Pamflet
Nu am scris de atîţia ani, niciodată pamflete. Le consider un gen sub-intelectual. Dar, pentru că unii oameni nu înţeleg decît limbajul direct, de ce nu? Impulsul mi l-a dat o căcărează care s-a trezit într-o dimineaţă la poala unei statui. Căcăreaza, învechită în spaţiul nostru public, nu ştia, evident, ce este acela un monument. Ce-i drept, nu ajunsese acolo, în mijlocul oraşului, din întîmplare, ci adusă de domni subţiri, cu doctorate şi diplome, cu biblioteci şi colecţii de tablouri scumpe. Care aveau nevoie de ea ca să-şi gonească, prin miasme, adversarii politici. Fără să se murdărească, aşa credeau ei. Nu ştiau, aceşti rafinaţi, că mirosul şi lipiciul căcărezei acţionează fără discriminare, îi atinge pe toţi. Era bine susţinută, bobiţa puturoasă, de la televiziunile al căror regim de funcţionare cotidian este pestilenţialul şi scatologicul şi care o prezintă non stop, la prea cucernice feţe bisericeşti, dedulcite la banii evacuatului şi la gargara lui aşa zicînd creştină. Căci asta este principala sa însuşire, mirosul lui este mirosul banilor pe care îi aruncă, atunci cînd este filmat, cu mitocănească nepăsare. Apoi l-au împins să-şi poarte mersul de făcăleţ înconjurat de behăituri prin lumea politică. Pentru că unii au evitat din ifose olfactive votul, aprobat de fecalieni acefali asemenea lui, ejectatul s-a trezit propulsat în parlamentul european. S-au ivit oarece dificultăţi cînd au trebuit să-i publice CV-ul, nu ştiau ce să-i treacă la studii şi la ocupaţie, căci în nomenclatorul UE nu intră meseria de cioban. Numai că acolo s-a plictisit amar, pentru că nu era pe stadion, nu era nici un scandal şi nu-l băga nimeni în seamă, nu se încîntau tot felul de inşi de odicolonul său şi este tratat exact pe măsura a ceea ce este: un nimeni absolut.
Aşa că s-a hotărît să mîntuie Romînia, candidînd la parlamentul din stîna natală. Aici, circul fetid îi prieşte de minune, seară de seară mai spurcă pe cineva, în rînjetele complicilor care nu simt că şi lor le pute gura. Un partid istoric încăput pe mîna unui eponim care se visează în somnu-i prea lung mare şef peste şefi şi-a anexat căcăreaza ca să arunce cu ea în statui. Acum măzărichea neagră s-a lovit de o astfel de marmură. Care, aproape centenară, e mai vie la suflet şi la minte decît multe fantoşe purtate pe la televiziuni sub numele de politicieni. Ştiind că în faţa căcărezei orice om normal îşi duce mîna la nas şi trece pe cît mai departe, ipochimenul se crede invulnerabil văzînd că toţi fug din calea lui. De fapt este cumplit de laş, îşi pune mardeiaşii să-i rezolva problemele şi jigneşte fără măsură, mai ales doamne, conştient că nici un om normal nu s-ar coborî în haznaua în care el se simte bine. Statuia – istoric îşi permite cu suverană eleganţă să spună multe adevăruri incomode pentru lumea de azi. Nu numai a noastră, pentru Lumea în genere. Nu au ce să-i ia, nu au ce să-i ofere, nu mai e robul timpului. Şeful de partid care, ironie, are aceeaşi meserie pe cartea de muncă ca (vezi titlul) şi statuia s-a gîndit să o întineze profitînd de aroganţa căcărezei cu bani şi aruncînd-o în soclu. N-a făcut decît să se murdărească şi el şi partidul, să sufoce o ţară cu mirosul de ţîfnă acră. Mai este foarte puţin şi damful acesta se va lăsa greu, sufocînd munţii, pădurile, cîmpiile, oraşele şi mai ales clădirea parlamentului. Îşi fac iluzii cei care cred că nu le vor mirosi costumele de zeci de mii de euro de alăturarea cu hahalera aurită. Şi mai este ceva: indiferent cîţi porumbei se vor aşeza pe o statuie, din cînd în cînd vin unii şi curăţă mizeria. Iar statuia rămîne statuie, nu membru de partid.
P.S. Dl. Ponta dă lecţii Europei, amplifică sinistrul discurs anti-european de pe Dîmboviţa şi se face că nu pricepe că plagiatul domniei sale este o piatră de moară de gîtul bietei Românii. Poate că aici „unde totul este tratat cu uşurinţă” furtul domniei sale pare „un bagatel lucru”. În Europa dnei Merkel (este a oamenilor ca distinsa doamnă, din fericire, oricît se enervează dna Norica Nicolai, alt politician penal) acest lucru este de o gravitate maximă. Ar fi un act de patriotism ieşirea completă din viaţa politică a dlui Ponta.
