În Sfânta Evanghelie după Matei, la capitolul 28, putem citi cum Fiul Domnului își trimite ucenicii la propovăduirea Cuvântului Său în toată lumea, pentru botezul neamurilor: ”Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer şi pe pământ. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Învăţați-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor. Amin.” Mântuitorul nu le-a spus apostolilor să propovăduiască în lume mai multe variante de creștinism. Ceea ce aceștia nici nu au făcut, fiindcă atunci învățăturile creștine erau foarte clare. Din păcate, mai târziu, mult mai târziu, acest lucru nu a mai fost înțeles de către conducătorii și teologii bisericii lui Cristos. Anul acesta Paștele a picat în aceeași zi pentru toți creștinii. Dar acest lucru nu îi unește decât provizoriu pe creștini în această mare sărbătoare. La anul, iar vom avea Paștele în două variante. Cele două date ale Învierii Mântuitorului (cronologic vorbind, prima este mereu a catolicilor și protestanților, urmată de cea a ortodocșilor și greco-catolicilor), cele două zile de Paște, care ar trebui să fie una singură, nu coincid decât o dată la câțiva ani. Astăzi, misiunea apostolilor din zorii creștinismului arată ca un tablou nefericit, neînțeles și neterminat. Astăzi, după un mileniu de la scindarea creștinilor în catolici și ortodocși, precum și după cinci veacuri de la desprinderea protestantismului din catolicism, Paștele (cea mai mare sărbătoare a creștinătății și cea care a dat naștere celei mai răspândite religii de pe fața pământului), rămâne să fie celebrată la date diferite.
Biserica Ortodoxă Rusă se opune stabilirii datei Paștelui după noul calendar
Dintre religiile monoteiste, creștinismul este singura în care cea mai mare sărbătoare se ține la date diferite. Evreii sărbătoresc Paștele (Pesah, simbolizând salvarea evreilor din Egipt), în aceeași zi, iar musulmanii, suniți sau șiiți, respectă Ramadanul în aceeași perioadă. ”Biserica Ortodoxă Română și-ar dori unificarea celor două date ale Paștelui. Din păcate, există rețineri, ca să nu zic o poziție fermă a bisericilor ortodoxe rămase pe calendar iulian”, afirmă purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, precizând că există o temere a Bisericii Ortodoxe Ruse că ”o eventuală unificare va crea un tumult în rândul credicioșilor”.
Reprezentanți ai marilor biserici creștine despărțite la începutul celui de-al doilea mileniu promovează teoria că există două date de sărbătorire a Paștelui, din cauza faptului că Biserica Apuseană calculează data Paștelui după calendarul gregorian, iar Biserica Orientală, după calendarul iulian. Totuși, între cele două calendare este o diferență de 13 zile, iar între Paștele apusean (catolic și protestant) și Paștele răsăritean (ortodox și greco-catolic) sunt diferențe de timp care merg de la o săptămână până la cinci săptămâni. Vom încerca, în cele ce urmează, să aflăm de unde provin aceste diferențe temporale variabile, care îi fac uneori pe creștinii din vestul și respectiv estul Europei să se uite chiorâș unii la alții, să zâmbească amar și să nu se poată bucura împreună, în fiecare an, de biruința lui Isus/Iisus Cristos/Hristos asupra Morții și asupra Păcatului, eveniment crucial în istoria lumii, care a dat omenirii o nouă valoare și o nouă dimensiune.
