Ioan Simion, preşedintele Confind SRL:

“Chiar dacă par dur, sunt un tip milos”

La iniţiativa lui Ioan Simion, fondatorul Confind SRL, cea mai importantă firmă câmpineană, s-a înfiinţat, de curând, Centrul Medical SanConfind, care are toate şansele să devină cel mai important actor de pe piaţa serviciilor medicale ale zonei Câmpina şi, de ce nu, ale întregului judeţ, cel puţin. Primul pui pe care SanConfind l-a “născut” zilele trecute este Centrul Stomatologic DentActiv, de pe strada Progresului, brandul pe partea de stomatologie a Centrului Medical SanConfind şi cel mai modern şi mai performant cabinet stomatologic din municipiu, în care s-a investit o jumătate de milion de euro.

Reporter: Domnule preşedinte Ioan Simion, ce înseamnă proiectul SanConfind?
Ioan Simion: SanConfind este un centru medical în care Confind are 70% din acţiuni. Aşa cum sugerează şi particula-prefix din titlu (San, care vine de la sănătate), cel mai proaspăt membru al Grupului Confind este o persoană juridică pe care am creat-o cu scopul de a se ocupa de sănătatea persoanelor fizice. A celor care sunt salariaţii firmei pe care o conduc, dar şi a concetăţenilor mei, din Câmpina şi din întreaga ţară. Ne-am gândit să ne dezvoltăm şi în domeniul medical, nu doar în cel industrial, în care activăm cu succes de 20 de ani. Când am creat SanConfind, am pornit de la premisa că sănătatea la noi în ţară merge foarte prost. Eu nu am o sănătate precară (în treacăt fie spus, nu am avut, până în prezent, nicio zi de concediu medical luată oficial, nicio zi de spitalizare; când am avut nevoie de vreo intervenţie medicală am făcut-o sâmbăta, după care am plecat acasă), dar niciodată nu mă simt mai rău decât atunci când ştiu că trebuie să mă duc la doctor. Nu neapărat pentru mine, ci mai mult pentru cei apropiaţi de care trebuie să am grijă.  Din mai multe motive mă simt rău. Totdeauna, când ajung într-un spital, mă năpădesc întrebările: “Mă lasă portarul sau trebuie să-i dau ciubuc?”; “Ajung la doctorul potrivit sau trebuie să dau ciubuc pe la lift, pe la etaj, pe mai ştiu eu unde, ca să ajung la el?”; “Cum va reacţiona doctorul?”. Sentimentul meu (pe care sunt convins că îl trăiesc mulţi români) este că fiecare doctor aşteaptă ceva. Ceva care să semene cu un câştig personal. Am fost cu mama la Spitalul de Urgenţă din Bucureşti şi ştiu cât trebuie să te agiţi printr-un spital. M-am bucurat când au început să apară centrele medicale private.     
În opinia mea, e mai bine să-ţi îngrijeşti sănătatea la un centru medical privat. Ştii că atât cât face serviciul medical respectiv atât plăteşti, nu trebuie să dai ciubuc, ţi se acordă toată atenţia. Mi s-a format convingerea că, în viitor, numai partea privată din domeniul medical va putea rezolva toate problemele pacienţilor. Iar partea de stat trebuie să-şi reducă, treptat, importanţa şi volumul. Eu sunt curios să văd cum vor arăta pachetele  de servicii medicale pentru asiguraţi, care vor fi trecute în viitoarele modificări legislative din domeniul sănătăţii.

Rep.: Ideea înfiinţării Centrul Medical SanConfind  v-a venit doar de la starea precară a sistemului românesc de sănătate?
I.S.:  Pe de o parte, m-am săturat să văd cum banii din Sănătate se împart discreţionar de către Ministerul de Finanţe pe criterii care nu au nimic comun cu asigurarea unui nivel cât mai ridicat de sănătate a populaţiei. Pe de altă parte, ne-am gândit că toate sponsorizările şi cheltuielile ocazionate de cazurile în care oamenii ne-au solicitat ajutorul, aşadar toate aceste eforturi financiare ale societăţii Confind de a face bine salariaţilor proprii (la care avem împrumutaţi miliarde de lei), dar şi celorlalţi concetăţeni din Câmpina şi din restul ţării le-am putea canaliza spre realizarea unui centru medical complex, care să facă bine unui număr mult mai mare de oameni.  Este, dacă vreţi, trecerea de la binele individualizat la binele colectiv. Ştiţi cum se spune: un rău îl faci uşor, pentru a face un bine trebuie să te străduieşti. M-am gândit că zona Câmpinei, care are aproape 100.000 de locuitori, cu toate comunele limitrofe, ar merită să aibă parte de servicii medicale de cea mai bună calitate. Este o constatare la care am ajuns influenţat probabil şi de fata mea, care este medic, activând de opt ani în Elveţia. Nu am studiat prea bine piaţa, dar vă asigur că ne-am gândit la SanConfind ca la un centru medical complex, cu zeci de cabinete medicale de specialităţi foarte diverse, toate adunate într-o singură clădire, la parterul căreia să funcţioneze numeroase laboratoare medicale complete şi complexe, astfel încât oamenii să nu alerge să-şi facă analize medicale în capătul celălalt al oraşului (nu mai zic la Bucureşti), ci să îşi găsească toate îngrijirile medicale necesare în aceeaşi locaţie. Suntem în căutarea unei clădiri spaţioase care să poată găzdui Centrul Medical SanConfind. Pentru mulţi oameni, ca şi pentru mine, timpul reprezintă cel mai important lucru. Din lipsă de timp, mulţi concetăţeni nici nu îşi mai caută sănătatea. Nu urmărim profit prin înfiinţarea Centrului Medical SanConfind.  Societatea Confind este destul de puternică încât să-şi permită investirea profitul obţinut din activităţi industriale în activităţi din domeniul sănătăţii. Pentru salariaţii noştri (care vor avea carduri de sănătate personalizate), tarifele sunt la preţ de cost, adică nu includ şi profitul, ci numai costul propriu-zis al tratamentului sau al intervenţiei medicale aferente. Pentru început, SanConfind trebuie văzut ca proiectul unei mari policlinici private, dar ne putem gândi în viitor şi la înfiinţarea unui mare spital privat (eventual, într-un parteneriat cu statul), spital în care să se poată efectua intervenţii chirurgicale de mare complexitate şi dificultate. Angajaţii noştri cu salarii mai mici vor beneficia de reduceri şi vor putea plăti şi în rate, în cazul plăţii unor sume de zeci de milioane de lei vechi. 
Rep.: Sunteţi cunoscut, îndeobşte, pentru acţiunile dvs filantropice. Aţi avut, de tânăr, această înclinaţie spre opere de caritate sau aţi simţit că trebuie şi puteţi să faceţi bine semenilor dvs în urma unei experienţe dureroase, a unei trăiri intense care v-a marcat şi v-a determinat să urmaţi calea “bunului samaritean”?
I.S.: Nu am avut nicio experienţă nefericită care să mă fi marcat în sensul la care aţi făcut referire. Pur şi simplu consider că aşa trebuie să procedez. Că trebuie să ajut un om atunci când acesta îmi cere ajutorul. Dacă, bineînţeles, consider că persoana respectivă merită să fie ajutată. Acuma, eforturile noastre financiare de ajutorare nu ar fi posibile dacă SC Confind SRL nu ar fi o societate puternică (cu 1200 de salariaţi şi multe zeci de milioane de euro cifră de afaceri), o societate care să dispună de lichidităţi importante. Desigur, nu m-aş simţi prea confortabil dacă aş şti că la uşa uzinei s-ar aduna zilnic zeci de solicitanţi cu intenţii necurate. Din 2003, de când am venit în firmă, m-am gândit (pentru că dezvoltarea societăţii ne-a permis), să-i ajutăm, la început, pe cei din uzină, prin diferite împrumuturi acordate (fără dobândă). Apoi, zvonul s-a răspândit, ne-am trezit cu curtea plină de solicitanţi şi am început să acordăm ajutoare financiare şi oamenilor din afara uzinei. Unii dintre aceştia din urmă, nişte şarlatani, au reuşit să ne tragă pe sfoară cu tot felul de minciuni. Când un părinte vine la mine ca să-mi spună că are copilul grav bolnav, că şi-a vândut casa şi toate bunurile din ea, dar tot îi lipsesc mii de euro pentru a plăti o operaţie complicată ce se poate face numai în străinătate, şi mă roagă să-l ajut, mă pun în locul lui şi mă gândesc ce aş fi făcut eu în situaţia sa. Dacă ar fi, Doamne fereşte, copilul meu bolnav şi nu aş avea bani să dau doctorilor, ce aş face atunci? După ce am avut câţiva solicitanţi mincinoşi, am început să facem verificări şi nu mai dăm bani decât după ce verificările noastre la primăria localităţii respective atestă că persoana solicitantă este chiar în mare dificultate. Simt o mare bucurie de câte ori se întoarce un părinte ca să ne spună că operaţia la care a fost supus copilul său a reuşit, iar maladia respectivă este pe cale de vindecare. Eu cred că sunt o fire miloasă, chiar dacă aparenţele ar putea să înşele, chiar dacă par un tip dur. Eu sunt dur cu puturoşii, cu hoţii, cu cei certaţi cu legea şi cu regulile bunului-simţ. În rest, când văd un om aflat la mare şi nedreaptă suferinţă, îmi dau câteodată lacrimile, deşi n-ar trebui.
Rep.: Sunteţi, cum se spune, o mână de fier învelită într-o mănuşă de catifea…
I.S.: Nu ştiu câtă catifea şi cât fier sunt în mine, dar ăsta sunt şi mă simt bine în pielea mea atunci când fac un bine unui om care chiar merită să fie ajutat.
Rep.: În condiţiile în care lucrează şi sunt remuneraţi salariaţii dvs., cred că înfiinţarea unui sindicat în Confind ar putea fi considerată aproape de prisos…
I.S.: Nu sunt împotriva înfiinţării unui sindicat în Confind. Cine vrea nu are decât să-l constituie, respectând legile în vigoare. Numai că, de 20 de ani, nimănui nu i-a venit această idee. În mod deschis, că aşa, pe la colţuri, la vreo nuntă sau botez, poate unii s-or mai fi gândit şi la treaba asta. Sindicatul ce ar putea să facă mai mult decât am făcut noi pentru salariaţii noştri? Să vină şi să ceară măriri de salarii. Dar noi am mărit mereu salariile, în fiecare an, cel puţin cu procentul reprezentând valoarea ratei inflaţiei. În plus, salariaţii noştri beneficiază de tichete de masă (de când a apărut legea tichetelor). Ca să nu mai spun că le asigurăm o masă caldă gratuită la cantina societăţii. De asemenea, asigurăm transport gratuit salariaţilor noştri pe o rază de 30 km. Salariul mediu în societatea noastră este de 25 de milioane de lei vechi. Nemaivorbind de toate condiţiile de lucru pe care le-am asigurat în uzină, inspirat fiind de cele văzute prin diferite vizite în state occidentale dezvoltate. În grija mea pentru oamenii din Confind pornesc mereu de la premisa că, fără cei 1200 de salariaţi ai noştri, eu nu aş valora nimic. Pe lângă aceştia, în curând, vom mai angaja încă 200 de persoane, în urma câştigării unei licitaţii şi a încheierii unui contract cu Petrom pentru asigurarea întreţinerii de utilaj petrolier la schele. Eu cred că nimeni nu a cerut înfinţarea unui sindicat şi pentru că eu sunt cel mai mare sindicalist din Confind.