Trei reprize pentru Castelul Iulia Hasdeu. Primo tempo (4)
Continui referatul meu, din 22 Octombrie 1979, adresat autorităţilor vremii, continuând scrisoarea lui Alexandru Haşdeu (Hizdeu) – tatăl lui Petriceicu Haşdeu – către vărul său Ştefan Haşdeu (Hizdeu), bunicul pretendentului Ştefan Haşdeu.
„Deci te rog, dragul meu Ştefan, imediat scrie epistolia şi către bunica Teifel, ca să scoată din cap Luizei acest prost roman; asemenea să scri[i] şi Luizei serios, ca frate mai în vârstă, că nu învoeşti la legătura nepotrivită. Am să expediez o epistolă separată lui Munsger sfătuindu-l ca să nu gândească la căsătorie, şi să se îngrijească mai bine de indescifrabil …. avere fiindcă de căsătorit, se poate şi la etatea de 37 de ani când va fi ajuns ceva şi va avea ceva sigur. Sper că atunci şi Luiza se va deştepta, şi mai un an doi poate să aştepte şi am să-i găsesc o partidă onorabilă şi cinstită.”
Am copiat atunci scrisoarea până la capăt (acum i-am omis partea finală, din lipsă de spaţiu). Inclusiv cu toate autentificările:
„«Pentru traducere exactă… loc. sig. [ss] Dr. Grigorovici Ştefan.
În baza procesului verbal păstrat în arhiva noastră sub Nr. 994, 1937 certificăm în mod autentic că acest act după ce a fost tradus, a fost semnat în faţa noastră cu mâna proprie din partea domnului Dr. Grigorovici Ştefan, advocat, domiciliat în Arad, personal cunoscut de noi.
Dat în Arad, la 6/5/cinci Octombrie/ 1937/ unamienouăsutetreizecişişapte.
Timbru de 16 lei anulat… Notar public ss. / Dr. Baloş / Loc sig.
Nr.4113/1937. / Certificăm în mod autentic că această copie legalizată corespunde întru toate cu actul prezentat nouă din partea Dlui Lt. Haşdeu P. Ştefan domiciliat în Arad. Dată în Arad la /5/ cinci Octombrie 1937 / unamienouăsutetreizecişişapte. / Notar public. ss / Dr. Baloş / (L.T.) (L.T.) (L.T.) / (L.S.)
Pentru conformitate / [ştampila] GOGU TOMESCU / AVOCAT / PLOEŞTI / Tel. 1950 [Semnează peste ştampilă Lt. Ştefan] Haşdeu.»
Scrisoarea este falsă. Nu intrăm în amănunte. Falsificatorul nu cunoaşte bine datele biografice, nici ale semnatarului, Alexandru Hasdeu, şi nici ale fiului acestuia, Bogdan Petriceicu Hasdeu, dovedind nesiguranţa cu care ne-a obişnuit deja. Este limpede că semnatarul este Alexandru Hasdeu, iar «unicul… fiu, tînăr de 27 ani» este B.P.Hasdeu – singurul dintre Hasdei care a fost director al arhivelor (Director general al Arhivelor Statului şi nu al arhivelor stării, cum se spune în scrisoare). Când a primit această funcţie, B.P.Hasdeu avea 38 de ani şi, dacă scrisoarea datează din acel an, nu putea să aibă 27. Era în anul 1876 şi Alexandru nu mai putea să scrie nici unui «frate», pentru că murise în anul 1872. Vorba lui: «dacă Dumnezeu îmi va da viaţă nouă»!…
Dacă Ştefan Haşdeu a avut atâta îndrăsneală, prezentând un document care putea fi uşor demascat ca fals, cu atât mai mult putea să îndrăsnească să producă acte mai greu de controlat.
Ca să mai respirăm puţin: într-o cerere primită la Notariatul Câmpina, la 25.V.1979, Ştefan Haşdeu scrie: «printre altele voi sesiza şi organele superioare de stat pentru a sancţiona pe cei vinovaţi şi cercetând cine a dat ordin că cel care este responsabil la Castel şi explică vizitatorilor să spuie că nu a mai rămas nici un moştenitor legal. Am trimis 2 colegi ingineri cu maşina cari având proiecte controlat la Braşov – au vizitat Castelul şi lor au spus că nu mai existe nimen din familia Haşdeu. Fiind indignaţi, au spus că colegul n[o]s[tru] este veritabil moştenitor al Castelului fiind rude de sânge. Vădeţi Tov. Notar şef ce murdar lucruri să învârtesc [în] jurul familiei Haşdeu. O consider complect o jignirea pe adresa familiei mele pe care va rog să transmiteţi Tov. Preşedinte [al Consiliului Popular, n. Onea] personal. Eventual voi lua şi măsuri dictate de situaţie.»
Cu ani în urmă am stat de vorbă cu Ştefan Haşdeu la Câmpina, mai multe ceasuri. I-am făcut şi două vizite acasă, când locuia în Episcopul Ambrozie (a treia oară l-am găsit nu-mai pe fiul său; tatăl se mutase pe Colentinei), i-am creionat şi un portret, dar n-a putut să-mi arate nici un document din care să reiasă că ar fi rudă cu B.P.Hasdeu, deşi mă invitase în acest scop.
Curtea de Apel S.IX l-a recunoscut rudă, ca şi pe unchiul său Ervin, pentru că «prin testamentul olograf datat 15 August 1907, de care numiţii se prevalează, def[unctul] Bogdan P. Hajdeu face o liberalitate nepoţilor săi, fără să-i precizeze, şi anume castelul său dela Câmpina, cu anumite obligaţiuni, că prin urmare trebuie de văzut mai întâi dacă reclamanţii sunt nepoţii def. B.P.Haşdeu, fiindcă numai în acest caz acţiunea este admisibilă în principiu şi apoi urmează a se examina validitatea testamentului» (subl. Onea).
Cu testamentul olograf al lui B.P.Hasdeu s-a încercat o acţiune îndrăsneaţă. El a fost prezentat, spre a i se «constata starea», Preşedintelui Tribunalului judeţului Prahova Secţiunea I, cu petiţia nr. 16.163 din 1907, de Mihai Haşdeu din Paşcani (care nu avea nici o ştiinţă de existenţa Hizdeilor din Ungaria):
«18 Octombrie 1937. / PROCES VERBAL.
Noi preşedintele tribunalului judeţului Prahova Secţiunea I
Având în vedere cererea făcută de Domnul M.A.Haşdeu prin petiţiunea înreg[istrată] la No. 16.163 din 1907, de a se constata starea testamentului olograf lăsat de defunctul său unchiu B.P.Haşdeu.
Astăzi douăsprezece Oct. anul una mie nouă sute şapte, fiind asistat de Dl. G.S. Dumitrescu grefierul acestui tribunal, s’a prezentat înaintea noastră, în camera de consiliu a tribunalului Dl. M.A.Haşdeu depunând pe lângă petiţiunea sa telegrama No.61 prezentată la Câmpina în ziua de 2.IX. subscrisă de Haşdeu; […] precum şi testamentul olograf cu data Câmpina la 15 August 1907 semnat de B.P.Haşdeu.
Noi preşedintele constatăm conf. art. 892 Cod Civil că acest testament are următorul cuprins: […]
În considerarea celor ce preced, am dresat prezentul proces verbal şi după ce am vizat testamentul am ordonat depunerea lui în conservarea D-lui grefier.
Acest proces verbal s’a iscălit de noi, de grefier şi de depunătorul testamentului. […]
P. conformitate, / [ştampila] GOGU TOMESCU / AVOCAT / PLOEŞTI / Tel. 1950 [confirmată de iscălitura] Lt. [Ştefan] Haşdeu. »
Să fie o coincidenţă că în anul în care Ştefan Haşdeu a umblat prin dosarul cu acest testament, atât testamentul, cât şi dosarul au dispărut?” Şi dam mai departe Certificatul Grefei Tribunalului Ilfov Secţia IV-a c.c., prin care se constata „«dispariţia dosarului tribunalului Prahova Nr. 1997/1907 dela dosarul Nr. 21.179/1929 al tribunalului Ilfov, secţia notariat la care se află ataşat şi în care se mai găsea şi testamentul lui Bogdan P.Hajdeu, iar parchetul tribunalului Ilfov cabinetul 3 Instr[ucţie] prin ordonanţa din 24 August 1937 a clasat afacerea, faptul fiind prescris. / Drept pentru care am eliberat prezentul certificat. / Grefier / (ss) Indescifrabil / Nr. 63.301 / 1937 Septembrie 20 / p. conformitate, / [semnează] p. pr. Gr. Crăciunescu / avocat.»
Chiar dacă în procesul verbal din 12 Oct. 1907 se spunea că testamentul «este scris cu cerneală neagră, pe o coală timbrată de 5 lei scrierea fiind tremurată şi având îndreptare prin ştergere şi scriere din nou a cifrei 1907 din primul rând», se putea manevra mai uşor cu transcrierea lui decât cu originalul. Iuliu Dragomirescu – care pune semne de întrebare pe certificatul Grefei Tribunalului Ilfov – îi făcuse însă două fotocopii foarte clare, în 1910, putând să suplinească astfel lipsa originalului.
