor care să dea sfaturi. Cazul de față n-a făcut excepție, decizia fiind luată la recomandarea unor silvicultori sau ingineri silvici. Aceștia sunt foarte potriviți în ce privește domeniul lor de activitate: pădurea. Dar în cazul vegetației urbane, competențele acestora sunt limitate. Dânșii ar trebui să recomande tuturor beneficiarilor pe dendrologi sau pe arboriști, că nici măcar horticultorii nu sunt cei mai potriviți în asemenea cazuri.
Abordările silvicilor din România sunt de multe ori depășite în cazul vegetației urbane – dovadă și politicile de îngrijire a masei verzi urbane, care sunt un dezastru în cele mai multe locuri. E o poveste lungă, e o problemă sistemică aici. Silvicii si horticultorii (NU toți, în mod cert) sunt din nefericire autorii indirecți ai strategiei greșite cu care tratează societatea românească spațiul verde urban de cel puțin 3 decenii, pentru faptul că dânșii ascund societății rolul esențial al dendrologilor și arboriștilor (este edificator în acest sens însuși faptul că meseria de arborist e cvasi-necunoscută în România și chiar termenul abia își face loc în dicționare, în timp ce în țările civilizate toată lumea știe ce este un arborist).
Ca să rezum: să lași aceste cazuri pe mâna silvicultorilor și horticultorilor este ca si cum ai lăsa gestionarea durabilă a animalelor nu pe mâna zoologilor și ornitologilor asa cum trebuie, ci pe mâna …vânătorilor.
Așadar, cei care acuză parohia Sf.Treime în acest caz, ar trebui să știe că acuzele lor au o țintă falsă: în altă direcție e problema.
Tu le stii pe toate ca un om mare :))
Foarte util de citit este și acest interviu, cu unul dintre specialiștii în arbori urbani: https://www.formula-as.ro/2023/02/14/stefan-nica-fondator-al-asociatiei-romane-de-arboricultura-in-romania-copacii-se-macelaresc/
Istoric și expert?! Mvaaaai!!!
Si modest, gigea!