Am în faţă o carte excepţională: Basarabia în actul Marii Uniri de la 1918 – Bessarabia in the act of the Great Union of 1918, apărută la Editura Ştiinţa din Chişinău, la sfîrşitul anului trecut, 2017, în limbile română şi engleză, Ediţie de/ Edited by Ion Ţurcanu & Mihai Papuc, doi autori care se află în topul elitei din stânga Prutului.
Album bogat ilustrat – deşi autorii „ar fi avut nevoe de un spaţiu tipografic mult mai mare, ceea ce, în acest moment, nu s’a putut face” (p.6) – cartea merită descrisă filă cu filă. Însă am să mă rezum numai la arătarea celor cinci capitole.
I. Lupta Basarabenilor pentru eliberarea de sub dominaţia rusă.
II. Pregătirea şi realizarea Unirii.
III. De la Unirea condiţionată la anularea condiţiilor de unire.
IV. Recunoaşterea internaţională a actului Unirii.
V. Breviar Sfatul Ţării.
Din capitolul I desprind :
O serie de Mărturii ale redeşteptării naţionale ale Românilor Basarabeni: publicaţiile „Luminătoriul. Jurnal bisericesc”, Anul I, Cartea 1, Ianuarie 1908, Chişinău, Tipografia Eparhială; „Cuvînt Moldovenesc. Revistă lunară de literatură şi ştiinţă politică”, No. 6, Dechembrie anul 1913, Chişinău, şi membrii redacţiei acesteia: Nicolae N. Alecsandri, Daniel Ciugureanu, Pan Halippa, Simion Murafa şi Gheorghe Stârcea; Ansamblul folcloric (în costume populare româneşti) condus de scriitorul Gheorghe V. Madan; Preotul-Poet Alexei Mateevici şi manuscrisul poesiei Limba noastră, 17 Iunie 1917.
Constituirea Partidului Naţional Moldovenesc, la 31 Martie 1917, cu fotografiile organizatorilor şi conducătorilor lui: Vasile Stroescu – preşedinte de onoare, Vladimir Herţa şi Paul Gore – vicepreşedinţi, Pan Halippa – secretar general, Matei Donici, Nicolae N. Alecsandri şi Sergiu Cujbă. Şi cu Programul acestuia, publicat în „Cuvînt Moldovenesc” la 9 Aprilie 1917: „3. Toate legile, care privesc viaţa din lăuntru a Basarabiei, să le întocmească Dieta provincială (Sfatul Ţării), potrivit obiceiurilor vechi şi nevoilor de acum ale ţării”. „4. Administraţia (ocârmuirea locală) şi judecăţile să se împlinească, de sus până jos, de către slujbaşii ieşiţi din sînul poporului şi în slujba poporului”. „5. În şcolile de toate treptele limba de predare să fie limba naţională a poporului. Limba rusească se va învăţa în şcoli ca obiect de învăţămînt (ca învăţătură deosebită). În toate satele şi oraşele să se facă şcoli bune, cu mai mulţi ani de învăţătură, şi toţi copiii să fie îndatoriţi a învăţa la acele şcoli. / 6. Biserica să-şi aibă autonomia ei, adică să se ocârmuiască singură; ea să alcătuiască o mitropolie deosebită, cu arhiereu moldovan în frunte. Preoţii să fie crescuţi în limba moldovenească şi toate slujbele bisericeşti să se facă în această limbă. / 7. Moldovenii să nu mai fie duşi la oaste afară din Basarabia, şi să înveţe aici pe loc slujba ostăşească în limba moldovenească”.
Congresul preoţimii din Basarabia, 19 Aprilie 1917, care a cerut „proclamarea autonomiei ţinutului, prin convocarea Sfatului Ţării şi formarea unui guvern local”, cu fotografia de grup a preoţilor şi ierarhilor.
Congresul învăţătorilor din Basarabia, 25 – 28 Mai 1917, cu Rezoluţiile sale, publicate în revista „Şcoala Moldovenească”, nr. 2-4, 1917: „1. De la 1 Septembrie 1917 şcolile din satele moldoveneşti sau în majoritate moldoveneşti se vor preface în şcoli moldoveneşti. / 2. Limba rusescă se va învăţa în aceste şcoli ca obiect de învăţămînt îndatoritor, începând de la al treilea an”. „4. Să se deschidă şcoli moldoveneşti şi la oraşe”. „17. În Şcoala Duhovnicească şi în Seminarul Preoţesc învăţămîntul se va face în limba moldovenească, începând cu cl. I”. „20. În şcoala moldovenească se introduce alfabetul latinesc, care va fi întrebuinţat atât în cărţile didactice, cât şi în scris. / 21. În viitor toată conducerea şi supravegherea şcolilor moldoveneşti să se facă de către moldoveni, şi în limba moldovenească”. „26. Învăţătorii moldoveni să fie organizaţi în societăţi ţinutale, care să fie întrunite în Societatea Învăţătorilor Moldoveni din întreaga Basarabie”. Fotografia marelui „grup de participanţi la Cursurile de Vară ale învăţătorilor moldoveni din Basarabia, [din] Iunie 1917” ne face să credem într-un ecou al Cursurilor de Vară de la Vălenii de Munte, începute de Nicolae Iorga în anul 1908.
