Știri

O profesie periculoasă – muzeografia.

Trei reprize pentru Castelul Iulia Hasdeu. Secundo tempo (6)
Prin a doua sentinţă civilă nr. 277 din 31 Ianuarie 1957 a Tribunalului popular al raionului Câmpina, atacată cu recursul de faţă, s-a respins acţiunea motivându-se că această cerere nu întruneşte condiţiunile legale, deoarece proprietarul actual al imobilului, anume Ştefan Petriceicu Hajdeu nu se află în situaţia de necunoscut sau absent pe de o parte şi pe de altă parte, acesta nu a putut să facă acte de administraţie şi de conservare a imobilului, din cauză că începând cu anul 1950, imobilul a fost ocupat de către trupele M.A.I. datorită cărei situaţii nu ar fi putut să aibă acces la imobil.
Având în vedere că această ultimă sentinţă fiind atacată cu recurs de către reclamantă, prin motivele invocate pe baza art. 304 pct. 4, pr. civilă, s-a arătat că hotărîrea este nelegală, fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 1 lit. d din D. 111/1951, ale Instrucţiunilor M.F. de aplicarea acestui D[ecret] şi cu nerespectarea prevederilor art. 315 pr. civilă.

Considerând că potrivit acestui Decret şi potrivit art. 1 lit. d din Instrucţiunile M.F. nr. 6491 din 6 August 1951, devin bunuri ale întregului popor, bunurile părăsite timp de un an, socotit de la ultimul act de administrare cu dată certă, sau în lipsa unui asemenea act, anul fiind socotit de la data înregistrării procesului verbal dresat de organele fiscale, de către titularii acestui bun necunoscuţi (în sensul că nu se ştie de către Secţia Financiară, cine este proprietarul bunului) sau absenţi (în sensul că nu se cunoştrea urma lor), care timp de un an nu au făcut act de administrare sau de conservare, personal sau prin soţie, copii sau alte persoane pe bază de mandat cu dată certă.
Din examinarea lucrărilor dosarului se constată că imobilul din discuţiuni a rămas în succesiunea defunctului Bogdan Petriceicu Hajdeu, mort la 27 [corect: 25; n. Oct. Onea] august 1907, care imobil până în anul 1943 a fost administrat de un grup de intelectuali din oraşul Câmpina, care au format ATENEUL Bogdan Petriceicu Hajdeu, în care timp în atenanţele imobilului a locuit paznicul Nicolae Moldoveanu, acesta din urmă continuând să mai stea până în anul 1949.
Că, din anul 1943 imobilul a fost lăsat în complectă părăsire şi ruinare până în anul 1949 când a fost ocupat de către M.F.A. şi folosit prin trupele sale, în care situaţiune se află şi în prezent.
Prin hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 1.160 din 23 Iunie 1955, însoţită de lista monumentelor de cultură de pe teritoriul R.P.R., editată de Academia R.P.R., acest imobil a fost decretat drept monument de cultură şi trecut sub nr. 2595 din anul 1956. [p. 3]
La dosar s-a depus deciziunea civilă nr. 2 din 27 Iunie 1945 a fostei Curţi de Apel Bucureşti Secţia IX-a rămasă definitivă, prin care s-a respins apelul introdus de către Ştefan Petriceicu Haşdeu pârîtul de astăzi, împotriva sentinţei civile nr. 372/942 a Tribunalului Prahova Secţia I-a, prin care se respinsese ca nefondată acţiunea acestuia de a i se preda de către executorii testamentari succesiunea defunctului Bogdan P. Hajdeu, pe baza testamentului olograf din 15 August 1907, pentru consideraţiunea că testamentul era nul potrivit conţinutului său.
