Câmpineanul Valentin Bălan întruchipează, într-un fel, destinul etern al artistului neînțeles. Al artistului de valoare într-o lume în care valorile, necunoscute și nepuse în valoare, se sting încet, încet… Sau dacă nu se sting, abia mai pâlpâie în veșnicia conului de umbră în care ar trebui să se răcorească toate mediocritățile pământului. Care mediocrități, ce să vezi!, dau din coate, fac ce fac, dau din gură și nu tac, dar nici în umbra nontalentului – acolo unde le este locul -, nu ajung, ci în strălucirea artificială a unei recunoașteri publice nemeritate, poleită cu un aur fals, în strălucirea prefăcută a laudei de sine neîntemeiate pe nicio valoare. Prima oară am scris despre el exact acum 10 ani, în decembrie 2008. De atunci, Valentin Bălan (inginer prin profesie, dar pictor prin vocație), a continuat să picteze, dar lucrările sale tot nu au reușit să ajungă sub privirile multor iubitori de frumos din România. Cu toate acestea, a avut expozitii personale sau de grup în multe țări din Occident: Franța, Norvegia, Danemarca, Germania, Olanda, Belgia ș.a. Recent, pictorul câmpinean și-a sacrificat confortul locuinței personale pe altarul artei, transformându-și etajul casei (jumătate din suprafața locuinței), într-un adevărat muzeu de pictură. Așa a ajuns galerie de artă o bună parte din casa pe care și-a ridicat-o în cartierul Câmpinița. O galerie de artă la ușa căreia nu se rup bilete potențialilor vizitatori, în care oricine iubește pictura poate intra ca într-un templu al culorilor, al luminilor și umbrelor, un templu ale cărui ofrande au fost aduse sute de picturi țintuite jertfelnic pe pereții multor încăperi.
Valentin Bălan își prezintă cele peste 200 tablouri într-un spațiu generos, un spațiu care te învăluie cu simțiri profunde, cu liniște sufletească și detașare față de problemele vieții. Se poate vorbi despre o galerie de artă realizată din nevoia de odihnire a spiritului, pe care artistul dorește să o împărtășească, plin de generozitate, semenilor săi. Galeria de artă sui-generis este împărțită în mai multe încăperi, în funcție de tematicile reflectate în lucrări.
Astfel, există ”sala de florale”, ”sala cu icoane”, ”sala cu portrete”, ”sala cu interioare românești”, ”sala cu tradiții și obiceiuri” etc. Sala cu colecția de icoane imprimă un aer sever, solemn, aici fiind expuse icoane cu marile sărbători creștine, dar și cu mulți sfinți, a căror expresivitate îl fac pe privitor să se simtă ca într-o biserică (Înălțarea, Răstignirea, Iisus ca Pantocrator, Sf. Haralambie, Sf.Pantelimon etc.). Aici este de menționat faptul că, în anul 2002, la solicitarea Patriarhului de atunci al Bisericii Ortodoxe Romane, P.F. Teoctist, pictorul Valentin Bălan i-a făcut înaltului prelat portretul, primind totodata din partea acestuia si comanda unor tablouri reprezentand mănăstiri ale Arhiepiscopiei Bucureștilor, plus o serie de portrete ale celorlalți întâi-stătători ai BOR (în mărime naturală). Proiectul – deosebit de laborios și nu la îndemâna oricărui maestru al șevaletului -, va fi terminat în 2005, toate lucrările fiind prezentate la o mare expoziție organizată în Palatul Patriarhal, vernisajul neavând, însă, în presa bucureșteană ecourile bine meritate.
Valentin Bălan ne mărturisește cum i-a venit ideea transformării locuinței în galerie de pictură, sacrificând prin aceasta confortul său și al întregii sale familii: “Toată viața am trăit cu ideea că maxima fericire o simți atunci când faci bine în jurul tău, din convingerea că viața trebuie să fie o misiune față de oameni. Iar pentru cazul meu, dacă am reușit să realizez un mic templu al artei, o colecție de tablouri personale, aceasta am făcut-o gândindu-mă și la îmbogățirea semnificației culturale a orașului lui Nicolae Grigorescu. M-am gândit că dispunerea într-un spațiu de locuit a unei colecții de tablouri poate induce o permanentă stare de bine vizitatorilor, complexitatea acestei viziuni depășind deja sfera unor preocupari ocazionale, cotidiene. Pentru realizarea acestei colecții de picturi personale am renunțat la multe placeri pe care ți le poate da viața, am acceptat diverse privațiuni materiale, toate pentru frumosul durabil care te face mai bun. Tablourile s-au împletit puternic cu viața mea, în care am dus continuu o luptă intre material si spiritual, pentru a-mi gasi acel echilibru zilnic necesar dezvoltarii activității de inginer (la compania Confind), în paralel cu cea de artist plastic”.
Adrian BRAD
Redacția Oglinda încurajează un schimb de idei liber și deschis. Cu toate acestea, vă rugăm să evitați limbajul vulgar, atacurile la persoană, amenințările sau incitările la violență. Orice mesaj care conține injurii, amenințări sau discurs de ură bazat pe rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau alte caracteristici personale va fi șters. Mulțumim pentru înțelegere!