Adiacent, Tineretul angajat în mişcarea naţională, cu fotografia unui „comitet al elevilor şi studenţilor care cerea naţionalizarea învăţămîntului, adică realizarea întregului proces educativ în baza limbii latine”, şi grupul Vlad Bogos, Grigore şi Vlad Cazacliu, Dumitru Cărăuş, Anton Crihan, Nicolae Grosu, Vasile Harea, Petre Stihi, Alexandru Văleanu şi Ion Văluţă.
Congresul militarilor Moldoveni, ţinut în Casa Eparhială din Chişinău, în zilele de 20 – 25 Octombrie 1917, cu fotografiile Casei Eparhiale, ale lui Gherman Pântea, reprezentant al Comitetului ostaşilor Moldoveni de pe Frontul Român, Ştefan Holban şi Ion Păscăluţă, membri ai Comitetului militar Moldovenesc din Odesa, toţi trei adjudecându’şi paternitatea telegramei de convocare a Congresului, Vasile Cijevschi – căpitanul care a condus lucrările Congresului, şi a subofiţerului Gheorghe Năstase, care a îndeplinit lucrări de secretariat. Rezoluţiile Congresului prevedeau autonomia Basarabiei (II), naţionalizarea oştirilor moldoveneşti (III), sporirea numărului „cohortelor de la 16 până la 100” (IV), alcătuirea, „în cel mai scurt timp”, a Sfatului Ţării, format din 120 de deputaţi” (V), moştenirea pământului „Basarabiei, cu bogăţiile dintr’însul şi de pe dânsul” de locuitorii ei (VI), „alegerea şi susţinerea candidaţilor Moldoveni în Adunarea Întemeetoare” (VII), naţionalizarea şcolilor, aşezămintelor şi a dregătoriilor (VIII), organizarea învăţămîntului în afară de şcoală (IX), constituirea Fondului Naţional (XI).
Crearea Sfatului Ţării, convocat la 21 Noembrie 1917, în Palatul Sfatului Ţării (fostul Gimnasiu nr. 3 de băeţi;), cu membrii Biroului de Organizare: Vasile Ţanţu – preşedintele Biroului, Vitalie Burac – vicepreşedinte, Ştefan Holban – secretar, Teodosie Cojocaru, Anton Crihan, Gherman Pântea, Constantin Osoianu, Nicolae Suruceanu, Gheorghe Tudor, Pan Halippa şi Ion Buzdugan. La deschiderea Sfatului, Corul protoiereului Mihail Berezovschi a cântat imnul Deşteaptă-te, Române! (de două ori) şi Pe-al nostru steag e scris unire.
Autorii albumului Basarabia în actul Marii Uniri de la 1918 – Bessarabia in the act of the Great Union of 1918, Ion Ţurcanu şi Mihai Papuc, au reprodus şi relatarea învăţătorului George Tofan, refugiat bucovinean, prezent la ceremonia de deschidere a Sfatului, la 21 Noembrie 1917. (Tofan „a editat, împreună cu Onisifor Ghibu, revista Şcoala moldovenească, prima publicaţie didactică de limba română din Basarabia”.)
 |
| George Tofan |
Mai întâi, în capela Palatului „a fost oficiat un tedeum solemn în limba moldovenească, de către [arhimandritul Gurie Grosu şi de] girantul Eparhiei Basarabiei, Preasfântul Gavriil, episcopul Cetăţii Albe, care la urmă s-a adresat către asistenţă în moldoveneşte: «Îi felicit pe moldoveni cu autonomie. Dumnezeu să ajute! Trăiască Sfatul Ţării, la mulţi ani !»
