Știri

Editorial

INAPTOCRAŢIA
„Un sistem de guvernămînt în care cei mai incapabili de a guverna sunt aleşi de către cei mai incapabili de a produce, şi care, împreună cu ceilalţi membri ai societăţii, cei mai puţin în stare să se întreţină singuri sau să se realizeze sunt recompensaţi cu bunuri şi servicii care au fost plătite prin confiscarea avuţiei şi muncii unui număr de producători aflat în scădere continuă.” Ce înseamnă să fii academician francez…De ani de zile mă chinui să prind într-o descriere natura sistemului socio-politic românesc pe care, iată, academicianul Jean d’Ormesson o imortalizează inventînd un cuvînt şi definiţia lui. Evident, din păcate inepto sau inaptocraţia este caracteristică mai tuturor guvernărilor actuale din arealul democratic al lumii. Pe noi însă ne arde, mai aproape de piele, cămaşa guvernării Ponta decît paltonul guvernării Hollande din Franţa. Vă propun ca, ori de cîte ori, veţi auzi un politician împăunîndu-se cu procentele sale de votanţi să-i aruncaţi în faţă acest fragment de definiţie: cei mai incapabili de a guverna, aleşi de cei mai incapabili de a produce. Mirajul statului asistenţial, al statului haiduc, care „ia de la bogaţi şi dă la săraci”, a dus la criza economică (şi morală) în care se scaldă lumea. Creativitatea („producătorii” din definiţie) este astfel descurajată, stagnarea şi incompetenţa sunt aduse în prim plan. Cînd un asistat social  sau un simplu muncitor pensionar cîştigă cît un tînăr profesor este o aşezare aiurea a priorităţilor. De un an de zile, guvernul Ponta (1 şi 2) face din plin dovada inaptocraţiei sale. A cîştigat critcînd aspru politica de impozite a guvernării Boc, iar acum nu ştie ce biruri să mai inventeze. A cîştigat alegerile acuzînd neasimilarea fondurilor europene, iar acum Ministerul Învăţămîntului nu este în stare să organizeze o licitaţie pentru 150 milioane de euro nerambursabili. Declaraţiile unui funcţionar al ministerului exprimă foarte clar spaima ineptocraţilor noştri, pur şi simplu preferă să nu ia banii decît să organizeze o licitaţie corectă. Comediile în care s-au transformat privatizările, relaţiile cu FMI, stupida „coabitare”, numirea imposibilă a unui  ministru la transporturi, regionalizarea fără cap şi criterii, sunt glorificări zilnice ale renumelui ineptocraţilor. Sigur că află mereu şi susţinători utili care vor construi teorii sofisticate pentru a ascunde numele adevărat al acestei forme de conducere. Ei o numesc, zăpăcindu-ne de creieri, „democraţie”, doar pentru că unii au ales şi alţii au fost aleşi. Ambele categorii într-o adîncă minciună. Iată ce se întîmplă în Egipt: o parte din populaţie a ales un regim militar, altă parte din populaţie unul islamist. Care dintre regimuri este mai bun/rău pentru „standardele democratice”? Pînă se decid inaptocraţii marilor cancelarii, cele două părţi se măcelăresc reciproc. Mai puţin tragic din fericire, cazul bucureştean e la fel de clar pentru impasul denominativ în care se află politologia mondială. Reducînd democraţia doar la alegeri, susţinem degradarea ei în cleptocraţie şi ineptocraţie. Ştiu un decan de facultate politică foarte încrîncenat în a apăra lovitura de stat din 2012 ca pe o expresie diamantină a democraţiei, o epură cristalină a „vocii poporului”. Nici un foşnet nu tulbură certitudinea lui absolută.  Ultimă oră: la transporturi ar fi fost propusă dna. Ramona Mănescu, exemplar de lux al inaptocraţiei, care nu făcut niciodată nimic, în afara luptei de a scoate justiţia română de sub stricta supraveghere a celei europene. QED. Atunci să ne mai mirăm de politicieni şi de întreţinuţii lor că au această aroganţă insuportabilă care nu este doar una a parvenitului cu avere, cum se crede îndeobşte, ci mai ales una a inaptului cu putere.
P.S. Cînd nu poţi fii un democrat cu doctorat, plagiezi şi devii un inaptocrat. Ce ecuaţie simplă…
 Christian CRĂCIUN      

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare