Christian Crăciun, eseist și critic literar cunoscut în lumea culturală, ne-a primit de curând printre culoarele întortocheate ale unei vieți trăite exclusiv prin scris și citit. Între rafturi înțesate de cărți, s-a lăsat filmat și a răspuns bucuros întrebărilor noastre despre daimoni și demoni.
Există oameni care, umblând mult timp printre noi, se întâmplă să fie atât de ușor de recunoscut, încât să ne pară că-i știm și întocmai din motivul acesta să vrem să-i descoperim încă și mai mult. Pentru că unii ca ei sunt locuiți de idei, se retrag între cărți și vor să vorbească mai mult despre alții decât despre sine. Și totuși, într-o zi se întâmplă să se lase povestiți, aduși la suprafață din propria viață și oferiți nouă, corvus albus, spre desfătarea inimii.
O astfel de poveste densă este profesorul, prietenul, omul și eseistul Christian Crăciun, despre care el însuși recunoaște, lăsându-se vorbit în acest prim episod din seria Oameni care ne rămân moștenire, că nu și-a consumat pe deplin demonii vârstelor, deși cărțile de care s-a înconjurat l-au apărat de demoni și i-au stimulat daimonul cel de bine făcător.
Privind acest prim episod, vă veți găsi la un om-distanță de definiția fericirii. Mai mult, veți găsi o minte speculativă care-și încorporează ideile prin actul citirii pătimașe cu sine însuși, întocmai ca un bătrân rabin ce împletește christianic (iată, numele destin îi este) sensul propriei vieți într-o hermeneutică a încuvântării.
El este omul care, împlinit fiind de cele șapte decenii de existență, se știe fericit a se afla la cea mai bună dintre vârste, căci, cu cât zilele sunt mai puține, cu atât bucuria fiecărei zile, ba chiar a fiecărei cărți citite e mai mare.
Iar de veți duce acest episod la final, veți ști că n-a venit încă vremea vreunui bilanț, ci doar a eudaimoniei împărtășite, împreună rostite.
Monica CIUREA
Complimenti!