Un monument nedreptăţit

Trăieşte în oraşul nostru unul din sculptorii importanţi ai artei plastice contemportane, Alfred Dumitriu, care prin studii serioase şi o practică îndelungată, şi-a creat o binemeritată reputaţie. Într-un fel, el ilustrează proverbul: „Nimeni nu este profet în ţara lui”, datorită faptului că a ajuns să fie mai bine cunoscut în ţară şi în străinătate decât în oraşul în care trăieşte de aproape o jumătate de veac. 

Este demn de remarcat că Alfred Dumitriu a primit comenzi pentru lucrări monumentale atât în ţară (una chiar în Parcul Bucov de la Ploieşti), cât şi în străinătate. A primit comenzi din Germania, Olanda, Franţa, Elveţia, plătite cu sume mari. Pentru oraş a avut un proiect de monument dedicat eroilor, care trebuia să fie instalat pe locul unde este acum actualul monumentul ridicat în cinstea celor care au murit pe front apărându-şi ţara. Proiectul prezentat autorităţilor locale era spectaculos: o columnă înaltă de peste 20 metri, din inox, care trebuia să aibă în vârf o lumină care să strălucească noaptea. Începuseră lucrările şi se turnase o fundaţie adâncă pentru a susţine coloana înaltă şi zveltă. Numai fundaţia costase atunci peste o sută de milioane de lei, într-o vreme în care banii aveau valoare. Câţiva adversari ai proiectului, în mare parte tot artişti plastici locali, din diverse motive subiective, au contestat proiectul de monument. Primarul Gheorghe Tudor, un susţinător al acestuia, a pierdut în acel an alegerile, iar lucrarea a fost abandonată. 

Făcând o paralelă, la Târgu Jiu, în perioada interbelică, soţia primului ministru Gheorghe Tătărăscu, sprijinită de un grup de doamne, a pus bazele unei fundaţii prin care s-au strâns fondurile necesare ridicării celebrelor monumente comandate sculptorului Constantin Brâncuşi, care trebuiau să cinstească memoria eroilor gorjeni căzuţi pe front şi care atunci se numeau: „Portalul Unirii”, „Masa eroilor” şi „Columna recunoştinţei fără sfârşit”. Sunt convins că locuitorii modestului oraş Târgu Jiu nu le-au înţeles atunci valoarea artistică. În anii ’50 erau chiar pe punctul de a fi demolate.

Aşa s-a întâmplat şi cu monumentul eroilor câmpineni, care a rămas într-o replică mai mică în curtea atelierului lui Alfred Dumitriu de pe Câmpiniţa, dar şi cu monumentul dedicat marelui nostru concetăţean, B.P. Hasdeu. Expus iniţial în parcul Castelului Iulia Hasdeu, acest portret în bronz, care ne arată chipul lui Hasdeu pe patul lui de suferinţă, a fost mutat în 2003 în parcul central, atunci când s-au împlinit 500 de ani de la atestarea documentară a oraşului nostru. Bustul a fost dezvelit în prezenţa primului ministru Adrian Năstase, invitat să participe la festivităţile prilejuite de această aniversare semimilenară. Câmpinenii l-au privit cu nedumerire şi chiar cu ironie. Monumentul avea însă un singur handicap: era plasat pe un soclu nepotrivit, aşa cum a recunoscut şi artistul, care îl donase oraşului cu condiţia de a i si face un soclu mai înalt, pe care el să plaseze în relief imagini legate de opera marelui cărturar. 

După cum se ştie, lucrarea a fost ridicată recent şi în locul ei se conturează o fântână banală, aşa cum mai există în faţa sălii de sport a Colegiului Grigorescu sau în curtea primăriei. Dl. Florin Frăţilă, ca preşedinte al comisiei de cultură a Consiliului municipal Câmpina, a analizat problema găsirii unui nou amplasament pentru bustul lui Hasdeu şi cred că soluţia propusă l-ar putea mulţumi atât pe artist, cât şi pe câmpineni. Bustul ar putea fi instalat în zona parcului de la soldat, în spaţiul verde, unde s-ar găsi astfel în apropierea bustului lui Nicolae Grigorescu, prietenul şi vecinul său de pe vremuri. Acest lucru ar putea fi posibil în 2016, atunci când parcul va fi reamenajat şi înfrumuseţat. Soldăţelul din parcul central ar trebui să fie mutat înapoi la locul lui, în Cimitirul Eroilor, pentru că a fost destinat acelui loc, unde a stat ani şi ani de zile. S-ar putea relua cu ocazia acestei reamenajări şi proiectul unui monument modern dedicat eroilor. 

Alin CIUPALĂ