Din considerentele acestei hotărîri reese doar că reclamanţii de atunci Ervin Haşdeu şi Ştefan Petriceicu Hajdeu sunt nepoţi în linie colaterală a[i] defunctului Bogdan Petriceicu Hajdeu fără ca să stabilească dacă ei sunt moştenitorii testamentari sau legali a[i] acestui defunct şi deasemeni fără ca să reeasă că aceşti reclamanţi au fost trimişi în posesiunea succesiunii respectiv a imobilului de mai sus, rămas în succesiunea defunctului Bogdan P. Hajdeu, pentru că tocmai prin acea acţiune ei pretindeau legatul compus din acest imobil.
Din actele dosarului mai reese că ultimele acte prin cari intimatul pârît Ştefan P.
Hajdeu s-a interesat de acest imobil a fost recursul său declarat împotriva deciziei civile nr. 2/945 a Curţii de Apel Bucureşti mai sus arătată şi apoi recursul de astăzi declarat la 29 August 1956 împotriva sentinţei civile nr. 925/[1]953 lipsind orice dovadă că dela 1945 până în 1956 acest intimat pârît să fi mai făcut alte acte de administrare sau de conservare.
Martorii ascultaţi în cauză au arătat:
– Martorul Albu Grigore, a spus că din 1949 Castelul este ocupat de armată şi că dela această dată vizitarea castelului nu mai era permisă, precizând martorul că nu ştie dacă pârîtul Ştefan P. Hajdeu a încercat să intre în imobil pentru a face reparaţii.
– Martora Rădulescu Marieta arată că pârîtul Ştefan P. Hajdeu i-a spus de mai multe ori că a încercat să intre în castel, dar nu a putut din cauza armatei, fără ca martora să se fi convins personal de adevărul celor spuse de către pârît întrucât dânsa nu a văzut personal acest lucru.
– Martorul Moldoveanu Nicolaie, declară că dânsul a locuit o cameră a imobilului în discuţiune, din 1945 până în 1949-1950, când a intrat armata şi a depozitat muniţii în castel. Martorul confirmă că a locuit în calitate de îngrijitor, pus de către membrii Ateneului şi nu de către pârîtul Ştefan P. Hajdeu. Mai arată martorul că soţia sa i-a spus că în acel timp ar fi venit în curte pârîtul Ştefan P. Hajdeu, adică până în 1949-1950, fără ca să se arate cu ce scop.
Din ansamblul probator de mai sus reese în primul rând că pârîtul Ştefan P. Hajdeu nu şi-a dovedit calitatea sa de moştenitor testamentar, de care calitate s-a prevalat dânsul în procesul purtat din 1938-1945 şi nici pe aceea de succesor legal trimis în posesia de drept şi de fapt a succesiunei defunctului Bogdan P. Hajdeu, inclusiv a castelului din litigiu, din care cauză nu avea calitatea nici să atace cu recurs prima hotărîre dată în acest proces.
În al doilea rând s-a dovedit că nici acest pârît şi nici alt pretins moştenitor al defunctului B.P.Hajdeu nu au făcut nici [p. 4] un act de conservare sau de administrare al imobilului, nu numai în timpul de un an scurs dela 27 februarie 1952 până la februarie 1953, aşa cum prevedea Decretul 111/[1]951, dar nici de la 1945 până astăzi, timp de peste 10 ani.
Căci dacă din arătările martorilor se desprinde oarecare prezumţie, că pe timpul ocupării imobilului de către trupele M.A.I. nu se putea uşor pătrunde în imobil, pentru a se întreprinde acţiuni directe de conservare a imobilului, apoi de nicăeri nu reese că pârîtul s-ar fi adresat comandantului militar respectiv sau sfatului popular al oraşului Câmpina, ori oricărei instituţiuni tutelare a acestora pentru a cere pătrunderea în castel cu scopul executării actelor de conservare a imobilului în tot acest timp.
Cu atât mai mult lipseşte orice probă doveditoare a demersurilor făcute de către pârît, pentru a reface acte de administrare a imobilului, ca diferite cereri adresate diferitelor instituţiuni, organe sau intreprinderi în scopul administrării acestui bun în ultimii 10 ani, precum şi acceptarea succesiunei conform art. 700 c[od] civil de la 1907 la 1937.
Octavian ONEA

Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare