Funeralii cu zece mii de cai-putere şi motoare pe două roţi turate funebru

În dimineaţa celei de-a doua zile a săptămânii trecute, bulevardul central al Câmpinei vuia de zgmotul unor motoare de motociclete turate la maximum. În peisaj, putea fi văzută şi o maşină de poliţie, care supraveghea discret desfăşurarea evenimentului. Nu era vorba despre pregătirea  vreunei curse de motocros sau de motociclism, ci despre zgmotul asurzitor al unor motoare puternice conduse de  peste 80 de bikeri, veniţi din toate colţurile ţării (cei mai mulţi, din Bucureşti), pentru a-l conduce, pe ultimul său drum, pe tânărul Ionuţ Ştefănescu, un câmpinean stabilit, de câţiva ani, în Capitală. Convoiul se îndrepta încet spre Biserica “Pogorârea Sf. Duh” din Slobozia, unde părintele Petru Moga avea să săvârşească slujba de înmormântare. Ionuţ Ştefănescu, regretatul fiu al Câmpinei, cu doar trei zile înainte (adică sâmbătă, 6 octombrie, la ora 11.30), sfârşise tragic, în urma unui stupid accident rutier petrecut în comuna Puchenii Mari, pe DN1. În momentul fatidic, în timp ce se deplasa pe şaua motocicletei sale, o Dacie a întors brusc în faţa lui Ionuţ, şoferul automobilului lovindu-l puternic şi aruncându-l în şanţ. Şoferul a fost găsit vinovat nu doar că a ignorat dunga continuă, ci şi pentru că nu s-a asigurat cum trebuie, înainte de a face acea manevră periculoasă cu o inconştienţă impardonabilă. Ionuţ a copilărit în în cartierul Turnătorie. 

A lucrat mulţi ani la o bancă locală, după care s-a mutat în Bucureşti, unde a lucrat tot în mediul bancar. Împlinise 32 de ani cu doar câteva săptămâni înainte de accident. Avea permis de motociclist de la vârsta de 18 ani. Mai avusese un singur accident în toată viaţa sa, dar nu din vina lui, pentru că Ionuţ obişnuia să conducă regulamentar, nefiind niciodată un pericol pentru şoferii de automobile pe lângă care trecea, adesea, pe şaua motorului său cu sute de cai putere. Se întorsese, de curând, dintr-un tur al Europei, în care a străbătut pe motocicleta sa peste 3200 de kilometri ai bătrânului nostru continent. Este primul convoi funerar  însoţit de o formaţie de motociclete, un asemenea eveniment nu s-a mai văzut în patriarhalul nostru orăşel. Metaforic, se poate spune că sicriul lui Ionuţ Ştefănescu a fost precedat de o herghelie imensă, format din zece mii de cai. Cai-putere, desigur, dar adunaţi într-o ceremonie funerară impresionantă, aşa cum probabil şi-ar fi dorit-o Ionuţ, un mare iubitor al motoarelor pe două roţi, dar şi al oraşului său natal. “Dacă nu ar fi zi de lucru, dacă înmormântarea ar fi avut loc în week-end, am fi venit mult mai mulţi, cred că peste patru sute,  să-l conducem pe Ionuţ pe ultimul drum”, ne-a mărturisit unul dintre motociclişti, venit tocmai din Bucureşti. Aşa cum aveau să ne declare mai multi participanţi la formaţia funerară a motoarelor pe două roţi, bikerii care au ţinut să-l omagieze pe Ionuţ  au dorit, totodată, să atragă şi atenţia asupra faptului că, în multe cazuri , deşi conduc regulamentar, nu sunt respectaţi de ceilalţi participanţi în trafic, şoferi de automobile şi de camioane. Bikerii sunt o categorie aparte de participanţi la traficul rutier. 

Aproape că e o stare de spirit să conduci o motocicletă cu sute de cai-putere în motor, la viteze la care trebuie să tragic puternic aer  în plămâni, dacă vrei să respiri. E un mod de viaţă curajos şi periculos. E o stare sufletească bogată şi cuceritoare, pe care orice biker o simte pe şaua bolidului său, contopit cu acesta ca într-o singură făptură. Curentul de aer care îl învăluie puternic, la viteze de 150 km/oră, adunându-i în pliuri pielea feţei şi răsfirându-i rebel pletele în bătaia vântului, toate acestea îl fac pe biker să simtă  într-un fel inefabil sentimentul libertăţii totale, îl fac să se simtă “stăpânul şoselelor”.  Probabil că aşa trebuie să se fi simţit şi Ionuţ Ştefănescu, în ziua de 6 octombrie 2012, la ora 11.30, când Dumnezeu a hotărât să-i ridice sufletul de pe şaua bolidului său tocmai la cerurile cele mai înalte, unde să poată zbura ordonat, împreuna cu cetele de  îngeri, de-a lungul axei Autostrăzii Paradisului. Dormi în pace, Ionuţ. Dumnezeu să te aibă în grija Sa. (A.N.)