În plenul Consiliului Local, primarul şi viceprimarul mai aveau puţin şi ajungeau să se încaiere

La finalul ultimei şedinţe a Consiliului Local, joi seara, edilul-şef şi adjunctul său ne-au arătat, din nou, cât de mult se au la cuţite. Noi, ziariştii, le vedeam (cu ochii minţii) cuţitele ascunse pe sub faldurile costumelor bine croite (de primi demnitari ai oraşului, na, ce mama naibii), dar ne aşteptam să şi le ascută taman la anul, mai spre primăvară, şi să se descarce fizic şi nervos în campania electorală din ajunul viitoarelor alegeri locale din iunie 2016. Dar se pare că, pe principiul “hormonul omoară neuronul”, duşmănia lor fără asemănare nu mai suporta neam vreo programare. Drept pentru care Horică şi Neluţu, ca doi copii răsfăţaţi şi frustraţi (cărora li s-au luat jucăriile, pentru că s-au scuipat în curtea şcolii), au început să se acuze reciproc de toate relele pământului, de favorizarea unor firme pe bani publici, ca şi de pornirea scandalului. Scandalul a început, de fapt, în sala de şedinţe, a continuat pe holul de la primul etaj, apoi în foaierul central, şi nu s-a terminat nici măcar afară, în faţa scărilor de la intrarea în Casa Tineretului. 

Nervi, tată! Nervi la greu, că doar politica la români se face cu multă patimă, cu încrâncenare maximă, cu înjurii şi vorbe spurcate ca la uşa cortului, precum şi cu mulţi draci pe tine (ori dintre cei tocmai primiţi de la adversar, ori dintre cei pe care eşti gata să-i trimiţi acestuia). Conflictul dintre cei doi cocoşi ai politichiei locale nu este de ieri, de alaltăieri. Primarul şi vicele s-au mai certat în plenul legislativului municipal la finalul mandatului trecut, când se acuzau reciproc de lipsă de colaborare pe motiv de neprezentare la serviciu. “Cu cine să colaborez, cu un primar care vine pe la 11.00 la muncă?”, se întreba atunci retoric viceprimarul. “Eu dimineaţa fac teren, iar când ajung la Primărie, dumneata pleci acasă”, îi răspundea, cu aceeaşi ţâfnă, şeful său ierarhic. Scandalul de atunci nu a depăşit însă graniţa unor contre cu vorbe pline de năduf, dar nu indecente. De data aceasta, nervii şi vorbele au scăpat de sub autocontrol, iar domnul primar şi cu domnul viceprimar nu mai aveau mult până la încăierare. Doi domni, foşti tovarăşi, care (am fi tentaţi să credem), conduc oraşul exact cum îşi conduc vorbele din creier până la gură. S-ar putea spune că primarul a început cearta, încercând să-l pună la colţ pe viceprimar, după ce acesta din urmă l-a întrerupt dintr-un lung şir de răspunsuri la problemele ridicate de consilieri, în finalul şedinţei, la capitolul Diverse. De fapt, Dragomir l-a întrerupt brusc pe primar, dar cu permisiunea acestuia, primarul fiind surprins puţin de intervenţia rapidă a adjunctului său. Viceprimarul a criticat unele firme pentru lucrările de proastă calitate executate, firme care, deşi nu lucrează corect, reuşesc să ia în subantrepriză multe lucrări de la firmele câştigătoare ale licitaţiilor. Viceprimarul nu a atacat pe nimeni în mod explicit, dar a vorbit mai mult decât credea antevorbitorul său. Acest lucru l-a iritat pe primar, mai ales că vicele făcuse aluzie la nişte lucrări de mântuială executate de o firmă subcontractantă apropiată primarului (aşa cum avea să susţină ulterior vicele). De aceea, Tiseanu a început să îşi critice tăios subordonatul, reproşându-i că este interesat numai de anumite lucrări, că nu se ocupă de asfaltarea străzilor, aşa cum prevede fişa postului de viceprimar. În acel moment nervii viceprimarului au cedat, iar acesta a început să le spună consilierilor că nu este lăsat să-și facă treaba, că nu are voie să se bage peste firmele agreate de primar, că primarul vine doar când vrea la serviciu, că în Primărie este debandadă. După care vicele şi-a luat calculatorul şi s-a aşezat în spatele sălii, pe unul din scaunele rezervate publicului. Primarul nu a întârziat să-i mai dea o replică viceprimarului, criticându-l pentru că nu se ocupă de reparaţii şi de alte atribuţii pe care le are în Primărie. După care scandalul a atins cote greu de descris în cuvinte, deşi se spune că hârtia nu roşeşte. Dragomir i-a adresat lui Tiseanu injurii şi vorbe grele, pe care nu credeam că le vom putea auzi vreodată în plenul celui mai înalt for de conducere din administraţia locală. Pe hol, vicele şi-a împroşcat şeful ierarhic cu şi mai multe insulte. Nici după ce a părăsit Casa Tineretului, viceprimarul nu a fost mai puţin slobod la gură. 

Peste această şedinţă urâtă se va aşterne cu timpul uitarea, dar între cei doi edili armonie nu va fi niciodată. Iar acest lucru nu poate fi benefic pentru comunitatea câmpineană. De ce nu s-or purta aşa, fraţilor, şi în campania electorală? Că în acest fel i-ar fi şi electoratului câmpinean mai uşor să aleagă. Dar aşa, cu lupi candidând înveşmântaţi în blănuri de oaie, se mai păcăleşte şi bizonul mioritic, mai ales cel imatur politic. Deşi, dacă ar fi ceva mai atent, prea greu nu i-ar fi la alegere, fiindcă sunt aceiaşi lupi cu aceleaşi blănuri de oaie.