Știri

Un profesor din Câmpina a făcut o importantă descoperire: cel mai rapid algoritm din lume pentru generarea partiţiilor întregi

Mircea Merca: “Primesc invitaţii la diverse conferinţe ştiinţifice, cele mai multe în SUA, dar nu-mi pot permite să merg, deplasările fiind costisitoare pentru un profesor român”.
Mircea Merca s-a născut în 1969 la Cluj-Napoca. A absolvit Facultatea de Matematică la Universitatea „Babeş-Bolyai” în 1991. În 2003 obţine licenţa în Informatică aplicată la Universitatea Politehnică din Bucureşti. Primind repartiţie guvernamentală pentru municipiul Câmpina, îşi începe activitatea de profesor la fostul Grup Şcolar Industrial de Petrol, actualul Colegiu „Constantin Istrati”, pe care o întrerupe, pentru zece ani, în favoarea domeniului industriei, revenind la unitatea şcolară amintită în 2004. Pasiunea şi mintea sa iscoditoare pentru matematică şi informatică l-au făcut să descopere cel mai rapid algoritm din lume pentru generarea partiţiilor întregi, lucru recunoscut de către prestigioşi oameni de ştiinţă, ceea ce i-a deschis calea în mediile de elită din domeniu. Din păcate, la nivel naţional, performanţele sale sunt prea puţin cunoscute, nefiind mediatizate îndeajuns.
Reporter: Matematică şi informatică, două pasiuni deosebite prin complexitatea domeniilor. De ce v-aţi simţit atras în această zonă a formulelor matematice?
Mircea Merca: Nu ştiu… am simţit, de când eram copil, că asta pot să fac. Mi se părea că depun un efort destul de mic şi obţin un randament mare. Munca la calculator am pornit-o destul de târziu, prin clasa a XI-a. Era înainte de revoluţie. Aveam un singur calculator la liceu. Practic, în facultate a început totul. Atunci am simţit că sunt atras de informatică. Pentru mine, calculatorul a reprezentat un liant între partea discretă a matematicii şi partea de programare. Am considerat întotdeauna că nu pot să fiu un bun informatician, de fapt un bun programator – pentru că asta e partea care mă interesează în informatică – dacă nu ai în spate un suport matematic foarte solid. Pentru că absolut totul se reduce la modelarea fenomenelor naturale, în termeni matematici. Dacă nu ajungi aici, n-ai cum să scrii un program eficient pentru calculator.
Reporter: Aţi pătruns din ce în ce mai mult în tainele informaticii şi ale matematicii, reuşind să descoperiţi lucruri noi. Despre ce este vorba?
Mircea Merca: Am obţinut câteva rezultate interesante în timp ce îmi pregăteam lucrarea pentru gradul I în învăţământ. Am vrut să scriu o lucrare care să nu fie de genul „copy/paste” sau banală. Erau unele idei mai vechi, chiar de dinainte de a pleca de la liceu în ’94. Lucram la nişte relaţii matematice pe care le generam cu calculatorul, dar erau destul de dificil de demonstrat pe o cale clasică. Chiar şi lucrarea de disertaţie pe care am prezentat-o în 2003, la Universitatea Politehnică din Bucureşti, se baza pe această generare de relaţii matematice cu ajutorul calculatorului. Am prezentat atunci peste 5000 de astfel de relaţii.
Reporter: Practic, aţi reuşit să concepeţi un program care genera rapid probleme matematice.
Mircea Merca: Da, programul generează relaţii matematice care pot fi propuse spre rezolvare. Mi s-a părut că erau prea multe, însă, şi puteam să ajung, dacă măream parametrii respectivi, la sute de mii de identităţi matematice. M-am gândit că trebuie să existe câteva relaţii mult mai generale care permit obţinerea identităţilor respective, prin particularizare. Am căutat mult, dar nu am găsit nimic. Am ajuns la concluzia că tehnicile şi metodele utilizate nu sunt adecvate, din moment ce nu obţineam generalizarea. Am început astfel să studiez teoria partiţiilor întregi, crezând că acest domeniu putea să-mi ofere o soluţie pentru generalizările pe care le căutam eu. Ca să pot folosi partiţiile, trebuia să le generez. În literatura de specialitate există destul de mulţi algoritmi pentru generarea partiţiilor şi unii chiar destul de eficienţi. Mi-am propus să creez şi eu algoritmi, plecând de la alte idei decât cele care erau cunoscute. Aşa am ajuns la începutul lui 2011, să dezvolt cel mai rapid algoritm din lume pentru generarea partiţiilor. În România nu prea ai acces la foarte multe documentaţii ştiinţifice decât dacă plăteşti abonamente foarte scumpe la bibliotecile online din Occident. Testele experimentale indicau faptul că algoritmul meu e mult mai rapid decât oricare altul descoperit până la acel moment. De fapt cel mai rapid este datat din 2005 şi aparţine cercetătorului britanic Jerome Kelleher, iar al meu este mai rapid cu 20% decât acesta. Înţelegând importanţa a ceea ce descoperisem, am căutat cele mai mari edituri de carte ştiinţifică din lume. Aşa am ajuns la cea mai mare: Springer. Am trimis articolul în aprilie 2011, iar la sfârşitul lui septembrie am primit confirmarea că va fi publicat online în decembrie 2011. În martie 2012 a fost inclus în volumul tipărit.
