Știri

Pusă “la zid” de directorul ASP Prahova, Gabriel Ţintărescu,

Dr. Minerva Stanciu a demisionat

“Nu intenţionez în nici un fel să dau înapoi!”

Panică – aceasta era starea care domnea pe holurile birourilor administrative din Spitalul Municipal Câmpina, miercuri dimineaţă, atunci când a venit directorul Autorităţii de Sănătate Publică, Gabriel Ţintărescu. Fiecare funcţionar sau medic din spital se grăbea spre altă direcţie, iar chipurile lor exact asta exprimau – panica. De ce? Pentru că, dicolo de imaginea plăcută pe care doreşte să o arate conducerea instituţiei, ştim cu toţii că în Spitalul Municipal Câmpina sunt multe probleme. Dr. Gabriel Ţintărescu începe controlul. “Pe aici” – încearcă gazdele să fie amabile. “Nu, pe aici”, le-o retează Ţintărescu şi continuă: “Hai să fim corecţi, scara asta e neagră!” Raidul continuă… A urmat o discuţie la care au participat Gabriel Ţintărescu, reprezentanţi ai Ambulanţei, conducerea Spitalului Municipal, dar şi medicul Minerva Stanciu, cea care avea să plătească, chiar cu postul său, îndrăzneala de a semnala unele dintre neregulile din spital. “Am venit să mă informez şi să văd ce se întâmplă”, a început Ţintărescu. Treptat, însă, discuţia s-a concentrat asupra Minervei Stanciu, directorul ASP comportându-se asemenea unui inchizitor. Şi spunem asta pentru că nici unul dintre cei prezenţi nu a putut duce o frază la bun sfârşit din cauza lui. În final, directorul ASP a prezentat o concluzie, dar pentru orice om, implicat sau nu în acest scandal, este clar că Ţintărescu venise cu concluzia de acasă sau… din altă parte. La finalul întrevederii, şeful ASP a invitat pe toată lumea într-un tur al spitalului. Mulţumim, dar după ce, în urma articolelor din presă, s-au luat câteva măsuri pompieristice, aşa, doar pentru a se încerca să se demonstreze contrariul celor scrise în ziar, atunci ce rost mai are un tur “turistic” al spitalului?!Cât despre Ambulanţa din curte… situaţia a fost de-a dreptul comică. “Asta este salvarea pe care a refuzat-o dr. Minerva Stanciu pentru transportarea nou-născutului prematur…” Conform medicului Minerva Stanciu, diferenţa era că, în noaptea cu pricina, lipseau din salvare incubatorul nou-nouţ şi alte câteva aparate, care acum erau “în ţiplă”. În concluzie, acesta este unul dintre puţinele efecte pozitive ale tuturor demersurilor. Există acum o ambulanţă care poate transporta un nou născut prematur în condiţii bune şi nu între sticle de plastic…

A doua zi după întâlnirea cu directorul ASP, dr. Minerva Stanciu a decis să demisioneze, iar textul integral al demisiei îl prezentăm mai jos. “Nu intenţionez în nici un fel să dau înapoi” – a comentat Minerva Stanciu. La începutul acestei săptămâni, dr. Stanciu se va prezenta la Judecătoria Câmpina pentru prima înfăţişare în procesul pe care l-a intentat Spitalului Municipal.

“Domnule Director,În atenţia şefilor secţiilor OG şi PediatrieSubsemnata dr. Minerva Stanciu, medic pediatru, vă aduc la cunoştinţă DEMISIA mea începând cu data de astăzi, 18 .09. 2008, motivată de următoarele:Din şedinţa din 17 septembrie 2008, desfăşurată în prezenţa reprezentanţilor ASP şi ai serviciului de ambulanţă, a reieşit foarte clar că atitudinea mea atrage asupra colegilor mei din toate secţiile, acţiuni de control intensive şi pătează în mod nedrept munca unor oameni fără vină. Cum nu doresc sub nici o formă afectarea îndeosebi a celor faţă de care am tot respectul, dar nici nu intenţionez să retractez nimic din cele afirmate până acum, consider că este mai bine să părăsesc instituţia. Referitor la colegii din pediatrie – din câte înţeleg somaţi să ia atitudine împotriva mea – din păcate vor fi afectaţi atât de demisia, cât şi de menţinerea mea în serviciu, aşa că prefer să-i afectez prin ore suplimentare de muncă, înlăturând stresul nemeritat al unor controale rău intenţionate.Mă bucur că Serviciul Judeţean de Ambulanţă deţine o maşină ultradotată, cu un incubator ultraperformant. E minunat că s-a întâmplat asta, cu preţul faptului că, în aceste condiţii, eu par o iresponsabilă. Indiferent de consecinţele pe care le voi suporta, s-a întâmplat un lucru bun