Militarii de la unitatea din Câmpina, detaşaţi la Bucureşti în perioada Revoluţiei, au avut o experienţă terifiantă. Mai mult de jumătate dintre ei s-au aflat în maşinile morţii, vieţile multora fiind curmate brutal în faţa Aeroportului Otopeni. Mai puţini sunt, însă, cei care ştiu că şi ceilalţi militari de la unitatea din Câmpina au fost la un pas să aibă aceeaşi soartă. Ei au fost trimişi la Boteni, în apărarea aerodromului de acolo, şi doar un miracol i-a salvat. Asemănarea celor două incidente ne duce cu gândul la o programare a celor două momente.
Despre tragedia de la Otopeni s-a scris şi s-a vorbit foarte mult. Chiar dacă lucrurile nu au fost pe deplin elucidate, se ştiu foarte multe detalii. Mai puţină lume ştie, însă, că aproximativ în aceleaşi momente dramatice de la Aeroportul Otopeni, la Aerodromul Boteni se derula o altă aventură a celorlalţi militari de la unitatea din Câmpina.
Despre acest moment – şi nu numai – redăm una dintre declaraţiile date în iunie 1990 de lt. col. Gheorghe Pârvan.
“În ziua de 21 decembrie, în jurul orei 13.30, comandantul unităţii maior Ion Stamen a primit ordin telefonic de la comandamentul trupelor de securitate, general maior Grigore Ghiţă, transmis prin maior Gheorghe Ceauşu, şeful secţiei transmisiuni a CTS, de a alarma două companii şi a fi în măsură să se deplaseze imediat în Bucureşti la reşedinţa comandamentului (cazarma Băneasa)”.După ce au ajuns la Bucureşti, militarii de la unitatea din Câmpina au fost îndreptaţi spre una dintre laturile sediului Comitetului Central, pe Strada Academiei. Aici au asistat la derularea evenimentelor, fără a fi implicaţi, rămânând doar în linia a doua. Până a doua zi, aproape de orele prânzului.“Pe 22 decembrie, în jurul orelor 11.30 – 12.00, când demonstranţii au început să urce pe TAB-uri, am primit ordin să ne retragem din dispozitiv şi să ne regrupăm în cazarma Băneasa”.
După ce au ajuns la comandament, militarii de la Câmpina au primit ordin, în jurul orelor 17.00 – 18.00, de a merge să apere Televiziunea, fiind conduşi de actorii Mircea Diaconu şi Diana Lupescu. Nu au putut trece, însă, de Aeroportul Băneasa, de unde Gărzile Patriotice i-au întors din drum, în ciuda insistenţelor “călăuzelor” de ocazie. Oamenii au revenit la cazarma Băneasa. “În dimineaţa zilei de 23 decembrie, la ora 3.00, am fost alarmaţi din ordinul comandantului trupelor de securitate general maior Grigore Ghiţă. Comandantul trupelor ne-a dat ordin să ne deplasăm la Aeroportul Otopeni pentru a participa la întărirea pazei acestuia”.
Între timp, însă, în jurul cazărmii Băneasa se trăgea intens. Din acest motiv, ordinul iniţial a fost anulat, iar militarii de la Câmpina au intrat în paza comandamentului. Apoi… “După aproximativ o oră am fost scoşi din dispozitivul de pază al cazărmii Băneasa. Comandantul unităţii, mr. Ion Stamen, a fost chemat din nou la comandantul trupelor de securitate împreună cu mr. Gheorghe Popovici, unde a primit ordin să mergem la Aerodromul militar Boteni, judeţul Dâmboviţa, împreună cu Compania Ia Radio pentru a sprijini apărarea acestuia. În acest sens, am mai primit ordin să trecem pe la poarta Comandamentului Aviaţiei Militare de pe Şoseaua Bucureşti – Ploieşti şi să-l luăm de acolo pe lt. maj. Nicolae (ofiţer de aviaţie din acest comandament), care, în calitate de călăuză, să ne însoţească, să ne conducă la Boteni şi să ne prezinte comandantului unităţii de elicoptere şi al aeroportului”.
A fost momentul în care militarii de la unitatea din Câmpina s-au despărţit. Unii au plecat la Otopeni, pentru îndeplinirea misiunii iniţiale, în vreme ce alţii au mers la Boteni. După un scenariu destul de asemănător, şi militarii plecaţi la Boteni au avut… probleme.
“În jurul orelor 6.30 am ajuns la circa 7-10 km de Boteni şi am observat că din acest obiectiv se executa un puternic foc cu armamentul de infanterie. Comandantul unităţii noastre, discutând cu ofiţerul de la MApN, lt. maj. Nicolae, despre ceea ce se petrece acolo şi neprimind explicaţii convingătoare, a ordonat oprirea coloanei, s-a tras pe dreapta, s-a luat legătura cu CTS prin staţia de radio, s-a raportat generalului maior Grigore Ghiţă situaţia şi s-a solicitat acestuia să ia legătura cu Comandamentul Aviaţiei Militare, care să ordone comandantului unităţii de elicoptere din Boteni să ne trimită un ofiţer care să ne conducă în unitate”.