 |
| Gurie Grosu (stânga), Preasfântul Gavriil (dreapta) |
După aceasta, asistenţa a eşit din biserică şi s-a îndreptat spre sala şedinţei, în care a fost introdus de către câţiva soldaţi drapelul naţional al regimentului moldovenesc. Acest drapel a fost sfinţit de către Preasfântul Gavriil cu aghiasmă. Corul protoereului [Mihail] Berezovschi a executat imnul naţional Deşteaptă-te, române! şi Pe-al nostru steag e scris Unire. Asistenţa cu entusiasm strigă: «Ura! Trăiască!» / După aceasta, asistenţa ese în balcon, ca să vadă mersul ceremonial al regimentului moldovenesc şi al altor trupe care au venit să salute Sfatul Ţării. / La orele 2 deputaţii şi publicul ocupă locurile în sala mare, destinată pentru deschiderea şedinţelor Sfatului Ţării. Primele două rânduri de scaune sunt ocupate de către deputaţi, restul de public. / În dreapta şi stânga de la locul presidenţial sunt aşezate două bănci, pentru representanţii presei. / Cel mai mare ca vârstă dintre deputaţi, N[icolae] N. Alecsandri, ocupând locul presidenţial, se adresează către asistenţă cu următoarele cuvinte:
 |
| Nicolae N. Alecsandri |
«Domnilor deputaţi! Declar şedinţa Sfatului Ţării deschisă». / Ca în urma unui semnal, toţi deputaţii şi publicul se scoală şi, aplaudând frenetic, strigă: «Trăiască Basarabia autonomă! Trăiască democraţia! Trăiască Republica Moldovenească!» / Corul execută din nou imnul Deşteaptă-te, române!. Pe ochii multora se văd lacrimi, unii plâng. Preşedintele, muşcându’şi buzele, încearcă să’şi oprească lacrimile. Arhimandritul Gurie, deputatul [Ioan] Pelivan, doamna deputat [Elena] Alistar şi mulţi alţii plâng ca copiii./ După ce a trecut această furtună de entusiasm, lacrimi şi felicitări, Preşedintele (de vârstă) propune Sfatului Ţării să’şi aleagă prin votare un preşedinte. / Preşedintele comitetului executiv gubernial basarabean al deputaţilor ţărani [Pan Halippa] şi deputatul Sfatului Ţării P[antelimon] V. Erhan îl propun ca preşedinte al Sfatului Ţării pe I[on] C. Inculeţ”.
 |
| Deputaţii Ioan Pelivan şi Elena Alistar |
 |
| Pan Halippa, P. V. Erhan, Ion C. Inculeţ |
D-nii Ion Ţurcanu şi Mihai Papuc au reprodus şi luările de cuvînt ale participanţilor.
Ion Inculeţ, Preşedintele Sfatului Ţării: „Cetăţeni deputaţi! Vă mulţumesc pentru cinstea înaltă pe care mi-aţi arătat-o, alegându-mă în postul de Preşedinte al celui dintâi Parlament Basarabean, pe care atât de mult îl aşteaptă cei mai buni fii ai ţării noastre. / Noi ne-am adunat într’un moment groaznic. […] În faţa Sfatului Ţării stau probleme colosale. Înainte de toate, el va trebui să-şi aţintească privirile asupra anarhiei care, pe zi ce merge, creşte în ţară. D-Voastră ştiţi că cea mai mare parte a judeţului Hotin este devastată. Şi valul pogromurilor începe să cuprindă părţile judeţelor limitrofe. Sfatul Ţării trebue să ferească ţinutul de distrugere completă. […] În acest moment groaznic, când noi toţi stăm la marginea prăpastiei anarhiei, vărsării de sânge frăţesc, a sărăciei, foametei şi frigului, eu frăţeşte vă invit pe toţi să stabilim un front revoluţionar unic, să ne strîngem prin sforţări prieteneşti în jurul organului nostru superior al ţinutului – Sfatul Ţării – şi să uităm pentru un moment toate interesele mici şi egoiste, şi atunci noi vom salva ţara şi vom apăra de distrugere patria noastră comună”.
 |
| Vasile Ţanţu |
Vasile Ţanţu, Preşedintele Biroului de Organizare a Sfatului Ţării: „Domnilor deputaţi, sunt fericit peste măsură când văd că idealul nostru s’a înfăptuit. Salut Sfatul Ţării în numele acelor eroi moldoveni care, departe de ţara noastră, au dus în pieptul lor ideea Sfatului Ţării. Luptând pe front, noi visam acest organ şi îl aşteptam cu nerăbdare; el nu se arăta. Atunci noi, ostaşii, ne-am hotărît să venim la Chişinău ca să începem lupta pentru această operă mare. […] Astăzi, cu ajutorul lui Dumnezeu, noi ne-am atins scopul şi, făcând totul ce este posibil pentru crearea acestui organ, noi predăm cârma în mâinile D-Voastră, ca D-Voastră cu bine să îndreptaţi barca către ţărmurile unde o aşteaptă cu nerăbdare copiii adevăraţi ai patriei. Din partea noastră, dorim succes Sfatului Ţării, în munca lui pentru folosul Basarabiei”.