pentru colegii care vor face gărzile de pediatrie. Sper doar ca acestă maşină să mai existe şi peste două săptămâni şi mă minunez de ce DACĂ ACEASTĂ AMBULANŢĂ EXISTA ÎN DOTAREA SERVICIULUI DIN LUNA MAI, d-na dr. Bicuţi a fost recent nevoită să transfere un bebeluş de 1700 g TOT ÎNTRE DOUĂ PET-uri, aşa cum a afirmat în şedinţa din 17 septembrie 2008, în faţa presei. Oare să fie afectată de aceleaşi stări confuzionale ca mine? Nu mă pot abţine să gândesc că, de vreme ce s-au instalat chiuvete în timpul consultaţiilor, în ziua apariţiei articolului în presă, de vreme ce s-a salubrizat subsolul tot după apariţia articolelor din presă, e foarte probabil ca şi autosanitara respectivă să fi apărut tot ca urmare a demersurilor presei (Dl. Raed Arafat chiar a afirmat, în cursul zilei de 17 septembrie, că va dota cu extremă urgenţă Serviciul Prahova cu aşa ceva). Îmi întăreşte această convingere faptul că d-na dr. Stănescu, care era de gardă pe ambulanţă în noaptea morţii bebeluşului, m-ar fi atenţionat cu siguranţă asupra dotării deosebite, nu asupra PET-urilor cu apă caldă.Nu am intenţionat vreodată să ocup vreo funcţie de conducere, aşa cum mi s-a reproşat şi ţin să vă spun că fotoliul directorial pe care îl ocupaţi şi instituţia spitalului nu vor fi NICIODATĂ uzurpate de persoane ca mine, ci de persoanele pe care faceţi eforturi deosebite să le «acoperiţi» pentru conservarea unei imagini publice la care eu chiar am avut un aport pozitiv timp de nouă ani. Nu am de ce să tolerez formele de desconsiderare practicate de Comitetul Director, începând cu refuzul îndelungat de a instala acea penibilă chiuvetă din cabinet, apoi continuând cu faptul că am fost sancţionată fără ca măcar să mi se explice fapta săvârşită, apoi am fost invitată cu nepăsare în acel subsol vecin infect ca să constat că alţii o duc mai rău şi cu faptul că mi s-a solicitat o contestaţie la care nu s-a intenţionat nici o clipă să mi se răspundă. În plus, s-a apreciat că pot fi «cumpărată» contra sumei de 13 milioane lei vechi, iar în cursul şedinţei de ieri s-a dat cu odorizant !!! (suplimentar faţă de cel discret pe care deja îl aveam) prin cabinet, pentru ca reprezentanta ASP invitată rapid acolo (astfel ca nu cumva să dispară aroma), să revină încântată de faptul că «miroase a parfum» şi că dotarea merge până acolo încât micuţii au chiar şi jucării în sala de aşteptare (dovadă că nimeni nu avusese cel puţin decenţa să-i comunice că jucăriile sunt cumpărate de mine). Am fost acuzată de către dl. director Ţintărescu şi că îmi făcusem «un cuibuşor în alte locuri», dar eu consider această afirmaţie doar o dovadă a timpului scurt petrecut de domnia sa în sediul ASP faţă de cel petrecut în Spitalul Voila şi o trec cu vederea.Doresc să-mi continui lecturile după miezul nopţii fără ca dl. director să fie apăsat de grija performanţei cu care îmi prestez eu serviciul în condiţiile în care am de efectuat şi minimum şase gărzi pe lună (în septembrie sunt opt) sau a prezenţei cu care a afirmat că «stăm mai prost». Mi-a făcut o deosebită plăcere să constat că d-na director Elena Dumitrescu a uitat cu desăvârşire volumul aproximativ de ore suplimentare prestate pentru bunul mers al serviciului şi faptul că sunt cu siguranţă printre ultimii medici ai acestei instituţii care ar putea fi atenţionaţi pentru absenteism. Graba de a ajunge la subsol înainte de dispariţia parfumului poate scuza, însă, această amnezie a unei persoane care are în grijă toate problemele MEDICALE ale spitalului. Tot în legătură cu performanţa, doresc să spun încă o dată, că îmi e ruşine că nu am susţinut-o în scris pe dr. Mihaela Sumbasacu, afectată de exact aceleaşi probleme în anul 2006, lăsând să fie considerată o depresivă frustrată, după ce a reuşit să renoveze, cu o sponsorizare de trei miliarde lei vechi, o întreagă secţie. Poate că instituţia nu ar fi pierdut un medic cu adevărat performant, cu două specialităţi şi titlu de medic primar. Sigur însă că mă înşel şi aici, considerând primariatul o dovadă de performanţă, de vreme ce se pare că nu mai constituie o condiţie obligatorie nici măcar pentru ocuparea postului de director