Povestea romanului Viaţă şi destin de Vasili Grossman este cunoscută şi edificatoare pentru viaţa unui scriitor (adevărat) într-un sistem totalitar. Grossman a muncit timp de opt ani la redactarea acestui roman fluviu plecând de la experienţa avută în calitate de corespondent de război în timpul celui de al Doilea Război Mondial pe frontul de est, experienţă notată într-o formă brută în mai multe carnete de război, miraculos salvate şi recent descoperite în arhivele de la Moscova. Carnetele sale au fost probabil confiscate, alături de manuscrisul romanului său în 1961 de către KGB care, în mod justificat, a considerat opera sa drept chiar mai subversivă decât Doctor Jivago de Boris Pasternak. Confiscarea şi pierderea definitivă a muncii sale (după cum credea autorul în acele momente) l-au consumat pe Grossman, contribuind la moartea sa trei ani mai târziu. Însă un exemplar microfilmat al manuscrisului său a reuşit să ajungă în Elveţia în anul 1980 unde a apărut prima ediţie a cărţii. Volumul lui Grossman1 seamănă prin amploare şi profunzime cu Pavilionul canceroşilor sau Arhipelagul gulag scrise de Alexandr Soljeniţîn, poate cu un plus pentru Grossman al cărui stil este mult mai alert şi captivant decât cel greoi al lui Soljeniţîn. Acţiunile paralele ale romanului creionează portretele a zeci de personaje, fiecare purtându-şi destinul asemenea unei cruci, recompunând atmosfera grea a timpurilor. Macabră. Multitudinea de personaje determină complexitatea romanului căci Grossman beneficiază de multe unghiuri din care îşi poate trimite săgeţile otrăvite (cu umanism) în mai toate direcţiile. Pentru Grossman între interesul statului sovietic şi cel al oamenilor sovietici există un hiatus evident. Omul nu contează sau contează foarte puţin. Contează doar atunci când poate apăra şi salva statul. Şi, implicit pe Stalin, după cum a fost cazul în iunie 1941. “Stalin construieşte ceea ce este necesar statului, şi nu omului. Industria grea este necesară statului, nicidecum poporului. Canalul Marea Albă – Marea Baltică este nefolositor oamenilor. La un pol se află cerinţele statului iar la celălalt cerinţele omului. Ele nu pot fi niciodată împăcate.” Grossman descrie atât represiunea determinata de directivele aberante ale lui Stalin, chinurile şi moartea aşa-zişilor culacilor sau cea din timpul marii represiuni din anii 1937-38 cât şi Holocaustul care ar fi trebuit să-i fie mai aproape de inimă căci, să nu uităm, a fost direct afectat, mama sa rămasă în spatele frontului fiind ucisă de comandourile SS în oraşul ucrainean Berdicev, îngropată lângă aerodrom, într-o groapă comună. Grossman dezvăluie în condamnarea celor două sisteme totalitare, cel nazist si cel comunist, fata de care nu are ezitari in a punse semnul de egalitate, arbitrariul înspăimântător. Romanul Viaţă şi destin este o frescă fundamentală pentru înţelegerea secolului al XX-lea şi a celor două sisteme totalitare care, ciocnindu-se, au lăsat în urmă milioane de cadavre. Prins în vâltoarea istorie, Vasili Grossman nu-şi pierde speranţa şi, chiar “dacă omul nu e întotdeauna măreţ, se întâmplă să fie şi lamentabil” omul rămâne cu o veşnică aspiraţie: “Libertatea, viaţa vor învinge robia.”. Aşa a şi fost. Preţul însa a fost unul imens.
1 Editura Polirom, traducere din limba rusă şi note de Laurenţiu Checicheş.