Ioan Pelivan, cu mandat din partea Congresului Militarilor Moldoveni: „Prea stimaţi deputaţi ai Înaltei Adunări, astăzi este ziua cea mai însemnată în istoria poporului nostru. Acest popor a fost condamnat să piară, dar astăzi el renaşte, a fost înmormîntat, dar astăzi a înviat. Toţi moldovenii simt o bucurie nemărginită când văd drapelul naţional care fâlfâe deasupra acestui palat. Astăzi se înfăptueşte idealul strămoşilor noştri şi speranţele tuturor conducătorilor poporului nostru, care s’au coborît în morminte cu durere în suflet. […] Şi noi avem dreptul la autodeterminare naţională. Această idee a fost însuşită de către soldaţii noştri şi ei o răspândesc pretutindeni… Dacă n’ar fi fost Congresul lor din Octombrie, care a proclamat autonomia Basarabiei, deschiderea Sfatului Ţării n’ar fi avut loc. Dacă n’ar fi fost ei, Domnilor deputaţi, D-Voastră astăzi nu v’aţi fi adunat aici, în Sfatul Ţării (voci: bravo, ura!). Aceşti urmaşi ai lui Ştefan cel Mare şi-au luat obligaţiunea grea de a ne recuceri drepturile pe care noi le-am pierdut. Să nu uităm că dacă noi, moldovenii, am fi uitat limba noastră, noi am fi fost şterşi de pe pământ”.
 |
| Ion Buzdugan |
Ion Buzdugan, delegat în Parlament de Congresul Militarilor Moldoveni: „Astăzi este învierea din morţi a poporului nostru moldovenesc. Mai bine de o sută de ani noi am avut de suferit sub jugul ţarismului, dar astăzi şi pentru noi a răsărit soarele libertăţii… Când astăzi am auzit în biserică serviciul divin oficiat în limba noastră veche şi am văzut acolo ridicându-se drapelul noastru naţional, m’am gândit: de acum a răsărit şi steaua noastră şi va lumina veşnic; limba noastră nu va fi persecutată, ca înainte.”
 |
| Dimitrie Bogos |
Dimitrie Bogos, representantul Comisariatului Militar Moldovenesc: „Fraţilor! Astăzi a căzut de pe ochii noştri vălul. Privirea noastră este clară. Din ziua de astăzi noi suntem scăpaţi de robia grea de un veac a ţarismului. În ziua de astăzi sufletul moldoveanului sclipeşte cu raze de pietre scumpe. Pietre scumpe sunteţi D-Voastră, Domnilor deputaţi. În numele Comisariatului strig: La mulţi ani!… De acum înalta obligaţiune de a-i aduna pe toţi moldovenii din toată Rusia, în regimente moldoveneşti trece în mâinile Sfatului Ţării. D-Voastră trebue să înfăptuiţi toate visurile poporului nostru. Luaţi măsuri grabnice să fie chemaţi toţi moldovenii în patrie.” (Aici nu mă pot abţine să nu fac o comparaţie. Păi noi – şi ştim noi care noi – după Revoluţie am luat măsuri să plece toţi românii din ţară!…)
La 29 Noembrie 1917, Sfatul Ţării a adoptat Regulamentul de funcţionare a administraţiei Basarabiei: „1. Puterea supremă în Basarabia o are Sfatul Ţării, care este cel mai înalt aşezămînt de ocârmuire până la chemarea Adunării Poporane Basarabene. / 2. Organul împlinitor al Sfatului Ţării este Sfatul Directorilor Generali [Guvernul], care este răspunzător pentru trebile şi măsurile sale numai înaintea Sfatului Ţării. / 3. Sfatul Directorilor Generali are toată puterea împlinitoare şi lucrează în temeiul zacoanelor şi poveţelor date şi întărite de Sfatul Ţării”.