Acţiunea a fost dejucată. Curtea de Apel S.IX (cităm din decizia civilă nr. 2/ 27 Iunie
1945) «având în vedere că reclamanţii solicită dela pârîţii din proces, averea succesorală a numitului defunct, pe baza testamentului olograf datat 15 August 1907, prin care susţin că decujus a revocat atât testamentul autentificat de Tribunalul Ilfov Secţia Notariat la Nr. 11.487 din 24 Noembrie 1906. Cât şi codicilul [adaus la testament] cu data de 10 Aprilie 1907. […] Având în vedere că pârîţii au cerut atât în faţa primei instanţe cât şi în faţa acestei Curţi, să se constate că acest testament este nul» analizându-l, ajunge la concluzia că «nu are valabilitate legală şi în consecinţă nu conduce la consacrarea vreunui drept în favoarea reclamanţilor.» De aici, «că, întrucât reclamanţii la baza acţiunilor lor, nu au un testament valabil, aceste acţiuni sunt nefondate şi ca atare şi apelurile numiţilor, care urmează să fie respinse în consecinţă;
Având în vedere că în ce priveşte apelurile făcute de pârîtul Iuliu Dragomirescu, nu au a se mai lua în discuţie, întrucât prin respingerea apelurilor reclamanţilor, ele devin fără interes. […] decide:
Respinge toate apelurile făcute atât de reclamanţii Ervin P.Hajdeu, din Cluj str. Regina Maria Nr. 12 şi Ştefan P.Hajdeu, din Bucureşti, str. Gogu Cantacuzino Nr. 9, contra sentinţe-lor civile Nr. 486/940, a Trib[unalului] Prahova S.I-a şi 372/942, a aceluiaşi Tribunal secţia V-a, cât şi de pârîtul Iuliu Dragomirescu, din Bucureşti, str. Domniţa Anastasia Nr. 23 contra jurnalelor Nr. 9741/940, al Trib. Prahova, S.I-a, 1927/941, 2041/941, 3023/942 şi 6429/942, ale Trib. Prahova S. V-a. / Compensează cheltuelile de judecată. / Deciziunea cu drept de recurs.»
La 27 Martie 1953, prin Decizia 477 p. Tribunalul Suprem, Colegiul civil, luând «în cercetare recursul făcut de Ervin P.Haşdeu şi Ştefan P.Haşdeu în contra deciziunii civile Nr. 2 din 27 Iunie 1945 a Curţii de Apel Bucureşti S.IX-a […]
Constată perimat recursul declarat de Ervin P.Haşdeu şi Ştefan P.Haşdeu în contra Deciziunii Civile Nr. 2 din 27 Iunie 1945 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia IX-a.»
Se părea că Ştefan Haşdeu a pierdut orice speranţă. La 27 Februarie 1952, Stelian Popescu, «Insp[ector] Financiar de pe lângă Secţiunea Financiară a oraşului Câmpina, având în vedere Decretul nr. 111/1951 şi instrucţiunile acestui decret nr. 6491/1951 precum şi ordinele circulare transmise de Secţia Financiară a Regiunii [Ploeşti] de a se clarifica situaţia bunurilor mobile şi imobile fără stăpân», s-a deplasat «la proprietatea B.P.Haşdeu Câmpina» şi a constatat situaţia de fapt:
«Întrucât s-a crezut că această proprietate ar fi fost atribuit[ă] statului, deoarece în acest castel funcţiona Asociaţia culturală ateneul B.P.Haşdeu, asociaţie care-l folosea fără a avea vreun act de proprietate iar în schimbul folosinţei avea obligaţia să-l întreţină. / Această asociaţie culturală a fost formată voluntar de câţiva cetăţeni intelectuali ai oraşului Câmpina şi a folosit castelul până în anul 1943. / Deci neexistând nici un act din care să reiasă că imobilul a fost atribuit statului această proprietate a rămas particular[ă]. / Din anul 1943 nu s-a mai interesat nimeni de această proprietate lăsându-l în părăsire şi ruinare. […] / Faţă de cele expuse mai sus prop[rietatea] B.P.Haşdeu din Câmpina, fiind părăsiţi [!] de proprietari[i] săi de mai bine de 10 ani, nefăcând nici un act de conservare – neachitând nici un fel de impozit la stat, se consideră ca bunuri fără stăpân [şi] urmează a fi atribuit[ă] statului în sensul de a se face actele către instanţele judecătoreşti pentru atribuirea bunurilor către stat, după trecerea unui an de zile de la înreg[istrarea] la Secţia Financiară a oraşului Câmpina a acestui proces verbal dresat», conchidea inspectorul financiar Stelian Popescu.”
Ne reîntâlnim săptămâna viitoare.
Octavian Onea
Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!