EDITORIAL. Două teme

Prima este tema trădării. Prezentă de-a lungul întregii noastre istorii: Decebal, Doja, Horia, Cloșca și Crișan, Mihai Viteazu, Brâncoveanu, Tudor Vladimirescu, Antim Ivireanul, chiar 23 august 1944, poate fi văzut ca atare, partizanii anti-comuniști din munți, peste tot a apărut trădarea. Sigur, nu ne comparăm cu glorioasa istorie a temei din Anglia, Franța sau Italia. Dar e o linie perpetuă și al cărui ultim reprezentant este Veștea. Oricîte alte „teorii” sofisticate s-ar vehicula, actul său de a negocia guvernarea fără știința conducerii partidului său rămîne unul profund imoral. O lovitură pe la spate. Ceea ce, să fim siguri, nu vestește deloc „stabilitate instituțională” și belșug, cum spune. Dimpotrivă.
Am urmărit duminică interviul lui Bolojan la Digi 24. Remarcabil: după ce toată ziua televiziunile și mediul online – care nu funcționează decît sub regimul isteriei continue – au titrat numai: scandal la Congresul PNL!, dl. Bolojan a fost calm, cît se poate de non-conflictual, abținîndu-se de la orice atacuri sau afirmații negative, nepunînd gaz pe foc, cum dorea moderatorul. Total opus cu ceea ce fac politicienii noștri cînd se văd într-un studio TV. Comparați cu ceea ce au clamat în aceste zile Antonescu sau Ponta sau Grindeanu. Spume pentru galerie. Bolojan a vorbit de soluții, construcții, unitate, nu dezbinare, interes public, nu personal sau de partid. Clar: este un personaj total atipic în politica românească. Merită votat numai pentru asta, este autenticul om anti-sistem.
Veștea este omul de paie perfect, nu are ce opune presiunilor exterioare, indiferent că ele vin din partea PSD-ului, a președintelui sau a nu știu căror Servicii. Prin el, alianța malefică PSD & AUR își va face jocurile fără nicio problemă. Nu ne mai îndoim că nu este o diferență de fond între cele două partide. Dl. Simion „l-a convocat” pe Veștea la sediul AUR pentru negocieri și acesta, lipsit de coloană vertebrală, s-a supus ca un răcan la ordinul superiorului. Se spune că miza ar fi șefia Senatului pentru Peiu, în pregătirea suspendării președintelui. Și dacă Veștea acceptă? Numai comentatorii interesați mai cred în „europenitatea” PSD. Faptul că ni s-a vîndut ideea „Veștea pro-europeanul” e doar o manipulare de a aduce AUR la putere, așa zisul europenism al PSD a fost, de pe vremea lui Iliescu, ceva absolut fanariot: zicem ca ei și facem ca noi! Dublul limbaj ne-a dus la această imagine deplorabilă pe care o avem în plan extern, fără nicio autoritate. Cancelariile europene își dau firește seama cînd sînt mințite. Asta nu e politică, e șmecherie ordinară, singura la care se pricep de minune politrucii noștri.
Actuala conspirație (la ora cînd scriu se poate prevedea că, după audierea parodie a noilor miniștri, în cîteva minute, la ceas de seară, AUR va vota cu voioșie guvernul, întărind încă odată monstruoasa coaliție) e făcută pentru a continua această politică a poleielii de suprafață. Asaltat de ziariști înainte de audieri, unul dintre miniștrii cheie, Ministerul dezvoltării, spune în legătură cu planurile sale: nu știu încă, abia aseară am aflat că voi fi numit. Frază emblemă, genială, care spune tot despre ce fel de oameni sînt propulsați în guvern. Și că, de fapt, deciziile adevărate se iau în cu totul altă parte. Halal democrație! Faptul că omul era acum nu mulți ani muncitor necalificat pe la Ape nici nu mai contează. Nu e mai bine cu un guvern provizoriu decît cu unul format din asemenea indivizi? Faptul că Bolojan vorbește direct la obiect, că nu mîngîie pe nimeni pe creștet, nici măcar electoratul, îl face într-adevăr aparte.
Despre trădătorii de la liberali nimic de zis în plus, cum anticipam în articolul precedent își drapează ignobilul gest în lozincile „interesului național”. Ca și administrațiile locale de mari sau mici orașe sau județe, deranjate masiv de reforma lui Bolojan. Tot aici, la capitolul trădări, intră firește și gestul președintelui Dan. Deja un mister al istoriei noastre, precum revoluția. În sensul că nimeni nu-i poate ști motivațiile ascunse. Trădare este față de  așteptările celor care l-au votat.
Și aici facem trecerea la cea de-a doua temă: dezamăgirea. Filozoful Gabriel Liiceanu vorbea într-un excelent interviu în care analiza „situațiunea” despre tradiția dezamăgirii fașă de președinții de după 1990: toți au dezamăgit. La președintele Dan, totuși, prăbușirea (sau datul arămii pe față?) s-a petrecut, parcă, prea repede. De ce au dezamăgit însă? Nu e vorba numai de calitatea umană a respectivului, ci și de sistemul social, de educație și, firește, de Constituție. Tot dezastrul în care ne zbatem (de fapt, nici măcar nu ne mai zbatem, ne-am resemnat, ceea ce e și mai rău, cine dă din mîini și din picioare are o minimă șansă să iasă la suprafață) vine din această distrugere premeditată, temeinică, în formă continuată, a educației. Ea ne-a făcut să alegem prost și apoi să investim speranțe care nu se justifică. Numirea acum la Educație a legendarei Anisie arată o funestă continuitate în dezastru. Jocurile murdare (dl. președinte ne-a tot promis că va face publice informațiile, apoi s-a făcut că uită) de la alegerile din 2024 au făcut din dl. Dan practic singura variantă posibilă atunci. Din păcate, își joacă foarte prost cărțile. Adică, pentru el, poate bine, prost pentru noi. Sciziunea asta e deja o catastrofă. Dacă avea fler politic și nu era prizonier (cum cred mulți deja) o putea propune, de exemplu, pe Oana Gheorghiu. Avea toate atuurile: nu era afiliată politic, vine din mediul privat, competență și onestitate, dispusă la reforme autentice, femeie. Sigur, un guvern propus de ea ar fi avut minime șanse de a trece, dar ce limpezire morală și politică s-ar fi petrecut!  Așa, ne-am scufundat și mai tare în mocirlă. Și un guvern minoritar condus de ea ar fi fost infinit mai bun decît oastea de strînsură a lui Veștea, în care un condamnat penal e ministru de interne, studiile miniștrilor sînt gongorice și un Luca Niculescu nu salvează nimic ca imagine. Și pe vremea comuniștilor ministrul de externe era cel mai „spălat” din guvern. Cam asta este situația pe moment. Nu vă fie frică, Ceaușescu pică!

Prof. dr. Christian CRĂCIUN

P.S. După miezul nopții: La commedia e finita!  S-au grăbit și, de fapt, am pierdut vreo două, trei săptămîni. Bravo PSD!