medical al Spitalului Municipal sau poate că performanţele servicului OG şi ale secţiei de neo-natologie nu puteau merge în paralel atât de bine ca acum în condiţiile supraspecializării doctoriţei Sumbasacu. În aceeaşi ordine de idei, este neîntemeiată acuzaţia că aş fi împroşcat cu noroi secţia OG, urmărind să-i scad adresabilitatea, mai cu seamă din partea a doi colegi al căror profesionalism a fost ÎNTĂRIT şi SUSŢINUT până acum ÎN TOATE OCAZIILE prin intervenţiile mele (referitor la «buna colaborare», nu-mi amintesc ca eu să fi solicitat vreodată OG-ul la vreo urgenţă pediatrică). În caz că mă fac vinovată de vreun atac, vă stau la îndemână toate mijloacele de redirecţionare a acestei împroşcări, iar odată cu dispariţia mea din instituţie este clar că nimeni şi NIMIC nu va mai afecta bunul renume şi nu va mai periclita adresabilitatea serviciului OG din spital, cu excepţia absenţei desăvârşite a unui SPECIALIST NEONATOLOG antrenat pentru îngrijirea tuturor prematurilor care decurg din competenţa «pentru orice patologie a gravidei» a colegilor din această secţie. La ora 2.00, azi, 18 septembrie, după o naştere cu hipoxia copilului prin dubla circulară de cordon, i-am cerut d-lui dr. Nica să mă privească în ochi şi să-mi spună că d-na dr. Anghel a avut un avort patologic simultan cu naşterea cu bucluc. A spus că NU ŞTIE CE S-A ÎNTÂMPLAT, fără a putea să mă privească în ochi. E o dovadă certă de comportament colegial solidar şi îi mulţumesc d-lui dr. Nica pentru exemplul furnizat rugându-l în acelaşi timp să mă scuze că tot ce am putut să fac în acest sens a fost să nu-i pun întrebarea în faţa presei. Dacă, totuşi, presa va merge pe urmele acestui avort spontan, consecinţele mi se vor imputa tot mie? Vă informez că vineri, 12 septembrie, în Secţia de nou-născuţi, dr. Dumitrescu a afirmat, în prezenţa dr. Bicuţi, că ştie de mult «unde e buba», dar că nu poate face nimic, de vreme ce dr. Anghel «a mers cu reclamaţii la Primărie». Chiar nu ştiu la ce făcea referire, dar sunt sigură că această «bubă» va fi mult mai greu de manageriat decât cazul Minerva Stanciu. Mă tem că sufăr de discromatopsie, de vreme ce dl. inspector Marius Cârdaş mi-a atras atenţia că, la data controlului din 25 iulie, aveam CENTURĂ VERDE, iar eu pot să jur că era albă. În aceste condiţii nu mai pot oferi nici o garanţie pentru calitatea actului meu medical. În caz că, totuşi, nu am discromatopsie eu, ci dl. inspector, nu doresc să ajungă în situaţia neplăcută de a recunoaşte că e în imposibilitatea clinică a efectuării unui proces verbal de constatare corect. Poate dumnealui are nevoie mai mare decât mine de actualul loc de muncă. Sunt încredinţată ca d-na director medical Dumitrescu şi ceilalţi membri ai comisiei de control din 25 iulie 2008 pot furniza detalii exacte pentru diagnosticul corect al fiecăruia dintre noi. În plus, cum nu mă pot abţine să port halat cu centură, încălcarea MSS şi periclitarea MPPSI, care decurg din acest delict, constituie pericole reale pentru spital, pe care nu doresc ca instituţia să şi le mai asume, dat fiind ş alte riscuri a rezultat ca există DOAR în imaginaţia mea şi în exclusivitate DATORITĂ MIE. Tot referitor la culori, nu ştiu de ce sunt acuzată de atacuri politice. Nu eu sunt cea care am făcut legătura cu dl. primar Tiseanu, ci d-na dr. Dumitrescu. Pe de altă parte, nu cred că există vreo persoană în conducerea forurilor implicate care să nu fie colorată politic şi nu mă fac eu vinovată pentru asta sub nici un aspect. Consider că sigurele aspecte cu adevărat politice în această poveste sunt procedura de achiziţie publică şi modul de execuţie şi urmărire a lucrării din spaţiul Cabinetului de pediatrie, care a înghiţit o sumă în care sigur se putea include şi o izolaţie corespunzătoare, astfel încât să nu mai fie nevoie de nici un parfum în incinta respectivă.Discuţiile purtate m-au determinat să conchid că am nevoie de timp liber pentru acţiunile de anchetare care urmează pentru «culpa» de a fi refuzat incubatorul ultraperformant pe care l-am confundat cu o cutie cu pet-uri, precum şi pentru alte delicte comise în activitatea mea, anchete la