Componenţa primului Guvern al Republicii Democratice Moldoveneşti a fost: Pantelimon Erhan, Preşedintele Consiliului Directorilor Generali şi Director General al Agriculturii; Ioan Pelivan, Director General al Externelor; Vladimir Cristi, Director General al Internelor; Colonel Teodosie Cojocaru, Director General al Răsboiului; Nicolae N. Codreanu, Director General al Comunicaţiilor; Teofil Ioncu [a avut urmaşi în Câmpina], Director General al Finanţelor; Ştefan Ciobanu, Director General al Învăţămîntului; Mihail Savenko, Director General al Justiţiei; Veniamin Grinfeld, Director General al al Industriei şi Comerţului şi V. Podvinschi, Director General al Controlului.
 |
| Teodosie Cojocaru, Nicolae N. Codreanu, Teofil Ioncu, Ştefan Ciobanu |
În Declaraţia Sfatului Ţării, primită la 2 Decembrie, anul 1917, acesta avea în vedere: „1. Să cheme în timpul cel mai scurt Adunarea Poporană a Republicii Moldoveneşti, aleasă prin glăsuire obştească, de-a dreptul, deopotrivă şi tăinuită, după sistemul proporţional.” „4. Să orânduiască alegerile drepte în aşezămînturile locale de sineocârmuite, care încă n’au fost alese pe temeiul glăsuirei obşteşti, de-a dreptul, deopotrivă şi tăinuite, după sistemul proporţional, şi să chezăşuiască pe deplin bunul mers al acestor aşezămînturi. / 5. Să apere toate slobozeniile, câştigate prin revoluţie, precum: slobozenia cuvîntului, tiparului, credinţei, cugetului, unirilor, adunărilor şi grevelor, să chezăşuiască neatingerea persoanei şi a locuinţei şi să aşeze judecată dreaptă pentru tot norodul.”
La 24 Ianuarie 1918, Sfatul Ţării proclamă independenţa Republicii Democratice Moldoveneşti. De notat că, în Guvernul Republicii Democratice independente, condus de Daniel Ciugureanu (Prim Director General), şi-au păstrat portofoliile Pelivan, Cristi, Codreanu, Ioncu, Savenko, Grinfeld şi Podvinschi, că Erhan a trecut la Instrucţiunea Publică, venind Constantin Brăescu, la Treburile Militare, şi Preasfântul Gurie Grosu, Director adjunct la Culte.
La începutul lunii Martie 1918 începe un fenomen pe care îl vedem şi astăzi în Republica Moldova. Mai întâi, la 3 Martie 1918, Zemstva judeţului Bălţi a proclamat „în mod solemn în faţa lui Dumnezeu şi a lumii întregi, că” cere „unirea Basarabiei cu Regatul României”. Apoi, la 6/ 19 Martie 1918, Uniunea Marilor Proprietari Funciari Basarabeni a exprimat Regelui Ferdinand I „dorinţa tuturor păturilor din Basarabia de a fi totdeauna sub sceptrul Majestăţii” Sale, „care dorinţă este a întregului neam românesc şi, prin urmare, şi a poporului românesc din Basarabia”.
O săptămână mai târziu, la 13 Martie 1918, Zemstva judeţului Soroca proclama „în mod solemn, în faţa lui Dumnezeu şi a întregii omeniri, unirea Basarabiei cu Regatul României”.
La 26 Martie, Primul Ministru Alexandru Marghiloman, însoţit de generalii Constantin Hârjeu, Ministru de Răsboi, Ion Istrati, Mihail Schina, Ion Râşcanu şi Ludovic Mircescu, a făcut o vizită la Chişinău, prilej cu care, arhimandritul Gurie Grosu, a oficiat un tedeum pentru Unire la Catedrala din Chişinău. Acesta, notează Marghiloman, „după ce a ţinut o scurtă cuvîntare şi a proclamat pe Rege şi pe Regină suverani ai Ţării, a slujit un tedeum. Foarte multă lume.”
A doua zi, 27 Martie 1918, Sfatul Ţării a declarat că Basarabia „pentru totdeauna se uneşte cu mamă-sa România”. În fotografia făcută după votarea Declaraţiei de Unire, între militarii şi civilii care s-au strîns să pozeze în jurul lui Marghiloman, figurează şi arhimandritul Gurie Grosu. După Ciugureanu, aflat în stânga lui Marghiloman. În dreapta acestuia, Ion Inculeţ, prezidentul Sfatului Ţării. Şi mai la dreapta, Pan Halippa.
Revin acum, în chiar ziua Centenarului Unirii Basarabiei cu Ţara, la evenimentele de acum o sută de ani, aşa cum sunt ele reţinute de D-nii Ion Ţurcanu şi Mihai Papuc, în piosul album bilingv (româno-englez) Basarabia în actul Marii Uniri de la 1918 – Bessarabia in the act of the Great Union of 1918. (După cum aflu din revista „Limba Română”, nr. 1-2 / 243-244, 2018, Chişinău, apărută sub auspiciile Academiei Române, „IN MEMORIAM Deputaților Sfatului Ţării și tuturor celor care au contribuit la înfăptuirea Unirii Basarabiei cu Patria-Mamă, la Reîntregirea Neamului Românesc” – în care este şi comunicarea mea despre Hasdeu şi Marea Unire, – el a fost lansat, simbolic, la Muzeul Unirii din Iaşi, la 24 Ianuarie anul acesta.) Carte de o densă informaţie, ilustrată cu documentele şi fotografiile timpului, ea ar trebui să existe în fiecare bibliotecă românească.
 |
| Alexandru Marghiloman |
Am văzut că, în preziua şi în ziua Unirii, la 26 şi 27 Martie 1918, a fost în Chişinău însuşi Primul Ministru de atunci al României, Alexandru Marghiloman. Dealtfel, România, deşi se afla într’o situaţie desastruoasă, cu o bună parte a teritoriului ocupat de trupele germane şi austro-ungare, oprite, totuşi, să înainteze spre interiorul Moldovei în energica bătălie de la Mărăşeşti, din August 1917, nu a privit deloc cu pasivitate evenimentele din Basarabia.
Autorii albumului au reprodus în facsimil cererea oficială a Sfatului Directorilor Generali [Guvernul] Moldovean (foto), scrisă cu mâna emotivă de Ion Pelivan: „Domnule Ministru de Răsboi al României / Conform hotărîre[i] consiliului Directorilor Generali ai Republicei Moldoveneşti, Vă rugăm să binevoiţi a dispune trimiterea unui regiment Ardelenesc, cu posibilă urgenţă. / Tot odată Vă rugăm să ordonaţi: ca acest regiment să steie la dispoziţia Directoriatului Republicei Moldoveneşti. / Kişinău, la 22 Decembre 1917 / Preşedintele Consiliului P. Erhan / Directorul general de externe I. Pelivan / Directorul general de interne V. Christi” (semnăturile sunt autografe).
 |
| Constantin Iancovescu |
Cererea a ajuns la Ministerul de Resboi la 24 Decembrie, şi are apostila Generalului Constantin Iancovescu: „24 / XII / 917. Marele Stat Major. / Consiliul de Miniştri a aprobat cererea de faţă. Se va da ordin ca 1000 Ardeleni cu arme şi mitraliere ce vin din Kiev să se oprească la gara cea mai apropiată de Chişinău, de unde se vor trimite pentru paza depozitelor de subsistenţă. / Ministru / general Iancovescu”. Cititorii pot observa faptul că militarii Ardeleni acceptau autoritatea Guvernului Român, aflat atunci la Iaşi şi prezidat de Ion I. C. Brătianu. De notat că, la 3 Ianuarie 1918, România şi-a trimis un representant pe lângă Guvernul Moldovei: „În numele Guvernului Român, cu cinste rog Guvernul Republicii Moldoveneşti a Basarabiei să primească ca representant al nostru pe Domnul Gheorghe Lucassievici, care are din parte-ne însărcinarea să întreţină între Domnia Voastră şi noi cele mai prieteneşti şi frăţeşti relaţiuni, pe care comunitatea de origine şi interesele de vecinătate ni le dictează pentru orice vremuri şi care ne apar azi mai de nevoe ca oricând. / Preşedintele Consiliului de Miniştri, ministru al Afacerilor Străine, I. I. C. Brătianu / Iaşi, 3 Ianuarie 1918”.
 |
| I.I.C. Brătianu |
Cât a contat implicarea României în destinele Basarabiei, cititorul poate să judece însuşi, văzând transcrierea Telegramei Prim-ministrului Ucrainei Către guvernele german, austro-ungar, turc, bulgar şi român: „Prin prezenta, am onoarea să vă aduc la cunoştinţă că Consiliul Miniştrilor Poporului Republicii Poporane Ucrainene găseşte necesar să informeze guvernul imperial german asupra următoarelor: / Guvernul ucrainean este adânc interesat de soarta unei regiuni limitrofe a Republicii Ucrainene, şi anume de Basarabia.” Cât ar fi contat propoziţia impertinentă, „că Basarabia, din punct de vedere etnografic, economic şi politic, formează o unitate indivizibilă cu teritoriul Ucrainei” (!!!), dacă România ar fi fost desinteresată de soarta conaţionalilor săi răpiţi, pentru o vreme, de Rusia. Că prezenţa armatei române în Basarabia era incomodantă pentru Ucraina, o vădeşte şi finalul telegramei: „Întrucât o bună parte din teritoriul Basarabiei este ocupată de armatele române, apartenenţa viitoare a Basarabiei putând fi obiectul tratativelor la Conferinţa de Pace de la Bucureşti [din Februarie 1918], Guvernul Republicii Poporane Ucrainene consideră că discuţia asupra acestei chestiuni şi soluţionarea ei poate avea loc numai cu participarea şi consimţămîntul reprezentanţilor guvernului ucrainean. / Preşedintele Consiliului miniştrilor poporani şi ministru de externe, V. Golubovici.”
Cu armata română alături, Guvernul basarabean putea să trimită această Notă de protest adresată Austro-Ungariei: „Guvernul Republicii Moldoveneşti Independente, care s’a format în limitele vechii Basarabii, luând cunoştinţă că trupele imperiale ale Austro-Ungariei au intrat la 24 Februarie pe teritoriul Republicii în împrejurimile localităţii Novoseliţa, protestează energic faţă de Guvernul Austro-Ungariei, împotriva violării drepturilor sale suverane şi cere ca aceste trupe să fie imediat retrase de pe teritoriul Republicii Moldoveneşti Independente. / Prim-ministru al Republicii Moldoveneşti, Ciugureanu, / Ministru de Afaceri Externe, Pelivan”.
Şi iată-ne în şedinţa din 27 Martie 1918 a Sfatului Ţării. Cu luarea de cuvînt a prim-ministrului român Alexandru Marghiloman: „În vremurile de răstrişte ale Republicii Moldoveneşti, când tînărul guvern s’a adresat României după ajutor, ea, ca mamă iubitoare care a auzit vocea cunoscută a copilului său, n’a întârziat să vină în ajutorul ei. Toate clasele sociale, toate partidele ca unul s-au grăbit să vină acolo, unde-i chema datoria şi vocea sângelui. Şi iată că astăzi noi culegem roadele muncii Domniilor Voastre, fii adevăraţi ai poporului, şi patrioţilor, care au muncit pentru folosul şi mărirea poporului nostru şi a întregii Românii. / Cu o atenţie încordată cercurile politice ale României urmăreau ce se face pe partea cealaltă a Prutului, şi când s’a ivit pericolul care ameninţa integritatea Republicii, România înrudită s’a grăbit cu ajutorul, ca să garanteze integritatea şi nedespărţirea acestei ţări.”
 |
| Constantin Stere |
Cu Discursul lui Constantin Stere: „(Toţi deputaţii se scoală în picioare şi-l ovaţionează lung şi furtunos pe profesorul Stere. În strigătele «Trăiască profesorul Stere» şi în aplauzele necontenite ale întregii săli, profesorul se urcă la tribună şi mulţumeşte Adunării.) / «Domnilor deputaţi, în viaţa omului, ca şi a popoarelor întregi, momente aşa de înălţătoare nu sunt multe… Poporul românesc n’a venit în Basarabia din afară, el aici s’a născut, aici a fost acel cazan, unde au fiert şi s’au topit toate acele elemente, din care s’a născut poporul român. Noi n’avem unde ne duce şi pe noi nimeni nu ne poate alunga din casa noastră. Un veac fără sfîrşit, noi, plecaţi, tăcuţi, conştienţi de slăbiciunea noastră, noi am dus jugul, un veac întreg limba noastră a fost interzisă, un veac întreg cartea în limba natală a fost persecutată, ca o otravă revoluţionară; sacrificii imense făceau aceia, care doreau să-şi însuşească începuturile culturii naţionale… Conştiinţa proprie a Domniilor Voastre să vă lumineze.”
Şi Cuvîntarea lui Ion Buzdugan: „Să ştie lumea că noi vroim unirea tuturor românilor, de partea aceasta a Prutului şi de cealaltă a Carpaţilor într’o Românie Mare, una şi nedespărţită… Fiţi tari şi îndepliniţi-vă datoria, fiindcă ceasul Unirii a sunat. Vă chem pe toţi să votaţi cu îndrăsneală şi deschis, ca istoria să fixeze pentru totdeauna numele tuturor fiilor adevăraţi ai poporului moldovenesc, care au votat Unirea tuturor românilor, a viitoarei Românii Mari.”
Este pios din partea noastră să-i pomenim pe deputaţii care au votat Unirea şi, totodată, să-i uităm pe cei trei care au votat împotrivă, să ne abţinem să-i însemnăm pe cei care s-au abţinut, iar dintre absenţi să-l amintim doar pe Ştefan Holban, care a lipsit motivat.
Iată-i pe cei care au votat pentru Unirea Basarabiei cu România: 1. Nicolae Alecsandri. 2. Elena Alistar. 3. Preotul Alexandru Baltaga. 4. Teodor Bârcă. 5. Teodosie Bârcă. 6. Constantin Bivol. 7. Vladimir Bogos [a avut un urmaş, inspector la Comitetul judeţean de Cultură]. 8. Ştefan Botnariuc. 9. Vladimir Budescu. 10. Ignatie Budiştean. 11. Ilarion Buiuc. 12. Gheorghe Buruiană. 13. Ion Buzdugan. 14. Anton Caraiman. 15. Grigore Cazacliu. 16. Ion Cazacliu. 17. Vlad Cazacliu. 18. Dumitru Cărăuş. 19. Nicolae Cernăuţan. 20. Nicolae Cernov. 21. Vladimir Chiorescu. 22. Afanasie Chiriac. 23. Vasile Cijevschi. 24. Nicolae Ciornei. 25. Vasile Cireşco. 26. Pavel Cocârlă. 27. Ion Codreanu. 28. Nicolae N. Codreanu. 29. Ion Costin. 30. Ion Creangă. 31. Anton Crihan. 32. Dumitru Dragomir. 33. Dumitru Dron. 34. Felix Dudchevici. 35. Boris Epure. 36. Pantelimon Erhan. 37. Vasile Gafencu. 38. Simion Galiţchi. 39. Andrei Găină. 40. Vasile Ghenzul. 41. Alexandru Gropa [Groapă]. 42. Nicolae Grosu. 43. Pantelimon Halippa. 44. Teodor Herţa. 45. Ion Ignatiuc. 46. Ion Inculeţ. 47. Teofil Ioncu. 48. Vasile Laşcu. 49. Mihail Maculeţchi. 50. Dumitru Marchitan. 51. Gheorghe Mare. 52. Nicolae Mămăligă. 53. Vasile Mândrescu. 54. Dumitru Mârza. 55. Mihail Minciună. 56. Alexandru Moraru. 57. Anatolie Moraru. 58. Zamfir Munteanu. 59. Gheorghe Năstase. 60. Teodor Neaga. 61. Constantin Osoianu. 62. Eftimie Palii. 63. Ion Păscăluţă. 64. Gherman Pântea. 65. Ion Pelivan. 66. Petru Picior Mare. 67. Vasilie Sberea. 68. Andrei Scobioală. 69. Nicolae Secară. 70. Timofte Silistraru. 71. Elefterie Sinicliu. 72. Chiril Spinei. 73. Gheorghe Stavru. 74. Constantin Stere. 75. Iacob Sucevan. 76. Nicolae Suruceanu. 77. Teodor Suruceanu. 78. Nicolae Şoltuz. 79. Gheorghe Tudor. 80. Ion Tudose. 81. Grigore Turcuman. 82. Vasilie Ţanţu. 83. Leonida Ţurcan. 84. Teodor Uncu. 85. Ion Văluţă. 86. Vitalie Zubac.
Şi pentru ca enumerarea acestor vrednici de cinstirea neamului să nu rămână platonică: D-l Serafim Isac, primarul satului Ghidighici, subordonat municipiului Chişinău, ne-a comunicat dorinţa comunităţii sale de a ridica un bust consăteanului lor, Ion Costin. Dacă doleanţele – căci este vorba şi de un apel la sponsorizare – ghidighicenilor găsesc ecou în inimile şi în fondurile Dumnevoastră: autorităţi, firme, societăţi, asociaţii, particulari cu dare de mână, vă invit să o faceţi !
În aceeaşi zi, Regele Ferdinand I a promulgat rezoluţia Sfatului Ţării şi declaraţia Prezidentului Consiliului de Miniştri:
„Sfatul Ţărei din Basarabia, în şedinţa lui dela 27 Martie (9 Aprilie) 1918, votând prin 86 voturi pentru, contra 3, fiind şi 36 apţineri, următoarea rezoluţiune:
«În numele Poporului Basarabiei Sfatul Ţărei declară:
«Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechei Moldove, în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să’şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna
SE UNEŞTE CU ROMÂNIA.»
Şi Prezidentul Consiliului Nostru de Miniştri declarând că:
«În numele Poporului Român şi al Regelui Lui, M. S. Ferdinand I-iu al României, ia act de acest vot quasi unanim şi declară la rândul lui Basarabia unită cu România de veci una şi indivizibilă»;
Promulgăm acest vot şi această declaraţie şi ordonăm să fie investit cu sigiliul statului şi publicat în Monitorul Oficial.
Iaşi, la 9 Aprilie 1918.
Ferdinand.”
Octavian ONEA
(Fotografiile sunt preluate din volumul „Basarabia în actul Marii Uniri de la 1918 – Bessarabia in the act of the Great Union of 1918, Editura Ştiinţa, Chişinău)