A fost, poate, una dintre cele mai inspirate decizii…Gazdele de la Boteni erau cpt. Şuţu, şeful de Stat Major, lt. col. Suciu, comandantul unităţii de elicoptere, şi lt. col. Radu Cantuniari, comandantul unităţii de paraşutişti. Până s-au realizat contactele dintre ofiţerii celor două instituţii, la Otopeni, tragedia deja se consumase…“În jurul orei 9.30 (n.r. – în ziua de 23 decembrie), în unitate s-a dat alarma pentru o informaţie că urma să fim atacaţi. În acest timp, am fost anunţat de lt. col. Radu Cantuniari să ne prezentăm cu toate cadrele de la Câmpina la dânsul în birou. Aici erau prezenţi comandantul unităţii de paraşutişti, lt. col. Radu Cantuniari, şeful său de Stat Major, lt. maj. Nicolae, de la Comandamentul Trupelor de Aviaţie, care venise cu noi de la Bucureşti, şi încă un ofiţer de aviaţie. De la Câmpina am fost eu (n.r. – Gheorghe Pârvan), mr. Ion Stamen – comandantul unităţii, lt. Niţu Soare, lt. Adrian Murea, lt. Dorin Cotigă şi şi mr. Bega, de la CTS. După ce am luat loc la o masă din birou, lt. maj. Nicolae a luat de la ofiţerul de aviaţie pistolul mitralieră cu care era înarmat, l-a încărcat (la armare, din camera cartuşului a fost scos un cartuş, deci arma era deja încărcată) şi ne-a somat să nu mai facem nici o mişcare şi să punem armamentul individual şi muniţia pe masă. Am executat întocmai, fără comentarii. Am predat pistoalele model Carpaţi, calibru 7,65 mm, şi cele 12 cartuşe pe care le aveam în săculeţi sigilaţi cu sigiliu de plumb. Nici unul dintre noi nu a avut pistolul încărcat. Am fost ţinuţi sub ameninţarea pistolului mitralieră de către ofiţerul de aviaţie, timp în care lt. maj. Nicolae a vorbit la telefon la Bucureşti cu Comandamentul Aviaţiei Militare, raportând unui general că a executat ordinul, toate cadrele de la Câmpina fiind dezarmate. După terminarea discuţiei la telefon, lt. maj. Nicolae ne-a comunicat că a fost o confuzie, şi-a cerut scuze de cele întâmplate şi ne-a redat armamentul şi muniţia. În timp ce purtam unele discuţii pe marginea incidentului, a sunat acelaşi telefon la care a răspuns tot lt. maj. Nicolae. După terminarea discuţiei la telefon, acesta ne-a somat din nou să predăm armamentul şi muniţia. Am executat iar somaţia fără comentarii, iar comandantul unităţii noastre a cerut să ni se dea explicaţii în legătură cu cele întâmplate. După acest nou incident, lt. col. Radu Cantuniari a sunat la Bucureşti, la Comandamentul Aviaţiei Militare şi după câte am înţeles a vorbit cu general maior Rus, raportându-i situaţia şi că îl cunoaşte personal pe mr. Ion Stamen, din timpul studiilor la Academia Militară şi că pune garanţie pentru activitatea noastră. După această convirbire ni s-a redat din nou armamentul şi muniţia, iar lt. maj. Nicolae ne-a informat că neînţelegerile care au avut loc ar fi fost determinate de unele declaraţii confuze ale cpt. Aron Bugoiu (ofiţer în Statul Major al unităţii noastre), care acţionase cu Compania a 3-a Radio în sprijinul apărării Aeroportului Otopeni şi fusese şi el reţinut. Ca urmare a situaţiei create, mr. Ion Stramen a cerut permisiunea să ia legătura cu general maior Grigore Ghiţă, comandantul trupelor de securitate, pentru a-i raporta cele întâmplate. A luat legătura, a raportat şi a primit ordin să participăm în continuare la apărarea unităţii şi Aerodromului Boteni. Probabil că aflase şi dânsul de confuzia creată. Mr. Ion Stamen a insistat să se ia legătura cu cei care au cerut să venim aici. L-a asigurat că va face acest lucru. După circa 10 minute, a sunat din nou telefonul şi general maior Rus, comandantul Aviaţiei Militare, a vorbit cu lt. col. Radu Cantuniari şi i-a ordonat să aibă încredere în noi şi să ne integreze în dispozitivul de apărare al unităţii şi aerodromului. Această misiune am executat-o din ziua de 23 decembrie, ora 11.00, până în ziua de 25 decembrie, ora 14.30, când am primit ordin de la general maior Grigore Ghiţă să ne deplasăm la cazarmă, în garnizoana Câmpina. În cazarma Câmpina am sosit în jurul orei 19.30, în ziua de 25 decembrie”.