Reporter: Publicarea materialului, fie şi la o editură de prestigiu, a fost de-ajuns în recunoaşterea a ceea ce aţi realizat?
Mircea Merca: Impactul pe care l-a avut publicarea acestui articol a fost mult mai mare decât cel pe care-l scontam eu. Chiar înainte să fie acceptat, ca să demonstrez riguros eficienţa acestui algoritm, aveam nevoie de o inegalitate din teoria partiţiilor. Aveam această inegalitate clară, dar nu ştiam dacă cineva a descoperit-o deja sau dacă e demonstrată. În jurnalele academice nu poţi să scrii lucruri care au mai fost spuse. Tot ce apare trebuie să fie  nou în domeniu. Ca să nu mai pierd timpul cu investigaţiile, m-am hotărât să-l întreb direct pe cel mai mare specialist al lumii în teoria partiţiilor, academicianul american George E. Andrews, despre această inegalitate. Mi-am spus că n-am nimic de pierdut dacă încerc şi că, în cel mai rău caz, nu-mi va răspunde. I-am trimis un e-mail, mi-a răspuns imediat şi mi-a spus că nu ştie de această inegalitate. A fost surprins şi el. Deşi nu-i solicitasem acest lucru, a doua zi mi-a trimis rezolvarea acesteia, spunând că o pot include în articolul meu. După două săptămâni, am mai primit un e-mail de la profesorul G. E. Andrews, în care îmi spunea că e preocupat de generalizarea acestei inegalităţi şi îmi propunea un joint paper, adică o lucrare în colaborare. Bineînţeles că am acceptat. Pentru un trăitor la Câmpina era o şansă mare. Articolul a apărut în noiembrie 2012 la cea mai selectă editură în domeniul matematicii Elsevier, într-un jurnal cotat ISI. Am continuat apoi munca în domeniul partiţiilor, încercând să îmbunătăţesc algoritmul publicat la Springer. De data aceasta am trimis manuscrisul la Oxford, unde a fost acceptat după doar trei luni, în condiţiile în care se aşteaptă şi un an, chiar doi.
Reporter: Descoperirea dumneavoastră are o aplicabilitate largă sau se limitează doar la cele două domenii de matematică şi informatică?
Mircea Merca: În primul rând în matematică sunt foarte multe aplicaţii ale teoriei partiţiilor. E un domeniu care ţine de combinatorică şi teoria numerelor, având ceva din amândouă. Din păcate, în ţara noastră acest domeniu este foarte puţin cunoscut. Nu avem niciun specialist la nivel academic în această teorie. A fost destul de delicat să găsesc un conducător ştiinţific pentru lucrarea de doctorat (din 2011 sunt doctorand la Universitatea din Craiova). Revenind la aplicabilitate, pe lângă matematică, partiţiile se aplică şi în fizică, chimie, biologie. De exemplu, experienţele de fisiune nucleară sunt modelate cu ajutorul partiţiilor întregi. 
Reporter: Descoperirea acestui algoritm eficient v-a adus satisfacţii… rapide?
Mircea Merca: Am diverse oferte din mediul academic să predau la universitate, dar mi-aş dori să rămân la Câmpina. Am multe de oferit tinerilor de aici. Acum sunt şi referent ştiinţific pentru jurnale foarte mari de matematică din lume, precum Journal of Mathematical Modelling and Algorithms de la Springer. La începutul anului, m-au contactat cei de la American Mathematical Society  solicitându-mi să fac recenzii pentru Mathematical Reviews, una dintre cele mai importante reviste de specialitate din lume. Chiar aseară am semnat contractul cu ei şi l-am pus la poştă. Ce să vă mai spun? Primesc invitaţii la diverse conferinţe ştiinţifice, cele mai multe în SUA, dar nu-mi pot permite să merg, deplasările fiind costisitoare pentru un profesor român.
Reporter: Se poate vorbi şi de o satisfacţie materială?
Mircea Merca: Nu. Activitatea de referent ştiinţific este o muncă pe care o faci voluntar. În alte ţări cercetarea este puternic susţinută de stat. La noi, ca să parafrazăm un dicton celebru, e ştiinţă de dragul ştiinţei. 
Carmen NEGREU

5 Comentarii  

  1. Felicitari Profuuu!! sunteti unul dintre cei mai creierosi oameni pe care am avut onoarea sa-i cunosc! stiam ca sunteti smecher!

  2. Felicitari !
    Daca si copiii carora le predati ar intelege ceva mai mult nu am fi nevoiti sa ii dam la pregatire pe bani ca sa priceapa ce le predati dvs la clasa !
    Sper sa plecati in mediul academic,unde veti gasi studenti si nu elevi ca in Campina !
    Succes in ambele variante !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare