Lansare de carte:
- Diana Trandafir: “Discurs în roşu şi alb”
- Ştefan Al. Saşa: “Zeu fără nume pe bicicletă”
Sub genericul “Poezia după Nichita”, Consiliul Local şi Primăria Câmpina, Casa de Cultură “Geo Bogza” şi Biblioteca Municipală “Dr. C.I. Istrati” au organizat sâmbătă, 29 martie, un interesant simpozion literar.
Circumscris amplului program “Primăvara poeţilor”, simpozionul a reunit trei activităţi specifice: “Poezia după Nichita” – prelegere susţinută de Florin Dochia; “Discurs în alb şi roşu” – lansare de carte, autoare Diana Trandafir şi “Zeu fără nume pe bicicletă” – lansare de carte, autor Ştefan Al. Saşa.
Activitatea, onorată de consilierii locali Florin Frăţilă şi Marian Dulă, de cetăţeni de onoare, profesori, scriitori, ingineri, elevi, iubitori de carte, a fost deschisă de Liliana Ene, directoarea Bibliotecii Municipale, care a mulţumit tuturor pentru prezenţă.
Paralel cu proiectarea unor imagini color, cu aspecte din întâlnirile conducerii bibliotecii, a Casei de Cultură, ale profesorilor, cu colectivele de elevi în campania de pedagogie a lecturii, a difuzării revistei “Urmuz” şi aplicarea unor chestionare, d-na Liliana Ene a remarcat interesul tinerilor cititori pentru acţiunile iniţiate.
Modest, scriitorul Florin Dochia, a subliniat în discursul său că “este destul de dificil să vorbeşti astăzi despre acest subiect, deoarece sunt în sală mulţi care cunosc diferite lucruri despre Nichita Stănescu. Opiniile au un mare grad de subiectivitate. Poezia după Nichita începe cu generaţia ‘80, ca o continuitate a generaţiei ‘60 care, la rândul ei, vine să recupereze poezia interbelică”. Analizând articolul “O moştenire literară şi litigiile ei”, semnat de Bogdan Creţu, Florin Dochia a făcut o serie de aprecieri pertinente despre scriitorii optzecişti, primenirea discursului literar, modernism, postmodernism şi despre afirmaţiile simptomatice ale liderului optzeciştilor, Mircea Cărtărescu, în opul său doctoral, programatic intitulat Postmodernismul românesc, că «Nichita Stănescu nu numai că nu a constituit un model al generaţiei sale, dar el ar mai fi jucat şi un rol nefast, blocând literatura autohtonă într-un modernism anacronic». Sunt citate, de asemenea, volumele: “În dulcele stil clasic”, “Necuvintele”, “Epica magna”, “Operele imperfecte” sau “Noduri şi semne”. Autorul consideră “că după Nichita, poezia se vede altfel” şi că “poezia după Nichita depinde de Nichita”.
“Dl. Dochia a punctat bine evoluţia poeziei – a subliniat prof. dr. Constantin Trandafir -, însă “nouăzeciştii au făcut un mare rău literaturii, au fost împotriva lui Nichita Stănescu”.
Sfârşitul prelegerii a fost marcat de un moment muzical oferit de talentata Doina Cosma, răsplătită cu numeroase aplauze.
Cu un remarcabil rafinament intelectual, cu o ironie fină, subtilă, criticul şi istoricul literar C. Trandafir a prezentat cartea “Discurs în roşu şi alb”, autoare Diana Trandafir: “Eu sunt rudă cu autoarea. Ne criticăm acasă şi ne lăudăm în deplasare… Nemulţumit, am lăsat-o să sufere în tăcere şi… a apărut… primul volum. Când au apărut primele semne că pot fi publicate versurile… a apărut cartea «Translucide», la una dintre cele mai bune edituri de poezie, iar prefaţarea a fost făcută de cunoscutul Radu Voinescu. A apărut şi a doua carte, «Poeme cu ceasuri şi flori», în care a atins cel mai înalt nivel al poeziei ei. S-au făcut şi referiri în presă de către Nicolae Tone, Silvia Munteanu”.
Cartea «Discurs în roşu şi alb» este apreciată de cel mai mare critic de poezie, Gheorghe Grigurcu: “Diana Trandafir pare a aştepta ceva cu înfrigurare. Ce? Viaţa «pusă sub lupă» care «se face ţăndărim singurătatea retezată de tavanul scund», «iubirea la mai mult ca perfect»? De fapt, aşteaptă Poezia, care, luând notă de toate aceste frământări ale efemerului, le cuprinde în acolada emoţiei sale eterne”.
“Citesc cu plăcere poezia Dianei – mărturiseşte Maria Dobrescu. În unele poezii mă regăsesc. Foloseşte formule inedite. Are mult de spus în poezie”.
“Mulţumesc publicului, prietenilor dragi, iubitorilor de poezie. Mulţumesc vorbitorilor pentru cuvintele frumoase. Cartea are trei secţiuni: «Discurs roşu şi alb», «Oration in red and white» şi «Addenda la discurs». Traducerea a fost realizată de colegul Cătălin State. Este un volum scris dintr-o răsuflare. Părintele biologic, dar şi spiritual, C. Trandafir, m-a chinuit câţiva ani, dar a ieşit ceva” – a spus Diana Trandafir în cuvântarea ei.
Editată bilingv, cartea şi-a găsit răsunet printr-o interpretare în limba română şi în limba engleză a unor poezii: “Noi ne iubim atât de mult”/ “We love each other so much”.
Un admirabil coleg, un şef grijuliu, Florin Dochia, nemulţumit de tipărirea precară, cu scrisul ilizibil, a primului volum “Zeu fără nume pe bicicletă”, i-a propus autorului, Ştefan Al. Saşa, realizarea ediţiei a doua a cărţii.
“Ne cunoaştem de mult – ne destăinuie C. Trandafir. Era toboşar şi avea voce. Când am aflat că scrie şi versuri, eram sceptic… Când am aflat titlul cărţii, «Zeu fără nume pe bicicletă», am văzut că acesta este poetic. Am găsit un poet bun şi i-am sugerat să continue. Am surprins două ipostaze: una umoristică şi alta de subtilitate – cea care crează o emoţie estetică”.
Cum finalul unui reuşit simpozion al ciclului “Primăvara poeţilor” nu putea fi vitregit de lipsa unei epigrame marca Saşa, ea a apărut spre încântarea tuturor: “Lăsând ciclismul de o parte,/ Promit din şa c-o să cobor/ Şi voi lucra la noua carte,/ “Un boşorog în cărucior!”
Theodor MARINESCU