Mesaje publice ale catolicilor și ortodocșilor din România
La emisiunea ”În fața ta”, difuzată de Digi 24 TV pe 16 aprilie, chiar în ziua de de Paște, au participat Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române, și preotul Francisc Doboș, purtătorul de cuvânt al Arhidiecezei romano-catolice de București, iar nu al Bisericii romano-catolice din România, așa cum greșit a fost prezentat de către moderatorii emisiunii. Biserica Romano-Catolică este universală, avându-l pe Sfântul Părinte Papa ca șef suprem al catolicilor din întreaga lume. Ea nu este autocefală, așa cum este Biserica Ortodoxă, aceasta din urmă fiind reprezentată de toate bisericile ortodoxe naționale de pe glob. Altfel spus, nu există un șef absolut al tuturor catolicilor dintr-o țară creștină oarecare (cum ar fi un episcop, arhiepiscop sau cardinal), adică un înalt prelat cu o funcție echivalentă funcției de patriarh al ortodocșilor din țara respectivă. Pe de altă parte, o biserică romano-catolică națională se împarte în mai multe dieceze, unități teritoriale independente una de cealaltă și subordonate direct Vaticanului. De aceea, fiecare dieceză sau arhidieceză catolică din România (condusă de un episcop, respectiv, un arhiepiscop), are propriul ei purtător de cuvânt. Printre temele discutate în emisiunea amintită, au fost câteva care au privit în mod direct cea mai mare sărbătoare a creștinătății, Paștele fiind sărbătorit anul acesta în aceeași zi de către toți creștinii de pe fața pământului: romano-catolici, ortodocși, protestanți, neoprotestanți, greco-catolici. În emisiunea cu pricina, a fost dezbătută problema sărbătoririi Paștelui la date diferite, dar au fost discutate și alte provocări cu care modernitatea încearcă azi creștinismul de orice nuanță. ”Pe evenimentul istoric și transistoric al Învierii Mântuitorului se fundamentează Biserica însăși. Apostolul Pavel descria succint importanța Învierii lui Cristos: «Fără această sărbătoare nu ar exista creștinism și nu ar exista garanția învierii noastre.» Criza acestei sărbători în modernitate și postmodernitate este cauza sclerozării spirituale a societăților creștine. În momentul în care nu ne mai implicăm în trăirea și retrăirea Paștelui, dacă nu facem aderența la acest eveniment din punct de vedere spiritual, nu culinar, atunci putem spune că ratăm sărbătoarea. Sperăm că majoritatea creștinilor nu o ratează, ci se bucură de acest eveniment crucial care a fertilizat întreaga istorie a omenirii. Deși mă tem că, pentru mulți, lumina vine de la supermarketuri, adică mulți oameni, de Paște, nu iau lumină, ci numai greutate. […] Bisericile ortodoxă și romano-catolică trebuie să-și rafineze mesajul, să încerce să și-l îndrepte mai mult spre mediul urban. Bisericile au nevoie de mesaje mai sofisticate din toate punctele de vedere. Altfel există riscul ghetoizării bisericilor în societățile moderne. Nu există riscul dispariției Bisericii lui Dumnezeu, căci însăși Mântuitorul ne asigură în această privință. […] Înainte de a fi economică, aș spune că, peste tot, corupția este spirituală. Biserica este interesată de corupția spirituală, este interesată de termeni tari, precum păcatul și virtutea, termeni la care mulți oameni contemporani fac alergie. Omul de azi este mirat de însăși ideea de virtute. Or, ideea de virtute morală este unul dintre sâmburii care au fertilizat gândirea europeană. Fără această virtute, are loc o implozie a societăților moderne”, consideră Vasile Bănescu. În luările sale de cuvânt, Francisc Doboș ne îndeamnă să trăim autentic sărbătoarea Paștelui.
”Trebuie să recuperăm această dimensiune înălțătoare a Paștelui. Eu aș îndrăzni să spun că trebuie să recuperăm viața adevărată din toate zilele săptămînii, pentru a putea gusta dimensiunea sărbătorii Paștelui. Învierea lui Cristos ne face nu doar să descoperim dumnezeirea din noi și să mergem spre Dumnezeu, ci să ne dăm seama că Dumnezeu a intrat în toate zilele săptămînii. Învierea trebuie așadar să ne schimbe privirea și modul de a interpreta istoria. Dacă nu, totul este zadarnic. Isus chiar le zice apostolilor să meargă în Galileea, pentru că acolo îl vor vedea. Galileea este însăși viața din timpul săptămânii.”
BOR ar vrea un Paște pentru toți creștinii
Invitații au fost solicitați de realizatorii emisiunii să vorbească despre nefericita modalitate a creștinilor de a sărbători Învierea Domnului la date diferite, despărțite uneori chiar de cinci săptămâni, dar și despre cum putem unifica cele două sărbători într-una singură. Anul acesta a fost o concidență fericită de calcul a acestei sărbători, care a făcut ca Paștele să pice în aceeași zi pentru toți creștinii. Acum câțiva ani, a subliniat unul dintre cei doi moderatori ai emisiunii, Papa Francisc spunea: «Isus al meu învie azi, Isus al tău învie mâine. Este scandalos».
Punctul de vedere exprimat de Vasile Bănescu a fost următorul: ”Este, fără îndoială, o mâhnire în lumea creștină faptul că nu putem sărbători împreună cea mai mare sărbătoare creștinilor, elementul fondator al creștinismului. Până la urmă, această realitate se reduce la o problemă de calendar, nu la o problemă de dogmatică. Este vorba despre cele două calendare apărute pe parcursul istoriei europene: calendarul iulian (introdus de Iulius Cezar, în anul 47 înainte de Cristos), și de calendarul gregorian (introdus de Papa Grigore al XIII-lea, pe la finalul secolului XVI-lea). Calendarul iulian s-a dovedit a fi un calendar imperfect, care nu a putut reda corect scurgerea timpului, făcând ca ziua Paștelui să rămână în urmă. Calendarul gregorian a corectat eroarea calendarului iulian. După ce Biserica apuseană a trecut la calendarul gregorian in corpore, unele biserici ortodoxe din Răsărit, printre care și B.O.R., au trecut și ele la calendarul gregorian. Au rămas însă la calcularea Paștelui după calendarul iulian câteva biserici, dintre care se detașează Biserica Ortodoxă Rusă, cea mai importantă după numărul credincioșilor. B.O.R. nu trece la calcularea Paștelui după calendarul gregorian (așa cum a făcut în privința Crăciunului), deoarece pune, înainte de toate, problema unității creștinilor ortodocși. Ortodoxia e preferabil să rămână unită în jurul celei mai importante sărbători a creștinătății. BOR ar vrea această unificare a datelor Paștelui, dar există o reținere puternică din partea bisericilor ortodoxe care au rămas la calendarul iulian, în special din partea Bisericii Ortodoxe Ruse.”
Metode de calcul pentru data Paștelui
Paștele pentru bisericile creștine apusene poate fi uneori și cu cinci săptămâni înaintea Paștelui sărbătorit de bisericile ortodoxe răsăritene. Metoda de calcul a datelor Paștelui creștinilor este cu atât mai greu de înțeles cu cât au fost doi ani consecutivi, 2010 și 2011, când Paștele a căzut în aceeași zi pentru toți creștinii: 4 aprilie – în anul 2010, și 24 aprilie – în 2011. Conform site-ului descopera.ro, data Paştelui poate fi stabilită între 22 martie şi 25 aprilie – pentru bisericile din Occident, şi între 4 aprilie şi 8 mai – pentru cele din Orient. Şi totuşi, de ce variază atât de mult data în care sărbătorim Paştele? Data celebrării Paștelui are la bază două fenomene astronomice: echinocțiul de primăvară și mișcarea de rotație a Lunii în jurul Pământului. Astfel, Paștele se serbează în duminica imediat următoare primei luni pline după echinocțiul de primăvară. Echinocțiul (numit și echinox) este momentul când ziua și noaptea sunt egale în orice loc de pe Pământ, datorită faptului că Soarele, în mișcarea sa aparentă pe cer, se află exact pe ecuatorul ceresc. Conciliul de la Niceea a decretat, în 325, că „ziua de Paște va fi în prima duminică după prima lună plină care cade după echinocțiul de primăvară.” Dacă ziua Paștelui depinde de soarele și luna de pe cer, cum este posibil ca bisericile creștine să nu fie toate de acord cu aceeași dată? Cauza este încrederea în metode diferite de calcul care aproximează mișcarea soarelui și a lunii. Divergențele dintre calcule și observații astronomice au fost corectate în unele cazuri, de exemplu prin trecerea la calendarul gregorian. Catolicii, care au adoptat calendarul gregorian, adică cel actual, stabilesc prima luna plină de după echinocţiul de primăvară folosind o serie de calcule şi tabele ecleziastice, pe când ortodocşii, care au rămas la vechiul calendar iulian, iau ca reper luna plină astronomică. Potrivit Bibliei, Cina cea de Taină a avut loc în ajunul sărbătorii evreieşti Pesah, iar Iisus a murit a doua zi (în Vinerea Mare) şi a înviat a treia zi (duminica). Începutul sărbătorii Pesah este determinat de prima lună plină după echinoţul de primăvară , care poate avea loc în orice zi din săptămână. Pentru a se asigura că Paştele cade duminica, Consiliul de la Niceea a stabilit, în anul 325, că Paştele va fi sărbătorit în duminica de după prima lună plină care cade după echinocţiul de primăvară. Totuşi, dacă luna plină apare duminica, atunci Pesah începe duminica şi, prin urmare, Paştele este sărbătorit peste o săptămână, pentru că trebuie să aibă loc după Pesah. Mai mult, Consiliul de la Niceea a fixat data echinocţiului de primăvară pe 21 marte, data în care a avut loc în acel an (cu toate că, anul acesta a căzut pe 20 martie). De asemenea, tot atunci s-a hotărât crearea un set de tabele pentru a defini când cade luna plină, documente care nu se potrivesc chiar bine cu datele astronomice actuale (ceea ce înseamnă că, în practică, Paştele poate fi sărbătorit înainte de Pesah). Pentru bisericile occidentale, Paştele poate fi sărbătorit cel mai devreme atunci când, conform tabelelor de la Niceea, luna plină apare pe 21 martie, într-un an în care această dată cade sâmbăta. În acest caz, Paştele este sărbătorit duminică 22 martie, un eveniment rar care a avut loc în anul 1818 şi care va mai avea loc în 2285. De asemenea, cel mai târziu, Paştele poate fi sărbătorit atunci când luna plină cade pe 20 martie, ceea ce înseamnă că prima lună plină după 21 martie cade peste 29 de zile, pe 18 aprilie, Dacă 18 aprilie cade duminica, atunci Paştele este sărbătorit duminica următoare, pe 25 aprilie. Acest lucru s-a întâmplat ultima dată în 1943 şi se va întâmpla iar în 2038. Pentru creştini ortodocşi, se aplică aceeaşi regulă doar că în acest caz calculele se fac pe baza calendarului iulian, care este cu 13 zile în urma celui gregorian. Au existat mai multe propuneri pentru a se modifica modul în care este calculat Paştele. La o întâlnire din 1997, în Alep, reprezentanţii mai multor biserici au propus ca un nou sistem, bazat pe observaţii astronomice actuale, să fie adoptat începând cu 2001. Acest lucru, ar fi permis ca Paştele să cadă în aceeaşi zi pentru toată lumea. Conform site-ului crestinortodox.ro, în anul 1924 s-a hotărât, la Constantinopol, o adaptare a tuturor Bisericilor Ortodoxe la calendarul gregorian. Însă, unele Biserici Ortodoxe nu au reușit să pună în aplicare această hotărâre. Astfel, Patriarhia Ierusalimului, Biserica Ortodoxă Rusă și Biserica Ortodoxă Sârbă păstrează calendarul iulian, cel vechi, care dăinuie din vremea lui Iulius Cezar. Pentru a menține o unitate ortodoxă în serbarea Paștelui, din anul 1927, s-a luat hotărârea ca și Bisericile Ortodoxe care au adoptat calendarul Gregorian (printer care și BOR), să serbeze Paștele după calendarul iulian. Această hotărâre a fost întărită și de Consfătuirea inter-ortodoxă de la Moscova, din iulie 1948. Următorul Paște comun va fi pe 20 aprilie în anul 2025.
Adrian BRAD