care nu voi putea face faţă cu siguranţă în condiţiile în care ar trebui să-mi desfăşor în paralel şi programul normal de lucru. De vreme ce eu mă fac vinovată de asemenea confuzii şi grave neînţelegeri, prezenţa mea în gărzi este un nou şi nepermis pericol pentru instituţie şi rog ca IMEDIAT să fiu scoasă din serviciul de gardă, înainte de a mai ştirbi şi mai mult bunul renume al spitalului. Adaug ca argument şi «oboseala» produsă, după părerea d-lui director Ţintărescu, de faptul că studiez noaptea (ziua completez foi de observaţie în timpul liber), cu toate consecinţele ei nefaste asupra imaginii instituţiei, motiv pentru care vă rog să interveniţi imediat pentru înlocuirea mea începând chiar cu garda de vineri, 19 septembrie 2008. Mă tem în mod deosebit nu de sancţiuni sau alte forme de intimidare – am prevăzut orice astfel de incidente – ci de faptul că ORICÂND noaptea din 9/10 septembrie se poate repeta, în sensul că vreo gravidă internată de peste o lună va naşte prematur EXACT în clipa în care alta va avorta având o hemoragie aşa de gravă încât colegul ginecolog nu va putea asista naşterea (aşa mi-am explicat şi eu TOATE celelalte naşteri la care am fost chemată, în absenţa celui care ar fi trebuit să asiste gravida). Mă mai tem în mod deosebit că nou născutul va avea o malformaţie cardiacă invizibilă la eco 3D, dar incompatibilă cu viaţa şi nedecelabilă clinic, că voi decide iar că e transportabil, iar în locul ambulanţei cu incubatorul pe care l-am văzut astăzi, voi avea iar halucinaţia aceea a cutiei cu două pet-uri de 2 l şi iar o să refuz plecarea prematurului în aşa ceva sau – mai rău – chiar o să-l pun înăuntru. În sfârşit, mă apucă groaza la gândul că am lucrat atât de mult timp în acest spital şi abia astăzi am aflat că maternitatea noastră ARE COMPETENŢĂ PENTRU A ÎNGRIJI ORICE NOU NĂSCUT, inclusiv bebeluşii prematuri ai pacientelor cu spitalizări prelungite pentru iminenţă de avort, apoi de naştere prematură. Vă asigur că nici o sancţiune a vreunei autorităţi pământene nu-mi va putea provoca sentimentul de frustrare, furie, neputinţă şi indignare pe care îl trăiesc de aproape zece zile (cu aceeaşi intensitate ca atunci când am pierdut copii bolnavi de SIDA) şi pe care felul în care înţelegeţi dvs. şi colegii ginecologi să rezolvaţi lucrurile care vă privesc şi care au condus la acest incident, nu face decât să mi-l întărească. Referitor la demersurile din presă, nimic nu ar fi avut un asemenea răsunet dacă ar fi fost lipsit de bază reală. Prin tot ceea ce faceţi şi mai ales CEEA CE NU FACEŢI, DVS. sunteţi cei care furnizaţi presei un nesecat izvor de ştiri de senzaţie. Nici un om normal şi de bună credinţă nu poate crede cu adevărat că Minerva Stanciu întreţine un conflict îndelungat DOAR printr-o imaginaţie foarte bogată sau prin rele intenţii şi din motive politice sau de aspiraţie la un post de conducere. Nu mă fac vinovată de faptul că un referat de informare şi propuneri e considerat «reclamaţie» şi, implicit, singurele măsuri pe care dvs. le consideraţi oportune sunt sancţiunile. Aşa aţi procedat în legatură cu referatul din luna iulie, când m-am trezit într-o şedinţă disciplinară unde am repetat degeaba că situaţia NU TREBUIE PERSONALIZATĂ, ci ORGANIZATĂ. Am primit un răspuns ulterior că cei implicaţi au fost sancţionaţi cu diverse avertismente verbale. E firesc ca în aceste condiţii să fiu vinovată de lipsa de colegialitate şi chiar nu cred că aş mai putea depăşi acest impas. Îmi exprim convingerea că, în absenţa mea, activitatea de ACOPERIRE (nu numai a altor pereţi la fel de mucegăiţi ca cei din Cabinetul de pediatrie) va decurge în condiţii mult mai bune pentru Comitetul Director şi regretul că am fost atât de naivă încât să vă bănuiesc de bune intenţii în ceea ce mă priveşte. Vă reamintesc că nu aţi mai fi fost deranjaţi cu o nouă demisie dacă nu mi-aş fi retras-o pe precedenta la solicitarea dvs. şi apreciez de această dată că actualul comitet director nu a fost pregătit deloc să-şi asume consecinţele reţinerii mele în activitate.Cu consideraţie, dr. Minerva Stanciu”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare