EDITORIAL. Văleleu, văleleu…!

Se tot vaită pesedeu… fiecare declarație a lor autentifică avertismentele celor care au spus (inclusiv premierul) că nu poți demite un guvern fără să ai niciun plan concret de înlocuire. Nu de om, ci de guvern și de plan de țară. Or, PSD dă acum din colț în colț pentru că a căzut în propria capcană. Niciun motiv de optimism însă pentru oamenii scîrbiți de acest partid, forța de regenerare a lui este incredibilă. Știți că s-a spus despre americani că știu să cîștige războaie (Vietnam etc. ), dar pierd pacea. La PSD este exact invers: pierd confruntările cu realitatea, din cauza incompetenței, corupției, ticăloșiei din ce în ce mai fruste, dar cîștigă mereu ca organizație pe plan politic, revin la putere curați și nevinovați, ca și cum nimic nu s-a întîmplat. Este mecanismul care funcționează negreșit în România, începînd de la Revoluție, mineriade, guvernarea Năstase, cea Dragnea-Dăncilă, ordonanța 13, 10 august, alegerile și anularea lor din 2024, și mai știu eu cîte alte evenimente care au părut a da lovitura de grație partidului. Acum a cîștigat, prin izbînda moțiunii, o victorie splendidă ca un laț pus de gît. Dar nu doar al lor, ci și al nostru. Și se frămîntă cum să scape.
Evoluția lucrurilor, cum se întîmplă în asemenea situații, este mult prea rapidă și imprevizibilă. Lucrul bun este că Bolojan a fost eliberat de obligațiile de fair-play și poate spune lucrurilor pe nume. Și să mai ia rapid cîteva măsuri radicale… informațiile despre căpușele și trîntorii statului, pe care le aflăm zilnic, sînt uluitoare și ar trebui în mod normal să convingă orice ființă rațională și alfabetizată de malignitatea acestui conglomerat care este PSD. Numai că noi sîntem din ce în ce mai puțin și una și alta. Faptul că mai sînt oameni (unii chiar cu pretenții) care mai cred sincer în sloganul Ilie – sărăcie, probează adevărul propoziției precedente.
Bun, vorba lui Tănase: și cu asta ce-am făcut? Liberalii nu au unitatea și forța de care ar fi nevoie; miniștrii lui Fritz au făcut treabă foarte bună, dar partidul încă nu are priză electorală, UDMR-ul face (e)ternul și dezagreabilul său joc la două capete și încă nu s-a limpezit după alegerile din Ungaria (acum se vorbește firesc că s-ar alia pentru un guvern minoritar cu PSD-ul, și nimeni nu acuză imoralitatea soluției), criza mondială e ca balaurul, îi tai un cap, cresc altele, e în toi și ne pălește zdravăn, din toate părțile. Cît a fost pace și liniște și stabilitate economică internațională, noi am dansat și am benchetuit pe buget, „lasă se bucure oamenii, că destul au suferit sub comunism!” Și așa am tot refuzat reformele încă de pe vremea lui Iliescu. Și acum Criza, asta cu majusculă, ne-a prins în momentul cel mai prost, economic și chiar cultural, și sîntem nevoiți să facem operația fără anestezie, pentru că anestezicul l-am băut de mult. În primul rînd, trebuie să scăpăm de un batalion de oameni, de o categorie de indivizi care să nu mai aibă acces la conducere: tipi ca Grindeanu, Olguța, Thuma și alte cîteva mii și sute, la toate nivelurile, ceilalți, pe care-i vedeți enumerați zilnic în comentariile presei. Asta ar însemna vindecarea neamului.
Spectacolul grotesc de la ședința parlamentului (alături de justiție și de presă, cele mai ne-democratice instituții ale statului, prin negarea flagrantă a realității) a ținut exact de lipsa de dialog: unii vorbeau de măsuri economice și administrative, de vindecarea traumei, ceilalți o țineau langa cu Bolojan, deși nu despre el a fost (sau ar fi trebuit să fie) vorba, nu el e problema, absolut deloc, ci despre un program asumat pe care saltimbancii lui Grindeanu l-au semnat în cunoștință de cauză. Dar convinși că, așa cum au făcut în absolut toate guvernările, „vor împacheta” populația și instituțiile europene cu dublul limbaj, cu vorbe frumoase și conforme (li se umple gura cînd vorbesc de adeziunea lor la „valorile europene”, ca și cum hoția și corupția și spolierea statului ar fi printre acestea), iar pe plan local vor păpa fondurile.
Ei, Bolojan și echipa lui nu s-au lăsat orbiți, ba chiar au avut curajul să vorbească de cinste și corectitudine. Cele două discursuri paralele din parlament, care nici măcar nu s-au ciocnit polemic, pur și simplu nu s-au întîlnit, arată clar că este (încă) posibilă o nouă cale: a unei societăți normale. A dispărut, din păcate, din ecuație un factor important: societatea civilă, coeziunea și forța ei au tot scăzut în ultimii ani, și asta explică și dezmățul politicienilor cărora nu le mai pasă. Ceea ce nu-și asumă cu niciun chip ianusul malefic PSD-AUR este lovitura economică pe care au dat-o românilor. Îl bruftuiesc pe Ilie, dar consecințele zilei moțiunii sînt mult mai grele pentru buzunarele cetățenilor decît creșterea TVA-ului. Este o eroare pe care o vom plăti toți. După pauză, intră pe teren președintele…

Prof. dr. Christian CRĂCIUN