De ce a fost nevoie de acest joc periculos al arestării, practic, a cadrelor de la Câmpina? Orice reacţie a acestora ar fi putut duce la repetarea tragediei din faţa Aeroportului Otopeni? Probabil că între cele două momente, care au foarte multe elemente comune de pregătire, au fost doar câteva diferenţe, care, poate, au salvat vieţile celor trimişi la Boteni. Ar fi vorba, în primul rând de inspiraţia şi profesionalismul maiorului Ion Stamen, comandantul unităţii din Câmpina, care a solicitat un om de legătură din unitatea de la Boteni, în momentul în care a văzut că dinspre unitate se trage asupra lor. În al doilea rând, a contat, poate, faptul că Stamen a fost coleg la Academia Miltară cu Radu Cantuniari, iar la episodul jocului periculos de-a arestarea cadrelor de la Câmpina, acesta a avut un cuvânt important de spus. Şi poate au mai fost şi altele… Nu în ultimul rând, este flagrantă coincidenţa apartenenţei “călăuzei” – lt. maj. Nicolae – la Comandamentul Aviaţiei Militare, în condiţiile în care focul ucigaş asupra ostaşilor căzuţi la Otopeni a venit din clădirea Comandamentului Aviaţiei Civile, ambele instituţii fiind subordonate aceluiaşi om. Să fie doar o coincidenţă?
În vreme ce oamenii care au fost la Boteni s-au întors în cazarma Câmpina în seara zilei de 25 decembrie, la ora 19.30, supravieţuitorii tragediei de la Otopeni au revenit la Câmpina de-abia două zile mai târziu, pe 27 decembrie, la ora 19.00. Despre acest episod mai puţin cunoscut al Revoluţiei din decembrie 1989 se aminteşte şi în cartea “Otopeni ‘89, diversiune sau naivitate?”, semnată de Constantin Labonţu: “Motivul jocului periculos de la Boteni ar putea avea un motiv în declaraţiile unui supravieţuitor de la Otopeni. În timpul anchetei de la Otopeni a militarilor de la Câmpina, la interogatoriul ofiţerului Aron Bugoiu, acesta le-a spus celor care încercau să-l oblige să recunoască faptul că este terorist. «Vedeţi că la Boteni a plecat o altă subunitate de la Câmpina, să nu-i ucideţi şi pe ei! Reţineţi că nici ei şi nici noi nu suntem terorişti!» Această discuţie a fost preluată şi transmisă la Comandamentul Aviaţiei Militare, probabil că s-a înţeles greşit această informaţie, care a condus la suspiciunea de terorism a subunităţilor de securitate. Nu este exclusă nici teoria potrivit căreia trupele de securitate erau din start bănuite de terorism şi lipsă de loialitate faţă de noile autorităţi. O bănuială nefondată, dar se pare că neîncrederea în forţele de la interne a fost cultivată de generalul Militaru şi cei din jurul lui. (…) Trebuie subliniat că în ambele cazuri (Boteni şi, în special, Otopeni) s-au manifestat lipsuri în siguranţa marşului, folosirea planului de cooperare, în decapitarea Statului Major al CTS, în stabilirea legăturilor între subunităţi şi punctul de comandă, ordine care se anulau unul pe altul şi nerespectarea regulamentelor militare, pe fondul cărora s-au petrecut fapte oribile. Există unele date care atestă că, iniţial, la Otopeni a fost «planificată» să fie măcelărită Şcoala de Ofiţeri de la Băneasa. (…) În cele din urmă, cei de la armată au renunţat la a folosi Şcoala de Ofiţeri la întărirea pazei la Otopeni şi s-a apelat la trupele de securitate. Soarta a făcut ca subunităţile de la Câmpina să fie sacrificate în această acţiune, unde, după tragedie, nimeni nu mai recunoaşte cine a dat ordin să se folosească focul fără somaţie”.
Dincolo de toate aceste aspecte, rămâne moartea unor oameni care nu au avut nici o vină şi de care – din păcate – ne aducem aminte doar în decembrie… Timpul a trecut, dar nu toate rănile s-au vindecat. Părinţii tinerilor omorâţi la Otopeni încă îşi mai plâng copiii şi încă mai caută adevărul.
din pacate, circul politic jenant din aceste zile face ca putini romani sa-si mai aduca aminte de revolutie si de oamenii nevinovati care au murit atunci!
ce istoric militar face greșeli de recunoaștere a gradelor militare .Radu Cantuniari era colonel plin 3 stele pe epoleți inca din 1988 cand eram eu in termen la Boteni , iar șeful de stat major Ion Nicolae era căpitan , nu lt.major.Dacă nu poti memora atât ce credibilitate are povestea
Corect! Am fact stagiul militar la Boteni Sept, 87 Ian 89 .La Boteni am ajuns cu două brigăzi de gărzi patriotice ,convocate de mine .Evident ,aram ca la mine acasă. După o serie de evenimente , necunoscute mie , ın urma unei ambuscade pregătite pentru mine şi ın paralel unui coleg de armă ,am fost arestat pentru suspiciunea de a fi terorist. Am fost interogat cu pistolul la tâmplă , la propriu ,de Capitan Nicolae ……..de acest eveniment nu se ştie nimic …….