Miercuri, 28 ianuarie, este o zi care ar trebui să rămână în istoria culturală a Câmpinei ca un moment de referință. Par cuvinte mari, dar sunt pe măsura reprezentației puse în scenă de Atelierul Actorului. Sârma memoriei a avut curajul să abordeze o temă deosebit de delicată: Holocaustul. Ceea ce este și mai impresionant este faptul că o echipă de actori foarte tineri, printre care și copii, a reușit să prezinte acest subiect fără menajamente, fără cenzură, fără ocolișuri. Practic, aceștia au prezentat atrocitățile Holocaustului într-o formă cât mai naturală, fără dramatizări excesive.
Am spus că acest spectacol a fost realizat cu mult curaj, pentru că nu a fost o piesă de teatru ca oricare alta, ci o reconstituire istorică. Cu atât mai cutremurător a fost faptul că tot ce s-a văzut pe scena Casei Tineretului s-a întâmplat în realitate, în lagărele de concentrare. Acesta a fost, probabil, cel mai greu detaliu chiar și pentru tinerii actori, care conștientizau, în timpul repetițiilor, că totul este inspirat din fapte reale: „Acest spectacol a fost greu, având în vedere că a trebuit să mă pun în pielea unei fete care, la fel ca mine, a existat pe acest pământ și căreia, din cauza acestui eveniment tragic, nu i-a mai putut fi promisă ziua de mâine”, a explicat Alexia Roman.
Revenind la spectacol, totul a fost gândit în cele mai mici detalii. Putem spune că ne-am apropiat, pe cât posibil, de conceptul de spectacol interactiv, pe care îl vedem în sălile de teatru din București. Spectatorii au putut intra în atmosfera specifică încă de la intrarea în holul principal al Casei Tineretului, observând decorul pregătit special. Apoi, în sala de spectacole, decorul de pe scenă era constituit din geamantane goale, așezate pe o podea murdară, și, mai ales, dintr-un gard de sârmă ghimpată. Acesta reprezenta gardul din spatele căruia au intrat șase milioane de oameni și din care au mai ieșit doar aproximativ 7.000, în urmă cu 81 de ani, când Armata Roșie a eliberat lagărul de concentrare de la Auschwitz.
Spuneam că spectacolul a fost greu de privit, tocmai de aceea detaliile care urmează pot afecta emoțional. Atunci când încerci să prezinți în fața publicului asemenea atrocități, nu prea este loc de întors. Am considerat de cuviință să subliniez din nou caracterul „curajos” al acestui spectacol, deoarece, deși am văzut numeroase filme și documentare despre Holocaust sau despre atrocitățile regimului nazist, multe dintre acestea și-au impus propriile limite. În majoritatea filmelor apare eroul care scapă din lagăr sau povestea de iubire care supraviețuiește dincolo de zidurile lagărelor de concentrare. La Sârma memoriei, însă, nu au existat eroi, nu au existat salvatori. A fost pur și simplu povestea unei drame umane care nu trebuie să se mai repete niciodată în istoria omenirii.
Scenele au fost dure, așa cum spuneam. Sunt prezentate momente în care prizonierii evrei sunt executați fără milă, scene în care doctorii naziști desfășurau experimente pe prizonieri, dar probabil cele mai greu de suportat au fost momentele legate de soarta copiilor din lagăre. Mai întâi, o scenă cutremurătoare în care două mame sunt smulse de lângă copiii lor și injectate de doctorii naziști; acestea leșină, iar cele două fetițe merg prin sală, printre spectatori, întrebându-se, înspăimântate, unde sunt mamele lor, în timp ce sunt urmărite de ofițeri naziști. Apoi, există o scenă în care una dintre femei dă naștere unui copil, însă acesta îi este luat cu forța și, în cele din urmă, executat, moment care a stârnit un murmur puternic în sală.
Evoluția excepțională a tinerilor actori a fost completată de fondul sonor și de luminile scenice, care au făcut publicul să trăiască spectacolul alături de actori. Tocmai de aceea, Sârma memoriei nu este un spectacol de la care pleci fericit acasă, ci unul de la care pleci reflectând asupra ideii de a fi mai bun și de a face tot posibilul ca asemenea atrocități să nu se mai repete vreodată. După cum a spus Ștefan Stoian, unul dintre actorii implicați în acest proiect: „Cenzura nu trebuie deloc folosită într-un astfel de spectacol, deoarece umbrește atrocitățile care s-au întâmplat. Dacă arătăm doar anumite părți ale istoriei, aceasta se poate repeta exact prin părțile pe care le-am ascuns”.
Mai trebuie adăugat faptul că pentru spectacolul Sârma memoriei a fost nevoie de o adevărată mobilizare a comunității locale. De la zecile de ore de repetiții, la decor, muzică și lumini, totul a fost realizat din resurse locale, în spatele fondului sonor și al luminilor aflându-se cunoscutul DJ Prafu. Antonio Ion, personajul principal al acestui spectacol, a explicat că acesta a fost, probabil, cel mai dificil rol al său de până acum: „A fost un rol foarte greu, pentru că a trebuit să îmi însușesc anumite emoții și trăiri. Au fost, într-adevăr, momente în care nu te mai recunoșteai pe tine însuți”.
Spectacolul a scos și mai mult în evidență valoarea tinerilor de la Atelierul Actorului, care au reușit să pună în scenă, cu o maturitate deplină, un asemenea subiect. A fost o lecție de istorie dură, dar necesară, mai ales în contextul actual, în care, din diverse motive, lumea începe să încline spre extremism. Fie că vorbim despre extrema dreaptă ultranaționalistă sau despre extrema stângă progresistă, acest tip de spectacol demonstrează că orice ideologie dusă la extrem naște adevărate tragedii.
În încheiere, se cuvine să amintim numele tuturor celor care au contribuit la realizarea unui spectacol inedit pentru Câmpina:
Distribuție: Cătălin Paraschiv, Bogdan Țiței, Anca Cîrjan, Gabriela Iosif, Teodor Marin, Vlad Dragomir, Luminița Mihalea, Mihaela Țiței, Cătălina Paraschiv, Rodica Grigorescu, Mălina Dumitru, Filofteia Stan, Mădălina Ioana, Alexia Roman, Alexia Oprea, Ștefan Stoian, Antonio Ion, Georgiana Ursuleanu, Alexia Maurici, Nicoleta Luncașu, Giulia State, Adela Mușat, Ana Stanciu, Teodora Fodac, Iulia Ion, Elena Bîrsan, Mihai Ciulin, Alexia Șerban, Ioana Crîjanovschi, Alicia Stoll, Domnica Vișinescu, Antonia Colcer.
Copiii: Catinca Paraschiv, Miruna Țiței, Cezara Popescu, Teodora Ștefănescu, Matei Cîrstea, Fabian Cîrstea, Nicolas Vașvary, Ilinca Moldoveanu, Antonia Comăniță, Anais Matei, Veronica Rotaru, Ina Robu, Otilia Nica, Denis Watanabe.
Echipa tehnică: Andrei David (Dj Prafu’) – sunet și lumini, Cătălin Paraschiv – muzica, scenariul și regia.
Felix PRECUP
Foto: Irina Chira (IRI’s FoTo Studio)
Felicitări tuturor! Păcat că evenimentul nu a fost mai bine promovat!