Dacă nu tocmai după aspectul vremii – (ieri, duminică, 4 decembrie actual, după-amiază, două muşte se alergau ca în Topîrceanu, pe faţa exterioară a geamului meu) -, calendarul a dat deja semnalul trezirii pentru sezonul de iarnă, a sensibilităţii negustorilor (vorba vine, ei sunt sensibili mereu) faţă de „clienţii” lor, cumpărători.
S-au îmbrăcat, în sfârşit, în straie „de iarnă”, manechinele de gips ori plastic rămase încă „la kimono”, în câteva din vitrine, iar galantarele magazinelor alimentare „gâfâie”, îmbujorate, sub înghesuiala mărfii. Se găsesc din belşug – (citez aici doar textul câtorva etichete): „C.” (carne), „C.” sau „C-ţii” (cârnaţi), într-o varietate impresionantă: „olteneşti”, „cabanos”, „pentru grătar”, „ţărăneşti”, „cu şuncă”, „proaspeţi”…, dar şi (pălesc) „C. trandafir”. Îmi place totuşi să cred că nu este aici nici un a propos la adresa „amicului nostru”, chiar dacă eticheta te poate duce oricând, numai din eroare, desigur, cu gândul la el. Şi încă: „bz” (brânză), „spec. de pui” (adică specialitate…), „cren. veg.” (în traducere, cremwursti vegetali), o varietate uriaşă de „S” sau „sal” (salam) ori „caşc. af. Dorna” şi încă alte şi alte „prescurtări grafice” şi, de ce să nu spunem, nu de puţine ori, şi… calitative.
În piaţă se vând – (e drept, nu e sezonul lor) -, ultimele „legume”, arătând uneori tocmai bune de a fi aruncate şi nu scoase „la vânzare”. Alţii, prin alte părţi, chiar asta şi fac cu aşa „marfă”, dar la noi… „se vinde orice”: „S-o găsi el, cineva, să cumpere!”; şi numai ce îţi spui asta în gând şi răsufli pe loc uşurat, că de văzut tot nu are cine să vadă, din cauză de… orbul găinii.
Marfă veche… preţuri noi. Aşa e în extrasezon, înainte de sărbători, când plouă prea mult ori dimpotrivă, nu plouă deloc, când… ori pentru „descurcăreţi”, fără preţ afişat, că tot se traduce astăzi expresia, „democratic” vorbind, prin… deştept.
Aşa bunăoară, în galantarele pline de marfă ale unei societăţi comerciale din preajma pieţei centrale, la preţuri „după gust, condimentate” ori nu, se vinde, între altele, fără preţ afişat… pastramă. Intru zilnic, încredinţat că, doar, doar, afişat, până la urmă… va scădea.
… Nu întâmplător, brânza bulgărească e, hăt, cu mult mai ieftină decât cea autohtonă, iar la o societate din incinta pieţei, kilogramul de pui grill la 8,9 lei este mai ieftin, chiar dacă doar cu zece bani, decât cel de „târtiţe” („ca specialitate”), vândut cu 9 lei.
Mă resemnez, înţelegând totul abia în momentul în care „dau cu ochii”, mai bine zis dă „grohăind” peste mine, preţul „fără bataie” al şoriciului: „50,0 lei”. Întocmai zic… cu grosimea lui. Că deh, vorba aia, „la un şorici gros, tocmai potrivit un preţ… obraznic”.
„Nu vă grăbiţi – vă rog – cu «înjurăturile». M-am obişnuit cu astfel de comportamente, venite uneori de la „feţe” simandicoase, „cu ştaif” cum zice altcineva, ale comunităţii, dar vă avertizez cât se poate de serios: sunt imun. Mai bine nu mă băgaţi în seamă sau, şi mai bine, nu mă… citiţi. Dar drăcie, nici asta nu mă deranjează”. Că, să vezi! E cineva care cum mă zăreşte crede că sunt „iepure” şi, nesuportând iepurii din fire, până şi ideea de iepure îl spurcă, de câte ori mă întâlneşte (curios, uneori chiar mă caută), nu mai conteneşte să mă înjure…, ştiind că nu-l contrazic. Şi, aşa şi este, nu-l contrazic. Dar săracul (nu-i vina mea), nu ştie că fac asta doar din respect pentru mine şi atât.
Încerc „să scap” spre… ieşire. Simţindu-mi prezenţa, elegante în comportamentul lor atât de monden, uşile în două canate de la intrare se retrag şi, deschizându-se în lături, mă lăsă să trec. Ies. „Alivoar”.
Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!